Final de rosii si seminte

Ploaia din week-end a fost doar o sperietoare ca sa ma tina in casa. Am vazut ca prognoza s-a adeverit prin alte parti si-mi pare rau de bietii oamenii necajiti

Ieri am dat o fuga pe la gradina, dar n-am putut face mare lucru pentru ca … s-a pus ploaia. De fapt internetul intotdeauna a aratat ploaie in zona mea pentru luni si marti (adica ieri si azi), dar am crezut INM-ul pe cuvant. Printre picaturi am mai strans cate ceva, desi abia acum se vede cat de mult rau a facut ploaia de saptamana trecuta. Cu toate ca sunt o fire optimista trebuie sa recunosc faptul ca pentru anul acesta, gradina este cam incheiata pentru rosii. Mai merg ardeii, prazul, varza, un pic castravetii (anul acesta mi-a dat o vecina unii buni, sa nu uit sa opresc seminte) si vinetele, dar rosiile mele si-au incheiat misiunea. Sa speram intr-un an viitor mai bun.
seminte de rosii
Ultima poza pe care am facut-o este cea alaturata. Nu ma prea dau in vant dupa rosiile cherry, dar am cultivat din cele galbene, rosii sau negre si eram curios sa vad cum arata si una roz. Este cea din imaginea alaturata, Poland Pink. Marime obisnuita, culoare frumoasa, stralucitoare chir, si un gust placut, un pic parfumat. Cica sunt bune pentru uscat. Acuma, nu mai este timpul potrivit pentru asta. Interesant este ca am inceput sezonul tot cu niste cherry, Galbenele de Cluj si inchei cu polonezele astea. Inca o data se confirma ca istoria e-n spirala.

Au mai ramas destule gogonele verzi prin tufe. Cu ele am de ales in a le pastra pentru muraturi sau a le grabi coacerea. Anul trecut am lasat pentru muraturi doar gogonelele care aveau o culoare verde inchisa. In vreo doua-trei saptamani s-au facut numai bune de bagat la borcan. Pe celelalte, care intrasera cat de cat in procesul de maturizare, adica aveau cel putin o culoare verde-albicioasa, daca nu un pic spre roz, le-am pus in ladite captusite cu ziare si le-am pus in camara de la tara. Am pus si o banana trecuta bine intr-una din lazi pentru a le grabi coacerea. Se zice ca o banana bine coapta elimina mult metanol care ajuta rosiile la maturizare. Mie mi-a iesit.

Daca vreti ca rosiile sa se coaca in vrej, atunci trebuie sa le aplicati un stres care sa grabeasca evenimentul. Cel mai obisnuit stres este acela de a le carni foarte radical, adica exact deasupra ultimului etaj de fructe pe care le vreti coapte. In plus, ajuta si o defoliere riguroasa. Operatiile astea induc un semnal catre planta, activitatea ei se amplifica si coacerea este mai rapida. Meoda este una obisnuita, cei mai multi gradinari isi carnesc rosiile in toamna. Mai putin obisnuita este o alta metoda pe care eu nu am aplicat-o niciodata. Cica se apuca voiniceste tufa de rosie de partea de jos, de langa sol, si se trage usor-usor in sus, pana cand se simte ca radacinile au fost ‘saltate’ 3-5mm (milimetri). Adica maxim o juma de centimetru, nu mai mult, ca radacina nu trebuie distrusa, numai ‘stresata’ un piculet ca sa transmita semnalul de coacere catre planta. Incercati. Eu n-o s-o fac pentru ca solul este excesiv de ud si radacinile vor iesi lesne afara mai mult de cativa milimetri. Poate la anul

Posted in Chestiuni tehnice, Ganduri de sezon, Soiuri de rosii | Tagged , , , , , , , , , , , , | 3 Comments

Din nou despre ploaie

Abia am scapat si iar vine ploaia, cel putin asa sustine un cod galben anuntat de INM. Si nu vine singura, vine cu vijelie, grindina. Poate ca nu si in zona mea. De fapt n-as dori nimanui.

