Am cultivat roșii peste două decenii în grădina aflată la 12 km de Craiova, în satul în care s-a născut mama mea. Acolo au crescut și roșiile familiei mele.
Despre cum am ajuns grădinar a povestit altcineva, mai priceput în ale scrisului. Eu o să vă vorbesc despre roșii și despre marea mea dragoste pentru ele.
Voi începe cu patru soiuri de roșii tradiționale românești autentice pe care le-am lăsat în urmă ca grădinar: roșiile familiei mele.
🍅 Ce sunt roșiile de familie?
Eu le-am numit așa, adaptând termeni din alte limbi. Americanii folosesc cuvântul heirloom, iar englezii heritage. Înclin să cred că termenul englezesc este mai aproape de sensul real, sugerând ideea de moștenire.
Universitatea din Mississippi definește roșiile heirloom prin două condiții:
- să fie produse prin polenizare naturală (adică să nu fie hibrizi);
- să aibă o vechime de cel puțin 25 de ani.
👉 Din perspectiva mea, un soi merită numit roșie de familie dacă a fost cultivat cel puțin 25 de ani în același sol. În acest interval, planta se adaptează mediului și, treptat, se stabilizează, căpătând trăsături distincte față de materialul inițial. În plus, 25 de ani petrecuți într-o grădină leagă roșiile de oamenii care le-au îngrijit. Din acest motiv le-am denumit roșii de familie.
🍅 Soiuri de roșii de familie cultivate peste 25 de ani
Soiurile despre care voi vorbi le-am moștenit de la mama mea – două dintre ele erau deja adevărate heirloom, cu mai bine de 25 de ani de istorie în spate, iar celelalte două, mai tinere inițial, au trecut acest prag în anii în care le-am cultivat eu. Toate cele patru roșii de familie au crescut zeci de ani în grădini din zona Craiova, păstrate prin semințe și duse mai departe din mână în mână. S-au bucurat de un sol fertil, permeabil și scăldat de soare, care le-a dat rădăcini puternice și fructe pline de savoare. An de an, fiecare plantă a învățat să se adapteze la locul și oamenii care le-au îngrijit, devenind încet-încet roșii de familie cu caracter și istorie proprie.
Dintre toate, prima care merită amintită este un un soi de roșii pe care mama îl numea „Roșiile de la Paulică” și pe care eu l-am botezat mai târziu Mom’s Heart.
🍅 Mom’s Heart – soi tradițional românesc de roșii tip inimă de bou
Roșiile din soiul Mom’s Heart au intrat în familia noastră datorită alegerii mamei mele.
Ea le numea „Roșiile de la Paulică”, după vărul tatălui meu care i-a adus, într-o toamnă, două găleți de roșii pentru bulion. Erau din cele de tip inimă, asemănătoare cu soiul tradițional românesc inimă de bou. Eu eram copil atunci.
Semințele au fost păstrate și cultivate constant în grădina familiei, în Craiova și în satul de lângă Craiova. După ce le-am moștenit, le-am cultivat și eu an de an, timp de peste două decenii, fără întrerupere.
Planta este viguroasă, cu creștere nedeterminată. Fructele sunt mari, în formă de inimă, cu pulpă densă și semințe puține. Gustul este echilibrat, specific roșiilor bine coapte. Pe mine m-a convins ca este unul din acele soiuri de roșii tradiționale românești autentice „bun la toate”, pe care te poți baza în grădină și în bucătărie.
Nu este un soi creat în laborator și nici unul comercial apărut recent. Este un soi de familie, păstrat și dus mai departe prin cultivare constantă.
Astăzi este menționat în cataloage internaționale de semințe, ca heirloom românesc și apare asociat cu numele meu.
🍅 Garden Red Pride – soi românesc tradițional de roșii mari și productive
Acest soi face parte din roșiile familiei mele, cultivat mai întâi în grădina mamei din Craiova, iar apoi în cea din satul în care s-a născut.
Numele în limba engleză l-am ales mai târziu, pentru a exprima clar ceea ce reprezintă: un soi de roșii mari și productive, pe care te poți baza într-o gospodărie si de care mama era foarte mandra.
Planta se dezvoltă nedeterminat și produce constant pe parcursul sezonului. Fructele sunt roșii, uniforme, cu pulpă consistentă și gust echilibrat.
Garden Red Pride este un soi păstrat prin semințe selectate anual din plantele care au arătat cel mai bine, fără intervenții de laborator sau adaptări comerciale.
🍅 Roze de la Mihaela – soi românesc tradițional de roșii roz, potrivite pentru consum proaspăt
Roze de la Mihaela, denumită și Michaela’s Pink, este unul dintre soiurile de familie care și-a împlinit maturitatea în grădina noastră din satul de lângă Craiova.
Mihaela era o fostă colegă din clasele primare, care a avut amabilitatea să mă invite, împreună cu mama, în grădina ei. Și nu am plecat cu mâna goală.
Planta are creștere nedeterminată și a făcut parte din rotația anuală de roșii, adaptându-se bine la condițiile locale. Fructele au culoare roz, aromă plăcută și pulpă consistentă, potrivite atât pentru consum proaspăt, cât și pentru salate.
Deși nu am găsit mențiuni clare ale acestui soi în cataloagele internaționale de semințe, varietatea Roze de la Mihaela își are locul în catalogul meu de roșii „de familie”, alături de celelalte trei soiuri cultivate constant.
🍅 Pink Delice – soi tradițional românesc de roșii roz, cu gust ușor dulceag
Pink Delice este una dintre roșiile familiei mele cultivată mai mult timp în grădina de langa Craiova. Tot mama a descoperit-o, dar eu am ajutat-o sa numere cei 25 de ani de heirloom. Numele „Pink Delice” îl folosesc pentru a descrie caracteristicile sale principale — culoarea roz a fructelor și gustul lor autentic de roșie, ușor dulceag.
Planta nedeterminată ca tip de creștere , se dezvoltă constant pe parcursul sezonului și produce fructe de mărime mijlocie, cu pulpă consistentă și aromă echilibrată. În grădină, această roșie s-a dovedit fiabilă și productivă în fiecare an.
Pe unele liste internaționale de semințe și în cataloage externe, varietatea este prezentată ca roșie cu fructe roz din România — un soi tradițional românesc, fără legătură cu un program comercial amplu. Faptul că a fost preluată și menționată confirmă că a circulat și a fost recunoscută și dincolo de grădina în care a fost cultivată.
🍅 Roșiile de familie: moștenirea care salvează gustul autentic
Nu mai grădinăresc de câțiva ani. Vârsta își spune cuvântul, iar mâinile nu mai au puterea de altădată.
Dar cele patru roșii au rămas. Sunt cultivate în alte grădini, menționate în cataloage, păstrate prin semințe.
Nu am creat un soi în laborator și nu am condus un program de ameliorare.
Am făcut ceea ce face orice grădinar atent: am păstrat, am selectat și am cultivat constant.
Dacă peste 25 de ani cineva va semăna una-două dintre aceste varietăți și le va numi roșii de familie, atunci lanțul nu s-a întrerupt, iar gustul autentic al rosiilor va continua să fie savurat.