Roșii din Grădină – Soiuri și cultivare

Trebuie sa va fac o marturisire. Astazi am cam exagerat cu efortul fizic. Cred ca, daca ar afla, doctorul m-ar certa rau. Dar nu-i spun si ma angajez sa nu mai fac (prea curand).

Nici nu prea am somn, probabil tot din cauza faptului ca sunt un pic surmenat. Ma uit la un film cu Chaplin care mananca ceva cu mare pofta si butonez din cand in cand. Gandurile se aduna greu si cred ca asta se observa din felul dezlanat in care ma expun. Asta este, astazi nu pot mai mult.

Rosii cherry culese din gradina

Oricine ma cunoaste bine stie ca sunt unul dintre aceia care prefera soiurile de rosii mari si frumoase, fara seminte multe si daca se poate autohtone. Astazi, insa, am sa fac o exceptie si o sa va vorbesc despre niste cherry care vin de peste ocean. Le-am gasit astazi in gradina de la tara si le-am cules si mai coapte si mai crude de frica sa nu se schimbe vremea. Cred ca m-am cam grabit, dar acuma nu le mai pot pune inapoi.

Am facut totusi rost de o masa pe cinste. Am luat doi pumni din acele cherry si le-am azvarlit cu tot dispretul langa o bucata de branza de capra. Faptul ca erau mici m-a scutit de efortul ca sa le mai tai. Am mai scobit prin sacosa dupa un ardei iute si prin frigider dupa sticla cu … 50deGrame. Sotia gatise ceva bun, pe gustul meu, dar m-a lasat in pace, stia ea ce stia.

Gata nu va mai fierb. Este vorba despre Indigo Apple, un soi din categoria Antho, un produs al primului program de reproducere al lui Jim Meyers la OSU, care prezinta concentrații mari de anthocianina mai ales atunci cand au parte de soare. Si cum toamna aceasta a fost generoasa la acest capitol, imaginati-va ce splendoare gustativa. O roșie cu toata frumusețea de culoare a geneticii “indigo” avand si o aroma reconfortanta de felie de padure. O multime de fructe purpurii de 60-70 grame, cu purpuriul acela brumat caracteristic grupei Antho (pana la umerii deveniti negri de prea mult soare) si cu un miez rosu suculent. Le-am pus mai tarziu, am asteptat pana acuma dupa ele, dar a meritat. Si daca mai tine vremea vreo 10-12 zile mai tragem o tura, ca sunt pline tufele de fructe.

O noua rosie adaugata la Atlasul de Soiuri

Am mai pus la ‘colectie’ si o alta rosie pe care am primit-o la schimb cu cineva de peste ocean. De data aceasta este vorba despre una mare si buna intr-adevar. Se numeste Copia si este americana in ciuda faptului ca numele pare sa fie italienesc. Dar daca mergeti la pagina ei de descriere veti vedea de ce se numeste asa. Aceasta este o bicolora galben-rosie. Nu ma prea entuziasmeaza rosiile galbene, dar aceasta are un gust fata de care merita sa devin mai tolerant.

Palinca cea mai buna

In rest ce sa va mai spun? Multe gutui. Am mai avut la fel acum vreo 2-3 ani in urma. Parfumul lor imi place nespus, dar ma deranjeaza ca sunt cam inecacioase la inghitit. Cum eu sunt cam grabit la mancare, trebuie sa fiu foarte cu bagare de seama. Altfel, chiar imi fac placere.

Un amic de-al meu face si palinca din gutui. Buna, dar nu ca cea de prune. De fapt am citit ca cea mai buna ar fi din pere, mai ales din cele padurete. Unii spun ca din cirese amare, dar cine a mai vazut cirese amare? Iar despre pere padurete ce sa mai vorbim. Cum aud ca palinca buna poate fi o afacere de succes, cred ca o livada cu pere padurete ar putea fi un subiect de discutie, in masura in care gasesti puieti si accepti sa ajungi de rasul lumii vreo cativa ani, pana cand ai ce sa le dai sa guste.

Stie cineva de unde se pot procura cirese amare? Nu va spun pentru ce, va las sa ghiciti. Puteti sa ziceti ce vreti, astept comentariile!

Bun gasit, prieteni. Cum va mai descurcati?

Eu ma straduiesc sa inchei campania, mai bine zis sa tin pasul cu evolutia din gradina. Anul acesta a fost bunicel, in ciuda faptului ca am avut dificultati cauzate de vreme sau starea fizica si de sanatate. Dar mergem inainte, nu ne dam batuti.