Ce sa mai spun, cine oare sunt eu ca sa pot opri ploaia? O poate face David Copperfield ? Cred ca nici macar el.
seminte de rosii
Dar sa nu uit ca blogul acesta este unul mai mult despre rosii, decat despre alte lucruri. Am luat la mana rosiile aduse de la tara si am ajuns la concluzia ca nu v-am spus nimic despre Cuore di Bue Albenga, sau mai pe scurt Cuore Albenga. Este originara din Italia, de la tarmul marii. Cele 5 fire pe care le am sunt cele mai inalde din gradina. Cartea spune ca pot atinge greutatea de 1 kilogram, dar in gradina mea acest lucru inca nu s-a intamplat. Dar este o rosie harnicuta, care isi face treaba linistita. Ori de cate ori treci pe langa ea, ai ceva de bagat la traista.

O alta rosie pe care am asteptat-o cu sufletul la gura este cea din imagine. Amicul meu englez Mike sustine ca este cea mai dulce rosie din lume.seminte de rosii Si pentru ca este cea mai dulce, este normal ca ea sa fie originara din Romania. Cernetu este numele ei pentru ca vine din satul cu acelasi nume din judetul Teleorman. Cum a ajuns in Anglia inca nu am aflat. Mike o are de la un prieten care la randul lui o are tot de la un prieten. Inca se mai lucreaza la stabilirea legaturilor si poate candva vom avea norocul sa aflam cum a ajuns ea sa vorbeasca limba engleza. Sincer sa fiu, dulceata ei nu m-a convins, dar trebuie sa tin cont si de faptul ca dupa atatea zile ploioase e prea plina de apa ca sa ofere gustul obisnuit. Dar rea nu este

Mai vorbim, poate chiar maine

Posted in Chestiuni tehnice, Ganduri de sezon, Soiuri de rosii | Tagged , , , , , | Leave a comment

Seminte de bucurie

Asa cum ii raspundeam ieri intr-un comentariu lui Nelu Craciun, indiferent cat de mare este necazul sau paguba care cade se sus fara voia noastra, gradina mea de la tara este o permanenta sursa de bucurie. Sigur ca au fost cateva clipe de necaz, poate chiar furie. Cel mai mult m-a suparat faptul ca rosiile LehrerTomate nu si-au mai putut arata splendoarea. In fond, asta este, fuse si se duse, vorba olteanului.

Asa cum va spuneam insa, am reusit sa pun la pastrare cateva seminte. Mai sunt si cateva rosii mai mici care isi asteapta randul, dar mi-ar fi placut sa va arat o poza cu o rosie adevarata. Cred ca erau doua exemplare de peste o jumatate de kil.
seminte de rosii
Si totusi, am ce sa va arat. De exemplu acest Accordeon. Mai zilele trecute v-am prezentat un Pink Accordeon. Acum am unul galben. Nu este ceva ce rupe gura targului, altii au avut chiar un submarin de aceasta culoare. Accordeonul asta insa, imi aduce aminte ca oricat ma pun eu contra, imbatranesc si, printre altele, ma lasa memoria tinerii de minte. Concret, habar n-aveam ca am doua variante de accordeon. Acu’ ma mir si eu precum cel din poveste, cum adica unu’ alb si unu’ negru. Trebuie sa verific prin arhiva daca am primit seminte de la mai multi. Daca da, atunci ar fi o explicatie, desi nu-mi aduc aminte sa fi pus seminte din mai multe surse. Dar mai stii ? Uneori memoria iti poate juca feste. Cautand pe net n-am gasit decat varianta Pink. Cautand printre mailuri, am vazut ca anul acesta am primit niste seminte de Accordeon despre care respectivul spunea ca e un soi galben. Dar de unde a aparut Pink? Mai trebuie sa fac sapaturi
seminte de rosii
O alta rosie interesanta este si Para de El Salvador. Unii ii mai zic si Sacul de El Salvador. Eu am ales varianta ‘para’ data fiind forma rosiei in sine. Si ii zic rosie chiar daca este portocalie. De fapt, de la Mexic in jos, rosiile (ma rog, tomatele) sunt si privite si considerate altfel decat in restul lumii. O explicatie ar fi faptul ca rosiile cam de acolo se trag, din acele tomatillos mai mult salbatice. Probabil ca asa au fost la origine, numai ca odata aduse in Europa, noi ne-am apucat sa ne jucam cu ele incat am obtinut in final ceva ce ne-a placut noua, chiar daca nu mai semanau cu originalul.

