Rosii imune la mana sau doar rezistente?

Este un lucru cert ca in ultimii ani mana a facut ravagii in gradinile noastre si nu numai. De la est la vest, in toata lumea larga, gradinarii recunosc in mana marea pacoste care le zadarniceste munca.

Din aceasta cauza, vestea ca ar exista o rosie imuna la la aceasta boala a fost ca un colac de salvare aruncat in valurile unei mari inspumate.
seminte de rosii
Se numeste “Crush Crimson” si este rodul unei cooperari intre un cunoscut cultivator de rosii din Anglia ( Simon Crawford, cel care a creat soiul Red Alert, o rosie determinata extratimpurie care se coace inainte de a actiona mana) si un student al Universitatii Bangor din North Wales.

O scurta si sumara descriere, ne atrage atentia ca este vorba despre o rosie nedeterminata, creata special pentru a fi cultivata in aer liber, fie in gradina, fie in container. La maturitate rosiile sunt destul de mari – ajung sa cantareasca pana la 7 oz / 200 g fiecare – si se prezinta sub forma unor ciorchini in care atarna cu generozitate cam 8-12 fructe.

Acum, in mintea mea se pun doua probleme:

Prima problema. Rosia cu pricina este imuna la mana sau doar foarte rezistenta ? Inclin sa cred inspre a doua posibilitate, mai ales ca firma care o distribuie mentioneaza ca exceptionala ei rezistenta la mana se datoreaza faptului ca, spre deosebire de soiurile mai obisnuite, aceasta Crush Crimson are doua gene de rezistenta, in loc de una. Nu ma bag in chestiuni tehnice, care oricum ma depasesc, dar se spune, tot de catre distribuitori, ca rosia face fata cu succes chiar si ciupercilor extrem de agresive Pink6 si Blue13 care au exterminat mii de culturi de rosii in ultimii ani.

A doua problema. Gustul. Tot baietii astia afirma ca este unul deosebil, de buna calitate. Acuma, ei ce ar putea sa zica, doar vor sa-si vanda marfa. Eu unul, nu ma pronunt, din moment ce n-am gustat-o. Poza alaturata am luat-o tot de la distribuitor.

Asupra altor probleme nu ma mai aplec, pentru ca tot avantul meu de gradinar pasionat a fost curmat in mod subit de pret: trei plante livrabile in aprilie 2015 la 8 (ca sa respectam adevarul, doar 7,99) lire englezesti, plus transport, plus ce-o mai fi.

Posted in Chestiuni tehnice, Privind in gradina altora, Soiuri de rosii | Tagged , , , , , , , , , , | Leave a comment

Zapada si seminte de rosii

Astazi, dis-de-morning, am facut un drum la tara. Fiul meu a avut un pic de timp liber ca sa ma care cu masina pana acolo. Cel mai greu a fost sa cobor si sa urc scarile de la bloc, in rest nu m-am dat jos din masina. Acuma, asta este, nu stau toate in puterea noastra.

Cat au inspectat ei (fiul si sotia) casa si acareturile, eu am tras o privire prin gradina. Ba, am lasat si geamul jos ca sa pot lua cateva imagini cu telefonul. M-am convins de faptul ca si daca eram perfect sanatos, n-aveam ce sa fac. A dat azi-noapte ceva zapada care mai acopera pamantul si poate crea o impresie falsa. Dar dupa ce a plouat o saptamana in continuu, solul este o adevarata mocirla si nu cred ca se va usca prea curand. Ar fi o aventura sa incerci sa mergi prin gradina, dar sa te mai apuci si de vreo treaba
zapada si seminte de rosii
Nu-i nimic, ma intorc acasa si ma apuc sa-mi pun in ordine colectia de seminte de rosii si nu numai. Mai mult nu pot sa fac, cel putin deocamdata ca nu-mi da voie nenea doctoru’. Acuma m-am convins ca e adevarata vorba aia care zice ca decat sarac si bolnav, mai bine bogat si sanatos.

