Prin partea Romanatiului, pe malul Oltului, sunt un sir de comune in care rosia, si legumele in general, sunt la loc de mare cinste. Este binecunoscut Izbiceniul. Acolo n-ai loc de sere si solarii, acolo oamenii nu stau guri-cascate pe la porti, acolo fiecare are treaba lui si nu-si pierde timpul cu altceva. Izbiceniul este satul in care gasesti Bulevardul Mihai Viteazul. Da Bulevard, nu ulita, nu strada. Si asta spune mult despre starea comunitatii.
Pe langa Izbiceni mai sunt si alte localitati, unele mai mari, altele mai mici, dar toate inhamate la treaba urmand exemplul celor cu bulevard. Asa gasesti Cilienii, cu oameni buni gospodari si pusi pe treaba.
Dintre toti, am avut norocul sa-l intalnesc pe Pinel D., om al locului, cu radacini adanci. Rosia despre care va vorbesc creste nu numai in gradina lui, ci a majoritatii locuitorilor din sat. “Este o Ciliana de-a noastra”, zicea el. Cum o fi la altii, nu stiu, dar la Pinel mi-a placut ce am vazut si n-am scapat ocazia.
Cilienele sunt un soi de rosii cu crestere nedeterminata. Se coc in mijlocul verii, adica sunt de sezon. Fructul este de culoare rosie, este turtit si cu umeri lobati (incretiti) in partea superioara. Din ce am vazut, din ce am obtinut, as defini gabaritul Cilienelor ca fiind mare, putand ajunge si pe la 6-700gr bucata. Miezul este tot rosu, dens, zemos cu locuri pentru seminte bine individualizate. Gustul este bun amintind de cele din gradina bunicilor. Productivitatea peste medie.
Tufa creste cam la 1,7-1,8m inalta, este viguroasa si pretinde un sprijin pe masura. Frunza este normala. Se comporta bine la bolile specifice.
Eu as recomanda rosia aceasta mai mult pentru consum in stare proaspata. Pinel zicea ca poate merge cu ele si la Bucuresti pentru vanzare, ca nici nu se strica pe drum si stau si bine 2-3 zile pana cand le vinde pe toate.