O fi evolutia asta a rosiei ceva pozitiv? Noi credem ca da, iar ei probabil o tin pe-a lor si cred ca nu. Sincer sa fiu, mie acele tomatillos nu prea mi-au placut, dar n-ar fi exclus ca nici lor sa nu le placa rosiile noastre si atunci suntem chit.
seminte de rosii
Si pentru ca tot am trecut garla in Europa (over the pond, cum ar zice americanu’) hai sa ne delectam cu o rosie din Calabria italieneasca, Belmonte. Un soi facut special pentru pasta. De fapt ce italianca ar fi ea daca n-ar fi buna de pasta ? Am incercat-o si anul trecut, dar nu mi-a iesit. Anul acesta insa, se pare ca sunt ceva mai norocos. Gust bun, productivitate buna. Cartea zice ca poate ajunge si la o jumatate de kil. La mine nu, dar totusi cred ca merita ceva atentie. Sigur o mai pun si la anu’

Posted in Chestiuni tehnice, Ganduri de sezon, Soiuri de rosii | Tagged , , , , , , , | Leave a comment

Ce e mult, e excesiv …

Am stat cateva zile la tara, la gradina. Dupa aproape o saptamana de ploaie, rosiile mele aratau jalnic. Luni, nu s-a putut intra pe ogor, desi cu o zi inainte fusese o zi bine insorita. Abia marti am putut intra, cu mare precautie insa, ca sa pot inspecta mai indeaproape situatia.

Am constatat cu tristete ca din cauza excesului de apa, mai toate rosiile aflate in stadiul de maturare au crapat. Cele mai mari stricaciuni au suferit LehrerTomate. Va promiteam in postarile trecute un festival al acestora. Imi pare rau ca trebuie sa va dezamagesc, dar evenimentul nu va mai avea loc, cel putin anul acesta. Cele mai mari rosii erau sparte si abia se mai tineau sa nu se imprastie pe jos. Cu foarte mare bagare de seama am reusit sa desprind aceste rosii de pe planta mama si sa salvez niste seminte. Stiu ca v-ar fi facut placere niste poze, dar a fost imposibil sa compun ceva cat de cat estetic.

Ca sa va imaginati ce a fost, va pot spune ca vecinul de peste drum mi-a spus ca in curtea lui a fost apa de o palma. Asta miroase a inundatie, depinde pentru cat timp a stat apa la acel nivel. Si, iar ca sa va dati seama, va pot spune ca abia astazi dupa pranz am putut sa sap rosiile, desi, de duminica incoace a fost in continuu vreme frumoasa.

Ma ladam tot in postarile anterioare ca prunele mi se coc intr-o veselie. Nici aici, din pacate, lucrurile nu stau bine. Ce am adunat, e bun adunat. Mai toate prunele tarzii, care se coceau toamna in septembrie sunt crude, dar crapate. Inca n-au cazut din pom, dar vor ajunge repede jos fiind atacate de viespi. Am renuntat sa le mai adun deoarece au un gust fad de apa, fara niciun pic de dulceata. Cica sa le pun zahar. Pai ce treaba e asta? Tuica de prune fara miros de prune? Mai bine lipsa.
seminte de rosii
Anul trecut, custodele unei univeritati americane a avut amabilitatea sa-mi trimita 10 seminte dintr-un soi care in catalogul lui era inventariat sub numele ‘Pitice‘. Amabil, omul cu care dialogam pe internet, a cautat prin hartii si mi-a spus ca semintele le-au primit prin ’962 in urma unui schimb cu o universitate din Germania. De unde le au nemtii, inca nu am reusit sa aflu, dar sigur, ‘Pitice’ este un cuvant romanesc, la fel ca si rosiile in discutie. Le puteti vedea in poza. Si cred ca nu e o coincidenta faptul ca inaltime tufei este cam de 80cm

Posted in Chestiuni tehnice, Ganduri de sezon, Soiuri de rosii | Tagged , , , , , , , | 2 Comments

Recolta sau seminte ?

