N-am somn, deși este trecut de miezul nopții. Uneori nu poți să dormi tocmai din cauza că ești prea obosit. Și te scoli dimineața cu ochii roșii, bâjbâind după o ceașcă de cafea și un pumn de semințe decojite. Cam așa se întâmplă și cu mine. Mai stau puțin și încep să număr oile albe.
Astăzi și ieri am fost la grădină. Semnele știute de mine arătau că era momentul potrivit pentru recoltarea roșiilor. Așa că v-ați dat seama de ce sunt obosit. Am venit pe la prânz, dar e greu să te refaci repede.
Alte file adăugate la catalogul soiurilor de roșii
Am adus cu mine câteva roșii din care voi recupera cât mai multe semințe. N-am avut stare și m-am apucat de treabă aproape imediat ce am ajuns acasă. Neastâmpăr mare, mai ales că „pe rol” erau și două soiuri pe care le așteptam de multă vreme. Și uite așa, catalogul meu de soiuri de roșii se va mai îngroșa cu câteva pagini. 
Prima, Black Beauty, o tomată nouă, apărută la Wild Boar Farm, USA în 2016. Prospătură, ce mai. Așa cum îi spune și numele, este foarte neagră și frumoasă.
De fapt, face parte din familia Antho și, datorită culorii sale foarte întunecate, este una dintre roșiile cunoscute pentru conținutul ridicat de antocianine.
Un studiu publicat în Frontiers in Nutrition despre o linie de tomate de culoare închisă arată că pigmentația violetă/neagră a cojii este asociată cu acumularea de antocianine și identifică principalii compuși antocianici din fruct.
Black Beauty este o roșie tardivă și are o coacere foarte lentă.
Fructele au fost tari de tot și complet negre până în urmă cu 5-6 zile. Apoi, dintr-odată, unele au căpătat o culoare roșu-indigo în partea de jos și au devenit mai moi și catifelate la pipăit. Trecerea asta bruscă de la crud la copt m-a cam surprins.
Mă aștept ca la următoarea vizită să pot recolta și alte roșii din acestea. Planta este productivă, iar în roșii se găsesc suficiente semințe.
Semnele potrivite pentru momentul recoltării roșiilor
Culoarea este însă doar unul dintre semnele pe care le urmăresc. În timp, am învățat să-mi dau seama de apropierea momentului potrivit și după felul în care se simte fructul la atingere. Când roșia începe să capete acea ușoară senzație de catifelare și cedează foarte puțin sub degete, știu că se apropie momentul recoltării.
La unele soiuri, schimbarea aceasta se vede mai ușor. La altele, trebuie să cunoști bine culoarea pe care o capătă fructul atunci când ajunge la maturitate și să urmărești transformarea lui de la o zi la alta. De aceea, cred că momentul potrivit pentru cules nu poate fi stabilit după o singură regulă. Fiecare soi îți arată, în felul lui, când este gata.
Culesul roșiilor începe cu observarea fructelor
A doua roșie vine tot de peste mări și țări, dar din partea opusă a gogoloiului pământesc, și anume din Japonia. Yoshi san este numele ei. Prin filme am văzut că, dacă în Japonia asociezi numele unei persoane cu „san”, atunci această adresare arată un mare respect față de cel în cauză. Este posibil ca „Yoshi san” să fie un nume care dovedește deplin respect pentru roșia despre care vorbim. 
În orice caz, la prima vedere japonezota Yoshi san pare a fi o roșie foarte respectabilă. Deși este primul an în care o cultiv și amicul care mi-a trimis semințele a caracterizat-o doar în 3-4 cuvinte, prima impresie este complet favorabilă.
În sezonul care a urmat, am constatat că observarea fructelor și a modului în care ele se transformă de la o zi la alta mi-a confirmat că, la culesul roșiilor, Yoshi san este o adevărată bogăție de gust și arome.
Semințe de roșii târzii, târziu în noapte. Romantic, nu? Mai mult nu. E aproape 1 noaptea și mă grăbesc să număr oile mele. Albe trebuie să fie, cel puțin așa-mi aduc aminte. Voi ce faceți când nu puteți adormi? Scrieți aici și poate că mă ajutați cu o metodă mai eficientă.