Un profesor din Olanda, acum la pensie, mi-a scris ca are in ‘arhiva’ sa niste seminte de rosii romanesti: Jonas Bozicou si Nadgok Haduk. Greu cu limba asta romaneasca. Jonas Bozicou o fi un Ionaş ori Ianoş Bozicu sau Bojicu. Despre rosii imi spune ca sunt de marimea unui ou si ca au o durata lunga de pastrare in stare coapta. Zice el ca tinute pe tufa rezista chiar foarte mult. Interesant, or fi vreo varianta romaneasca de la rosiile italienesti ‘da appendere‘ despre care am mai vorbit si care se pastreaza atarnate in ciorchine peste iarna Celalalt nume e si mai ciudat. O fi vreun Haiduc, in timp ce Nadgok nu-mi sugereaza altceva decat ca, daca ar fi Nadgob (k se poate confunda usor cu b), citit de la coada la cap ar fi Bogdan (ce imaginatie, vor zice unii, dar s-au mai vazut cazuri). Rosiile astea ar fi cam de 150g, cu un miez bogat, suculent, usor acid si cu o productivitate foarte ridicata.

O sa intru cu respectivul in ‘tratative’, o sa-l intreb de unde le are si poate ca voi afla mai multe. Mai vorbim, pana una-alta, tineti aproape.

Posted in Ganduri de sezon, Soiuri de rosii | Tagged , , , , , , , , | 2 Comments

Cartof sau seminte de rosii?

In ultima vreme am lipsit la apel dintr-un motiv foarte intemeiat. O parte a corpului meu avea neaparata nevoie de o corectie, asa ca a trebuit sa ma supun recomandarii doctorului si sa accept o interventie chirurgicala. Un fleac, acuma am o articulatie de sold, nou nouta si doctorul imi spune ca recuperez foarte bine, lucru pentru care ii sunt foarte recunoscator. Acesta este motivul pentru care in ultimele 3 saptamani n-am mai raspuns la multele mesaje pe care le primesc. Cer scuze tuturor celor care au crezut ca-i ignor si ii asigur ca incepand din week-end voi face tot posibilul ca sa reintru in activitate normala. Cel putin pe calculator, ca in gradina am accesul interzis pana la primavara.

Buuun … Dupa ce am stors cateva lacrimi sa revemin la ce stim noi mai bine si ne place cel mai mult, adica la gradinarie si mai ales la rosii.
seminte de rosii
Cotrobaind pe internet am dat peste un lucru traznit. Un fel de struto-camila, o planta care in pamant produce cartofi, iar pe ramurile aeriene rosii. O sa ziceti ca inca nu m-am facut bine dupa operatie, dar asta e adevarul si-l prezint in imaginea alaturata. Cica niste englezi s-au chinuit ani la rand sa altoiasca rosia pe cartof. Problema nu era prea complicata. Altoirea in sine le iesea perfect, numai ca se confruntau cu o mica problema: cartofii din pamant aveau gust de rosii, in timp ce rosiile de afara aveau gust de cartofi. Unii mai putin mofturosi s-ar fi multumit si cu situatia asta, numai ca englezu’ e tipicar pana-n motzul de la basca. Asa ca in fiecare an o luau de la inceput, pana cand, folosind o varietate cherry, au avut norocul sa obtina un cartof cartof si o rosie rosie.

In final, vazandu-se cu sacii (pardon rosiile si cartofii) in caruta, s-au apucat de afaceri si vand plante la toata lumea care-i intreaba. Numai ca, tot stand aplecati asupra altoaielor, au patimit ceva pe la amigdale si acuma vorbesc cam gros, 24 de dolari (americani) pentru o planta. O nimica toata pentru niste gradinarii care nu se uita la bani.

Probabil ca plantele pe care le vand le obtin altoind rosia pe cartof si de aici pretul piperat care include munca, aplecatura, amigdalita si alte chestii care s-ar incadra la capitolul etc. Ar fi mai simplu sa produca rasaduri pe care sa le cumparam cu legatura si sa le plantam in gradinile noastre. Dar cred ca n-o fac pentru ca inca nu s-au hotarat ce sa foloseasca pentru a obtine rasadurile: cartoful din pamant sau semintele rosiei din aer?