De 24 de ore ploua aproape in continuu, ba mai nervoasa, ba mai mocaneasca. Plictisitor si enervant totodata. Cineva spunea ca atunci cand ploua, cel mai bun lucru este sa o accepti, ca oricum n-ai ce face. Cateodata esti chiar rasplatit cu un curcubeu.

Dar pentru ca tot n-am ce face astazi, sa ne intoarcem la rosiile noastre.

Cred ca multi dintre voi ati auzit despre Big Ben, pentru ca aceasta este porecla marelui clopot al ceasului din turnul de nord al Palatului Westminster din Londra, nume care este des utilizat si atunci cand este vorba despre clopot, ceas si chiar de turnul in care se afla ceasul. Pus in functiune in 31 mai 1859, Big Ben este cel mai mare ceas cu clopot și patru fețe, și al treilea turn cu ceas ca înălțime din lume.
seminte de rosii
Cand am primit niste seminte de rosii din soiul Big Ben, m-am mirat ce legatura ar putea fi intre o rosie si ceasul cu pricina. Cautand mai in amanunt, an constatat ca ingrijorarile mele erau nejustificate, deoarece numele rosiei din imagine are o alta origine. Pur si simplu, Benjamin Quisenberry din Ohio, a fost primul individ care a oferit publicului seminte din soiul cu pricina. Si pentru ca este vorba despre o rosie de talie mare, adica Big, promovata de un Benjamin, adica, pe scurt, de un Ben, numele a venit de la sine: Big Ben.

La mine in gradina cea mai mare rosie Big Ben a avut cu putin peste 250 grame. Un vechi proverb chinezesc spune ca nu trebuie sa judecam fiecare zi dupa recolta avuta, ci dupa numarul de seminte pe care le-am plantat. Asa o fi, vorbele par a avea o noima. A recolta, inseamna intr-un fel a incheia o viata. A planta seminte, inseamna a da curs unei vieti.

Posted in Ganduri de sezon, Soiuri de rosii | Tagged , , , , | 3 Comments

Un colos ascuns intre seminte

Astazi am pauza de la gradina. Vine ploaia, cel putin asa avertizeaza comunicatele din partea meteorologilor. Deocamdata se adevereste ca bate vantul, dar asta ma duce cu gandul ca norii vor zbura spre alte zari si ploaia va ramane doar o sperietoare

Ieri am mai facut o tura de bulion spre linistea Coanei Mari. Acuma gata poate sa vina iarna, cel putin din punctul acesta de vedere. Prunele aproape ca au fermerntat si ar cam trebui cazanite. Sa vedem cum stau cu timpul si disponibilitatea de vineri incolo, dar ar trebui sa ma fortez un pic De saptamana viitoare incep sa se coaca prunele de toamna si n-am unde le pune ca e butoiul ocupat. Cred ca via va fi un esec anul acesta, cel putin cam asa se vaita vecinii mei de la tara. Strugurii sunt acri din cauza ca a fost vremea cam rece si mana din belsug. In privinta acrelii pot sa confirm si parca imi aduc aminte ca anii trecuti pe vremea asta altfel mirosea prin vie.
seminte de rosii
Dinspre partea rosiilor, tot lucruri bune. Puszta Kolosz nu se dezminte si mi-a oferit una bucata rosie de 499 grame. Mai trebuia 1 gram si intram in intervalul care incepe cu 5, dar asta este, nici asa nu este rau, sa vedem ce rezerva viitorul. Am vazut cateva lucruri frumoase in zona LehrerTomate, daca nu le-o rupe nebunul asta de vant. Mereu va amenit cu festivalul Lehrer, dar mai e de asteptat. Rosiile mari au nevoie de timp ca sa se maturizeze. De acea mai toate soiurile acestea sunt tardive, de toamna, adica, de la plantarea rasadurilor, au nevoie de cam 3 luni de ingrijire buna ca sa se coaca.