Cum se prezinta rosiile in gradina

Si cum sa te dai batut cand dintre frunze apar niste rosii care te incanta si te bucura deopotriva. Va spuneam in postari anterioare ca anul acesta amk intarziat la capitolul seminte de rosii semanate. Intarzierea s-a translatat catre celelalte faze, asa ca si plantatul rasadului a fost facut cam in ulimele zile. Ca urmare si productia a aparut mai tarziu.

Asa se face ca abia acum am putut vedea Marile de Botosani in toata splendoarea lor. Sigur ca daca eram mai rapid in primavara, Marile acestea produceau mai devreme. Totusi, intarzierea aceasta a avut si o parte buna. Asa am observat ca Marile de Botosani, in ciuda faptului ca vin din nord, au o buna rezistenta la caldura. Vreau sa spun ca ele era printre cele mai vesele rosii din gradina, in ciuda faptului ca de sus cadea foc si para. Mi-au placut si pentru ca dau niste rosii mari in ciuda faptului ca au o crestere semi-determinata. Au si o piele ferma, ceea ce la face rezistente la transport spre bucuria celor care vand marfa in piete sau magazine.

O alta rosie, ceva mai lenta insa, este Grasa de Isalnita. Vreo doi ani am esuat in incercarea de a o cultiva si am renuntat sa ofer aceste seminte de rosii. Anul acesta insa, am reusit, si am vreo doua exemplare demne de toata consideratia. Deocamdata nu s-au copt si am insemnat aracii cu funda rosie ca sa le dau maxim de atentie. Si cred ca poza este o dovada ca merita.

In rest, ma bucur de putina racoare care s-a produs. Pot si eu sa respir mai in voie. Acum cand scriu, la un post TV cineva vorbeste despre noi consideratii care s-au facut publice la Paris asupra nivelurilor de LDL si HDL colesterol. Cica colesterolul total nu mai este relevant, putem sa-l aruncam la cos. Trebuie sa stam cu geana pe acestea. Dar sa asteptam si sa vedem ce ne va revela viitoarea conferinta.

Un punct din planul de lucru pe anul viitor

Apropo, o mare bucuria am avut ieri. O doamna (inca nu stiu daca am permisiunea sa-i pomenesc numele) si care traieste tot intr-un loc din nordul tarii mi-a trimis niste seminte si o poza. Semintele le are de la un batran in varsta de 90 de ani care isi ingrijeste singur gradina. Iar in gradina are niste rosii pe care le-a mostenit de la mama sa si care arata cum arata. Domnul sa le dea sanatate la amandoi si noua, deasemenea, ca sa ne putem bucura privindu-le crescand. Dar sa nu-mi cereti seminte pana la anul ca nu am. Imi pare sincer rau, dar trebuie sa aveti ‘putintica rabdare’

In primul rand, la zi de mare sarbatoare, va urez tuturor multi ani sanatosi, voie buna si noroc. De va este ziua astazi sau nu, sa fiti binecuvantati si ocoliti de necazuri.

Parca s-a mai racit un pic cuptorul de afara. Mai pot respira si eu ca omul, asa ca macar de claviatura laptopului pot sa ma mai tin.

Nici nu stiu cu ce sa incep. Ieri am venit de la gradina incarcat ca o albina (na, ca nu degeaba romanul s-a nascut poet). Asa ca am trecut la organizare si sistematizare de seminte de rosii. Cele vechi, langa cele vechi, cele noi, langa cele noi, basca pregatite sa fie introduse si prezentate lumii intregi.

In spiritul zilei mari de astazi voi porni munca de informare cu Mashenka, pentru ca numele este unul rusesc de alint derivat de la Maria. Adica un fel de Mariuta de pe la noi. Daca numele este rusesc, atunci e clar ca si rosia este tot de prin partile acelea. Din capul locului vreau sa va spun ca daca nu sunteti ca sotia mea care nu concepe sa puna in farfurie o tomata altfel decat mare, Mashenka este optiunea ideala. Mai este o tomata asemanatoare, Drujba (asta este bulgareasca), care tot asa, nu creste prea mare, dar are un gust atragator si este harnica tare. O rosie buna, cuminte, in stare sa sustina gospodaria din toate punctele de vedere.

Voi continua cu o amintire din anii indepartatei tinereti. The Beatles si albumul Sgt Pepper. La vremea aceea a fost o adevarata revolutie in domeniul rock&roll. O noutate de avangarda. Alte sunete, alte texte, alte abordari au rasturnat vechile calapoade si au demonstrat Americii ca are si ea ceva de invatat de la cei de peste ocean. Asa s-a facut ca din clipa aceea zeii rock&roll au traversat garla si lumea s-a inchinat timp de 10 ani la The Beatles si Rolling Stones.