Posted in Privind in gradina altora | Tagged , , , | 2 Comments

Un pic de istorie

Cu mult timp inainte de a ajunge Columb in Lumea Noua, rosiile cresteau in stare salbatica fiind consumate de catre popoarele indigene din zona Anzilor, zona pe care astazi o numim Peru. Prin anii de inceput ai secolului al XVI-lea spaniolii au adus rosiile in America Centrala si au inceput cultivarea lor.
seminte de rosii
Se pare ca in Europa au ajuns prin 1523, in Italia. Inainte de a deveni ‘regina preparatelor de origine mediteraneana’, rosia au fost privita o planta decorativa. Pentru o lunga perioada de timp botanisti curiosi au studiat si analizate noile plantute din mai toate punctele de vedere, fiindu-le apreciate in primul rand calitatile ornamentale. Si cum primele rosii au fost … de culoare galbena, italienii au inventat pentru ele cu un cuvant nou: ‘pomodoro’, adica ‘pomo d’oro’ (pomul de aur).

Multa vreme, frica si superstitiile i-au impiedicat pe europeni sa consume fructul. Doar cateva suflete, aventuroase si curjoase deopotriva, frizau asistenta band sucul lor sau mancandu-le stropite cu ulei, sare si piper.

Prima mentionare oficiala a rosiilor intr-un text culinar apare abia in 1694, cand un bucatar pe nume Antonio Latini, a afirmat transant ca a folosit rosii, vinete si dovlecei pentru a gati un fel de mancare pe care l-a numit ‘Legume fierte delicioase’. Apoi pe la mijlocul anilor 1700 exista mentiuni ca bucatarii englezi foloseau rosiile pentru a pregati supe aromatizate, dar cu multa, multa precautie.

Incet-incet insa, rosia si-a facut loc pe masa oamenilor. La inceput in randul burgheziei si aristocratiei, fiind considerate ca un element de lux, asemeni ciocolatei si tutunului. La inceputul anilor 1800, apar primele mentionari privind comercializarea rosiilor in Europa, iar din acest moment lucrurile au avansat rapid, astfel incat pana la sfarsitul secolului sunt confirmate mai multe zone de cultura a rosiilor in Europa, in special in zonele sudice ale Spaniei, Italiei si Frantei. Secolul XIX a insemnat consacrarea definitiva, rosiile punand stapanire pe bucatariile oamenilor prin pizza, paste, sucuri, sosuri, supe si alte mii de preparate.

Posted in Adiacente, Chestiuni tehnice | Tagged , , , , , , | Leave a comment

Am primit seminte de rosii

Au venit acele seminte de rosii despre care va vorbeam in postul anterior.

Marita este un soi de rosii bulgaresti care cu multi ani in urma era foarte popular in sudul Romaniei, cultivat in special pentru gustul lor. De ce au disparut, n-am idee. Probabil ca ceva s-a intamplat. Am gasit un gradinar mai in varsta care le cultiva candva. Sper sa-mi raspunda la mesaj si sa primesc niste informatii.
seminte de rosii
Rekord Rumunii. Daca n-ar fi vorba despre Romania, ai putea crede, dupa ortografie, ca este vorba despre o rosie ruseasca. N-am putut afla nimic despre rosia aceasta, dar fiind vorba despre un record, am speranta ca este o rosie mare. Dar cine stie cum erau rosiile mari atunci cand era ea in voga? Si mai ales, cand o fi fost ea in voga? In orice caz, dat fiind interesul purtat de altii de a o pastra in portofoliu, sper sa fie o rosie in care merita sa investesti.

Master Carnosa este o rosie cu un nume incitant. Imaginatia nu poate fi oprita sa lucreze si imi inchipui deja ca am in mana o rosie carnoasa, zemoasa si gustoasa foc. O fi avut ea si un nume romanesc? Oare care o fi fost acela si de ce s-a pierdut? M-am dus si pe la facultatea de agricultura, dar n-am aflat nimic. Profesorii batrani care poate ca mai stiau cate ceva au iesit de mult la pensie si au fost inlocuiti de generatia tanara. La iarna, daca voi avea timp, voi incerca sa pierd cateva zile in biblioteca facultatii. Poate ca o sa gasesc niste carti vechi de legumicultura care sa ma ajute.

Update – 18 octombrie 2014
Tot bantuind pe internet am gasit cateva informatii despre Master Carnosa
Sunt cu crestere nedeteminata, maturizare semi-timpurie, fruct rosu, turtit, 120-200g, inaltimea tufei 1,80-2,00m. Gustul este foarte bun.
Mai fac sapaturi

Posted in Adiacente, Soiuri de rosii | Tagged , , , | 4 Comments

Bucurie cu seminte de rosii

Toamna este in drepturile ei si gradina mea a inteles chestia asta. Incet-incet, toate dau semn de oboseala. Obosit ma simt si eu, desi, cel putin asa imi place sa cred, ar mai fi pana sa vina toamna. seminte de rosiiSper insa ca la primavara sa fiu mai in forma decat anul acesta, sa am multa putere de munca si mult mai multe bucurii. Ceea ce va doresc si voua.