Asta este, e si aici o regula. Cele care se coc repede, timpuriile, sunt mai mici in dimensiune si mai toate cu crestere determinata. Pe masura ce rosia e mai mare, timpul de maturizare se lungeste si el. Importat este ca asteptarea sa fie rasplatita.
Accordeon2
In categoria rosiilor mai putin obisnuite: Pink Accordion. Asa cum vedeti din poza si cum sugereaza si numele, este vorba despre o rosie foarte creata, cu lobii dispusi ca burduful unui acordeon. Diferenta semnificativa intre acest soi si Voyage, acesta din urma, fiind ceva mai spectaculos, un fel de strugurel care poate fi mancat lob cu lob (adica boaba cu boaba) Pe de alta parte acordeonul are mai putine seminte si are un gust un pic dulceag. Dar sa vedem ce vor spune rosiile care inca nu s-au copt. In orice caz, am cautat-o din curiozitate, pe internet si am aflat ca este o rosie pentru bulion, din moment ce nu este bogata in seminte. Exemplarul cules de mine are 261 de grame, dar cica pot ajunge pana la o juma’ de kil.

Ia spuneti-mi, unde va duce gandul daca intalniti in inventarul unei universitati americane un soi de rosii numit Pitice? Cum o fi ajuns el acolo? De ce ei il pastreaza, iar noi nu, este foarte greu si de explicat, si de inteles. Sunt intr-adevar pitice, nu mai inalte de 60-70 cm, mici si bunicele la gust. Dar e musai sa le mai pun odata la anu’ pentru ca cele trei fire de anul acesta au fost atacate la greu de mana. Noroc de faptul ca americanii s-au dovedit largi la inima si mi-au dat mai multe seminte.

Afara tuna. Sa ne pregatim de ploaie. Deschideti umbrelele si impartiti-le cu ceilalti. Daca n-aveti umbrele, atunci impartiti ploaia.

Posted in Chestiuni tehnice, Ganduri de sezon, Retete | Tagged , , , , , , | 2 Comments

Alte rosii, alte culori

Se pare ca toamna vine mai repede anul acesta. In orice caz, noptile acestui sfarsit de august sunt sensibil mai reci ca anii trecuti. Vecinul meu, moshul de peste drum, zicea mai zilele trecute ca anul acesta bruma va cadea pana in mujlocul lui septembrie. Nu mi-as dori acest lucru cand ma uit la rosiile din gradina care inca sunt pline de flori si rodesc in continuu. Cine stie, si moshii se mai pot insela uneori. Sau poate ca l-am prin eu intr-un moment cand era mai suparat.
seminte de rosii
Am ajuns din nou la gradina mea. Kapia Rose ma asteptau exact asa cum le lasasem. Insorite, coapte si numai bune de recoltat. De data aceasta am putut face o poza.

Vedeti ce aglomeratie este acolo? Maxima bagata la traista a avut 146 de grame, ceea ce nu este tocmai rau, adica 7-8 la kil. Si sa stiti ca si ca gust stau bine, iar semintele nu sunt din abundenta. Cred ca ma repet, dar cu ele trebuie avuta maxima atentie pentru ca nuanta rozalie pe care o are fructul lor poate crea iluzia ca nu sunt coapte. Asa cum le spune si numele, Kapia Rose sunt coapte fara a atinge uzuala culoare rosie a tomatelor. Si asta pentru simplul motiv ca sunt roz, nu rosii la culoare.
seminte de rosii
Pentru ca tot a venit vorba despre rosii care nu sunt tocmai rosii, adica sunt la maturitate de alta culoare decat cea obisnuita, dati-mi voie sa va prezint Malakhitovaya Shkatulka, o rosie verde. Originara din Siberia ruseasca, o mai intalnim sub numele englezesc de ‘Malachite Box‘, adica cutia cu malachite. Malachitul este o piatra semipretioasa de culoare verde inchisa folosita inca din antichitate la confectionarea de amulete si scarabei aducatori de noroc. Sub forma de pulbere, malachitul era folosit de femei in Egiptul antic pentru colorarea pleoapelor.

Este o tomata (evit cuvantul rosie, vedeti?) din categoria celor tardive, care au nevoie de mai mult timp ca sa se maturizeze, dar gustul merita asteptarea. O sa revin cu mai multe informatii, pe masura ce alte si exemplare se vor coace in gradina mea.