Astazi Sgt Pepper este tot o lucrare de avangarda, o rosie rezultata din incrucisarea OSU P20 cu German Red Strawberry. Din albasru si rosu a rezultat o rosie Antho productivitate record si un gust deosebit de parfumat. Daca te consideri gradinar, trebuie macar sa citesti despre ea.

Si pentru ca suntem la capitolul ‘lucruri care au surprins America’, va voi prezenta si una romaneasca, “Zmeurica”. Un coleg al sotiei mele a fost imediat dupa revolutie prin Polonia cu treburi si afaceri. De acolo a venit cu o rosie de care s-a indragostit pe viata. Despre Zmeurica si povestea ei puteti citi in pagina special dedicata; Ce trebuie sa va spun eu, este ca am descoperit in gradina unui farmacist de toata isprava o cu adevarat rosie frumoasa, gustoasa si devreme acasa (adica mai timpurie ca altele). Poftiti de o cultivati si imi veti da dreptate.

Dar sa dam si Cezarului ce este al Cezarului. Din indepartata si mereu surprinzatoarea America, amicul Dave mi-a trimis seminte de rosii din soiul Taps. Mare lucru nu gasesti scris despre rosia asta. Dar conform vorbei ca “iarba buna o gasesti in maracini”, Taps se dovedeste a fi o tomata roz care te ajuta sa faci orice ai nevoie in gospodarie. Iar daca ai musafiri, nu este cazul sa te sfiesti sa o pui pe masa. Are prestanta si noblete, exact cat trebuie ca sa cucereasca stima si respectul oricui.

Spuneti drept: cat de des vi se intampla sa prindeto cate o zi in care sa va mai odihniti cu adevarat?

La mine, cam rar. Astazi am reusit sa mai rasuflu si eu. A fost o zi mai racoroasa, dar zice lumea ca de maine se pune iarasi pe noi foc si potop. Daca Doamne-Doamne consuma toata caldura acuma, s-ar putea sa nu mai aiba lemne pentru la iarna si atunci, cand s-o lasa gerul mai tare, o vom rupe in fericire.

Intre timp rosiile mele merg inainte. Ma straduiesc si eu sa tin pasul cu ele si sa introduc noutatile in atlasul cu soiuri de rosii. Recoltam, fermentam, uscam, facem teste, depozitam. Avem ce face, nu ne plangem.

Pagini noi in Atlasul soiurilor

Printre noutati, va prezint Inima Gigant de Tismana, o rosie in forma de inima luata personal din gradina de la Tanti Gena. Cum si de unde a aparut ea prima data nu mai are prea multa importanta, deoarece avand o serie de ani in gradina de la Tismana, acum o putem considera de-a noastra. Si nu pentru ca asa vreau eu, ci pentru ca asta este regula, si asa procedeaza toata lumea.

Explicatia este simpla. Sa presupunem ca punem anul acesta seminte de rosii Purple Calabash. Cu ele este clar ca sunt americane. Dar noi ce facem: An de an, alegem cele mai frumoase fructe, recoltam seminte si le punem anul viitor. Daca facem asa timp de 20-25 de ani obtinem o alta varietate ‘Romanian Purple Calabash’, sa zicem, adaptata la solul si conditiile noastre climatice, care sunt altfel comparativ cu tara de origine. Plus, ca atunci cand recoltam seminte din cele mai frumoase fructe facem o selectie care sigur ca imbunatateste calitatile de la care am pornit initial. Deci este altceva, poate ca un milimetru de diferenta, dar este altceva. Daca nu ma credeti, luati un exemplu si ne intalnim peste 25 de ani sa-l discutam.

Un personaj obisnuit in Izbicenii de Olt

Deasemenea va mai prezint si varietatea ‘Ciliene‘. Am gasit-o in Cilieni, cum arata si numele, o localitate de langa Izbiceni-Olt. Izbiceniul este mai cunoscut in materie de gradinarit, decat Cilienii, dar acolo au inceput sa prinda teren hibrizii. Ceea ce vedeti in poza insa, este, dupa spusele lui Pinel D. ete o obisnuita a locului si se cultiva in multe gradini din Cilieni. Pinel zice ca asa cum este, e buna si face bani buni cu ea, chiar si pe la Bucuresti. Eu l-am intalnit anul trecut in Piata Craiovei si avea ceva lume adunata in jurul tarabei. Cat despte rosie, la mine in gradina nu s-a facut de ras. Ba dimpotriva.

Stati aproape, ca mai scap eu cate ceva. Si nu ma lasati singur ca, obosit fiind, adorm repede. Mai scrieti care un comantariu ca sa stam de vorba ca intre gradinari.