Dar sa nu credeti ca trebuie sa astept primavara ca sa am din nou parte de evenimente placute. Va povesteam cu cateva postari mai in urma ca multi oameni cu care m-am intalnit isi aduceau aminte cu foarte mare placere despre un soi de rosii bulgaresc numit Maritza. Era plin sudul tarii de aceste Maritze si aveau, ziceau ei, un gust de rosie adevarata. Cu totii regretau ca soiul a disparut si de la noi si de la vecinii bulgari.

Si acum sa bata tobele … sa sufle trompetii.. Am bucuria sa va anunt ca 20 de seminte din soiul cu pricina sunt in drum spre mine. Si nu numai acest soi, voi primi si Recordul Romaniei, o rosie foarte populara pe la noi in anii ’960, dar despre care nimeni nu-si mai aduce aminte. Si nu inteleg de ce, din moment ce este totusi vorba despre un record.

Am mai primit si alte seminte, dar nu vi le spun acum, ca sa va fac curiosi si sa mai dati din cand in cand pe la blogul meu.

Posted in Ganduri de sezon, Soiuri de rosii | Tagged , , , , , | Leave a comment

Uite ce poate iesi din seminte de rosii

Am fost vreo doua zile la tara ca sa cazanesc un pic. Am facut o treaba buna, pe care sigur o voi aprecia la iarna, cand va incepe sa miroase a frig. Nu stiu daca ati remarcat, dar palinca are un miros cu totul deosebit cand afara este un piculet de ger.
seminte de rosii
Reintors, am ‘luat la mana’ internetul sa vad ce s-a mai intamplat in absenta mea si am aflat ca s-a depasit recordul mondial la rosii. Pana acum cateva zile cea ma mare rosie din lume apartinea americanului Gordon Graham si cantarea 7 pounds si 20 de ounce, ceea ce tradus in unitatile noaste de masura inseamna 3,515kg. Ei bine doamna din poza bate nu mai putin de 8,41 pounds, adica 3,815kg.

Autorul recordului este Dan MacCoy din Minnesota care s-a folosit de soiul Big Zac, un soi despre care se spune ca in mod normal produce fructe in jurul a 2kg. Si ca sunt si gustoase.

Acuma, riscand sa ma acuzati de ipocrizie, eu va spun ca n-as fi curios sa gust din rosia asta. Pentru mine e una urata, care, ce e drept, e drept, e cea mai mare sau cea mai grea din lume. Dar poate ca am imbatranit si nu mai inteleg prea bine anumite lucruri

Posted in Privind in gradina altora, Soiuri de rosii | Tagged , , | Leave a comment

Final de rosii si seminte

Ploaia din week-end a fost doar o sperietoare ca sa ma tina in casa. Am vazut ca prognoza s-a adeverit prin alte parti si-mi pare rau de bietii oamenii necajiti

Ieri am dat o fuga pe la gradina, dar n-am putut face mare lucru pentru ca … s-a pus ploaia. De fapt internetul intotdeauna a aratat ploaie in zona mea pentru luni si marti (adica ieri si azi), dar am crezut INM-ul pe cuvant. Printre picaturi am mai strans cate ceva, desi abia acum se vede cat de mult rau a facut ploaia de saptamana trecuta. Cu toate ca sunt o fire optimista trebuie sa recunosc faptul ca pentru anul acesta, gradina este cam incheiata pentru rosii. Mai merg ardeii, prazul, varza, un pic castravetii (anul acesta mi-a dat o vecina unii buni, sa nu uit sa opresc seminte) si vinetele, dar rosiile mele si-au incheiat misiunea. Sa speram intr-un an viitor mai bun.
seminte de rosii
Ultima poza pe care am facut-o este cea alaturata. Nu ma prea dau in vant dupa rosiile cherry, dar am cultivat din cele galbene, rosii sau negre si eram curios sa vad cum arata si una roz. Este cea din imaginea alaturata, Poland Pink. Marime obisnuita, culoare frumoasa, stralucitoare chir, si un gust placut, un pic parfumat. Cica sunt bune pentru uscat. Acuma, nu mai este timpul potrivit pentru asta. Interesant este ca am inceput sezonul tot cu niste cherry, Galbenele de Cluj si inchei cu polonezele astea. Inca o data se confirma ca istoria e-n spirala.