Maine e prima zi de toamna, cel putin calendaristic. O sa ajung iar la gradina. O iau si pe Coana Mare, pentru ca ne asteapta inca o tura de bulion.

Posted in Chestiuni tehnice, Soiuri de rosii | Tagged , , , , , , , , , , , , | Leave a comment

Recoltat de seminte

Astazi a fost zi de recoltat seminte, asa ca de dimineata am luat la mana rosiile pe care le-am adus ieri de la gradina.
Seminte de rosii vopyage
In afara de cele prezntate ieri, interesante s-au dovedit a fi si cateva rosii din soiul Voyage. Cred ca v-am mai povestit despre ele. Cel mai mare exemplar este cel din imagine si atarna 95g. E o rosie interesanta, care are multi lobi, din care cauza se poate ciuguli exact ca un strugure. Poate fi de efect pe un platou daca este feliata, desi eu n-am prea reusit sa o tai in felul acesta. Gustul este de rosie obisnuita cu un numar normal de seminte

Era sa uit. Va promisesem sa va spun cate ceva despre miezul rosiilor din pozele de ieri. Toate trei au o textura fina, locasurile pentru seminte bine individualizate si o pulpa consistenta. Parca Chinese Purple are mai multe seminte in comparatie cu LehrerTomate si Milka’s Red Bulgarian. Toate trei insa merita sa le cultivi. Seminte putine are si Cuore Albenga, parca mai putine decat cele trei amintite mai sus, ceea ce ma duce cu gndul la o rosie de bulion.

Mi-am adus aminte, ca am lasat spre o mai buna coacere, Kapia Rose, tot un soi de bulion, gen ardei. Acuma ma gandesc la faptul ca s-ar putea sa ma fi inselat, in sensul ca fiind rozalii, ele nu trebuie sa aiba o culoare rosie intensa pentru a fi mature. Maine cand ajung, musai trebuie sa ma duc la ele in primul rand. Sa vedem cum or sta la capitolul seminte, dar probabil ca nu au prea multe.
seminte de rosii Zarca
Am mai recoltat si un soi romanesc Zarca. Oricat m-am zbatut, n-am putut afla mare lucru, decat ca Zarca pare a fi o inchisoare sau o pare a unei inchisori. Sa fie acestea niste rosii pe care detinutii le cultivau inauntru? Se prea poate. Fructul e rosu, rotund, de marime mica-medie, dar productivitatea este excelenta. Zarca este gen tufa, de inaltime mica. Din poza se vede ca am incercat o palisare care insa nu prea mi-a iesit. Am mai pus eu si niste iarba uscata ca sa nu stea rosiile direct pe sol, dar, tot asa, operatie cam nereusita. Oricum, una peste alta, ele s-au comportat mai bine cu mine, decat m-am comportat eu cu ele. Poza e un pic mai veche, cand abia incepusera sa se coaca. Ieri am intrat pe ogor fara telefon, asa ca n-am putut face poze.

Azi noapte, aici in oras a dat un pic de ploaie, cateva minute. Daca a dat si la rosiile mele a fost bine. Daca nu, au nevoie de apa si voi tin cont de asta. Maine ma duc sa vad.

Posted in Ganduri de sezon, Soiuri de rosii | Tagged , , , , , , , | 1 Comment

Gradina nu a intrat in recesiune

Am fost la gradina pentru cateva zile. Asa cum observa si Toparceanu, nu e confort occidental, dar, orice s-ar zice, e liniste si pace. Daca as putea gasi o metoda prin care sa scap de tantari, as duce-o boiereste. N-am televizor si ma simt din ce in ce mai bine pe chestia asta. Am descoperit radioul local care are din ora in ora exact doua minute de stiri, nimic mai mult. Alt lucru bun e ca la radio nu se dezbraca nimeni. Plus ca are si niste emisiuni nocturne exact pe gustul meu, cu melodii din anii cand toata lumea era a mea. Vai Doamne, pusca si cureaua lata. Dorm si mai bine, e mai multa liniste si racoare, iar muzica e de vis, cu greieri cu tot.

Din cauza noptilor racoroase, dimineata e o roua deasa. Nici nu trebuie sa mai ud asa de mult. Ieri am dat o sapa, ca sa mai aerisesc pamantul batatorit de ultima ploaie. A fost si ceva vant in timpul ploii, dar nu s-a dovedit a exista mari stricaciuni.

Prunele se coc intr-o veselie. N-am avut niciodata asa recolta. Daca voi reusi sa le cazanesc, atunci voi avea marfa pentru multi ani de acum inainte. Mai prost, adica foarte prost stau cu merele, care nu vor sa mai stea in pomi. Cred ca din cele galbene voi reusi sa adun ceva, insa ionatanele nu vor apuca sa se coaca.
seminte de rosii
Dar, asa cum va spuneam cu mult inainte, eu ma duc la tara pentru rosii. Desi exista multe controverse pe plan national, gradina mea nu a intrat in recesiune. Cu toate ca nu am fost in cea mai buna forma fizica, anul acesta am reusit cateva lucruri care m-au bucurat. Asteptam cu nerabdare de ceva vreme sa izbucneasca spectacolul de la LehrerTomate si iata ca in sfarsit s-a produs. Este vorba doar de inceput, doar o prima rosie care cantareste 426g, si mai urmeaza si altele. Cel putin eu am lasat mai multe in stadiul de trecere inspre culoarea galben-portocalie. Sper sa le gasesc la locul lor peste doua zile cand voi reveni. Sunt un pic obosit si nu ma mai apuc sa recoltez semintele. Voi face asta maine dimineata si asa voi vedea cum arata miezul, si mai ales ce gust au.

De la chinezi numai vesti bune. De data asta ma pot lauda cu Chinese Purple, niste rosii de tip beefsteak, dar de o culoare mai rozalie, cam ca Girocul nostru.
seminte de rosii
Imi pare rau ca nu am avut la mine telefonul ca sa fac o poza tufei inainte de recoltare. Am numarat 12 rosii mari, una si una. Erau coapte numai sase, cea mai mare 295 de grame , iar cea mai mica 233. Si celelalte au marimi asemanatoare, asa ca daca socotim, din aceste prime 12 fructe se aduna undeva la 3 kg, ceea ce nu e rau de loc, daca ne gandim ca mai sunt si alte elaje la rand. Pacat ca n-am decat un fir.

Am fost placut surprins de Milka’s Red Bulgarian. Desi bulgareasca, vecinii nostri de peste Dunare nu o au. Sau poate ca o au dar are alt nume. In orice caz, America vorbeste frumos despre ea. Si eu, daca ma gandesc la faptul ca am bagat la traista un exempla de 314 grame, nu pot avea decat cuvine de lauda. Am avut-o si anul trecut, dar nu mi-a iesit. Ma bucur ca am mai incercat-o inca o data anul acesta.
Milka Red bulgarian
Are si o istorie interesanta. Un medic stomatolog din Statele Uimite avea o pacienta de prigine bulgara. Pe langa problemele de dinti, cei doi mai aveau o problema comuna, rosiile. Asa ca pacienta a fost incantata sa-i ofere niste seminte de rosii, pe care le-a recomandat cu caldura. Pe doamna in cauza o chema Milka. Acum, tot asa se numeste si rosia.

Si pentru ca tot veni vorba despre bulgari, am intalnit multi gradinari nostalgici dupa un soi vechi bulgaresc, pe nume Maritza. Era destul de des intalnit in sudul tarii, dar de la o vreme a disparut. Nici bulgarii nu mai au rosia asta, au pierdut-o si ei. Dar am dibuit-o pe undeva, pe la altii mai strangatori. Sa vedem acum cum voi face rost de seminte. Sper sa merite efortul

Posted in Ganduri de sezon, Soiuri de rosii | Tagged , , , , , | 2 Comments

De ce crapa coaja rosiilor?

E inca vara si sezonul la rosii e in toi. De fapt abia acum gospodinele isi indreapta mai serios atentia catre ele. Intoarse din concedii, doamnele incep sa se gandeasca la paste, bulioane si alte preparate. Daca nu cumva s-o fi schimbat lumea. In orice caz, cei de varsta mea se arata inca interesati de conservaraie. Saptamana asta am pus si eu impreuna cu Coana Mare cate ceva la sticle si borcane, ca iarna e lunga si pofta mare.
seminte de rosii
Cred ca va mai aduceti aminte de soiul de rosii China Paste. Dumnezeu sa-i dea sanatate amicului Nicoara pentru amabilitatea de a-mi fi dat cateva seminte. Anul asta am pus doar doua fire, dar de acum inainte trebuie sa le acord mai multa atentie. Pana acum maxima recoltata a avut 384g, iar minima 203g. Ieri am bagat la cos una de 368g. Si gustul este bunicel, nici dulce, nici acrisor, iar pulpa este bogata, consistenmta si nu are multe seminte. Anul acesta, campioane la minimul de seminte s-au dovedit Kenosha, dar am auzit ca Big Ray’s Argentina Paste ar fi ceva de speriat, abia daca gasesti 5-6 seminte in fiecare rosie. Asa sa fie? Am doua fire sau trei care se zbat cu greu sa-si revina dupa ultima inundatie, dar sper ca voi convinge pe viu. Deasemenea, astept cu nerabdare spectacolul pe care Lehrer tomate il va produce, dar deocamdata Maria Amazilitei
si China Paste sunt reginele din gradina mea

Printre picaturi, am citit un articol interesant care aborda cauzele pentru care coaja rosiilor crapa. Autorul compara rosiile cu roata unei biciclete in care trebuie mereu sa asiguri o presiune suficienta a aerului care sa te ajute sa te deplasezi mai usor, dar nu prea mare pentru a nu face camera sa explodeze. Pe caldura, zicea el, rosiile pierd foarte multa umiditate care trebuie compensata prin udare. Cand se pierde umiditatea, presiunea din interiorul rosiei scade. Cand se iriga planta, presiunea revine. Dar udarea in exces ridica prea mult presiunea si produce craparea, asa cum, ziceam mai sus, roata unei biciclete explodeaza daca e prea mult umflata. Deci, daca rosiile din gradina voastra au multe crapaturi, e posibil ca sa udati mai mult decat trebuie. Ca o paranteza, in perioada de coacere, rosiile se uda mai putin decat in perioada anterioara, pentru ca in pulpa sa nu se acumuleze prea multa apa. Sigur, rosiile trebuie sa fie zemoase, dar, in special cele pentru pasta si bulion, trebuie sa aiba pulpa imbibata cu mai putina apa.

Revenind la craparea rosiilor, sa tragem o concluzie, si anume ca ce e mult, e excesiv, si ca prea multa apa nu e buna pentru rosii mai ales in stadiul de coacere. De aceea, o ploaie neasteptata, poate produce craparea rosiilor cultivate in spatii deschise. In cazul celor din solarii sau sere, frecventa neregulata a udarilor poate fi o cauza principala. Ca in toate lucrurile de pe pamantul asta, si in frecventa udarilor trebuie gasit un echilibru. Nu exista o formula matematica prin care sa ajungem la solutia perfecta. Si nici nu exista o reteta valabila pentru toata lumea, pentru ca in stabilirea frecventei de udare trebuie luate in considerare o seama de elemente specifice fiecarei locatii in parte, cum ar fi temperatura mediului ambiant, umiditatea din aer, permeabilitatea soiului si altele. Dar un lucru e cert, daca rosiile crapa intr-o veselie, trebuie udate mai putin.

O alta solutie propusa de autor este cultivarea rosiilor pe doua brate, pentru ca astfel presiunea pe care planta o absoarbe din sol sau aer (apa se poate absoarbe si prin frunze sub forma de vapori sau roua) se repartizeaza pe cele doua brate. Se prea poate sa fie asa, desi ma gandesc la faptul ca pe total planta presiuna nu scade. Dar totusi un pic de dreptate pare sa existe, pentru ca atunci cand sunt doua brate, la fiecare rosie in parte ajunge mai putina presiune decat in cazul cand este numai unul singur.

Posted in Chestiuni tehnice, Ganduri de sezon, Soiuri de rosii | Tagged , , , , , , , , , , , , | Leave a comment