Au mai ramas destule gogonele verzi prin tufe. Cu ele am de ales in a le pastra pentru muraturi sau a le grabi coacerea. Anul trecut am lasat pentru muraturi doar gogonelele care aveau o culoare verde inchisa. In vreo doua-trei saptamani s-au facut numai bune de bagat la borcan. Pe celelalte, care intrasera cat de cat in procesul de maturizare, adica aveau cel putin o culoare verde-albicioasa, daca nu un pic spre roz, le-am pus in ladite captusite cu ziare si le-am pus in camara de la tara. Am pus si o banana trecuta bine intr-una din lazi pentru a le grabi coacerea. Se zice ca o banana bine coapta elimina mult metanol care ajuta rosiile la maturizare. Mie mi-a iesit.

Daca vreti ca rosiile sa se coaca in vrej, atunci trebuie sa le aplicati un stres care sa grabeasca evenimentul. Cel mai obisnuit stres este acela de a le carni foarte radical, adica exact deasupra ultimului etaj de fructe pe care le vreti coapte. In plus, ajuta si o defoliere riguroasa. Operatiile astea induc un semnal catre planta, activitatea ei se amplifica si coacerea este mai rapida. Meoda este una obisnuita, cei mai multi gradinari isi carnesc rosiile in toamna. Mai putin obisnuita este o alta metoda pe care eu nu am aplicat-o niciodata. Cica se apuca voiniceste tufa de rosie de partea de jos, de langa sol, si se trage usor-usor in sus, pana cand se simte ca radacinile au fost ‘saltate’ 3-5mm (milimetri). Adica maxim o juma de centimetru, nu mai mult, ca radacina nu trebuie distrusa, numai ‘stresata’ un piculet ca sa transmita semnalul de coacere catre planta. Incercati. Eu n-o s-o fac pentru ca solul este excesiv de ud si radacinile vor iesi lesne afara mai mult de cativa milimetri. Poate la anul

Posted in Chestiuni tehnice, Ganduri de sezon, Soiuri de rosii | Tagged , , , , , , , , , , , , | 3 Comments

Din nou despre ploaie

Abia am scapat si iar vine ploaia, cel putin asa sustine un cod galben anuntat de INM. Si nu vine singura, vine cu vijelie, grindina. Poate ca nu si in zona mea. De fapt n-as dori nimanui.

Ce sa mai spun, cine oare sunt eu ca sa pot opri ploaia? O poate face David Copperfield ? Cred ca nici macar el.
seminte de rosii
Dar sa nu uit ca blogul acesta este unul mai mult despre rosii, decat despre alte lucruri. Am luat la mana rosiile aduse de la tara si am ajuns la concluzia ca nu v-am spus nimic despre Cuore di Bue Albenga, sau mai pe scurt Cuore Albenga. Este originara din Italia, de la tarmul marii. Cele 5 fire pe care le am sunt cele mai inalde din gradina. Cartea spune ca pot atinge greutatea de 1 kilogram, dar in gradina mea acest lucru inca nu s-a intamplat. Dar este o rosie harnicuta, care isi face treaba linistita. Ori de cate ori treci pe langa ea, ai ceva de bagat la traista.

O alta rosie pe care am asteptat-o cu sufletul la gura este cea din imagine. Amicul meu englez Mike sustine ca este cea mai dulce rosie din lume.seminte de rosii Si pentru ca este cea mai dulce, este normal ca ea sa fie originara din Romania. Cernetu este numele ei pentru ca vine din satul cu acelasi nume din judetul Teleorman. Cum a ajuns in Anglia inca nu am aflat. Mike o are de la un prieten care la randul lui o are tot de la un prieten. Inca se mai lucreaza la stabilirea legaturilor si poate candva vom avea norocul sa aflam cum a ajuns ea sa vorbeasca limba engleza. Sincer sa fiu, dulceata ei nu m-a convins, dar trebuie sa tin cont si de faptul ca dupa atatea zile ploioase e prea plina de apa ca sa ofere gustul obisnuit. Dar rea nu este

Mai vorbim, poate chiar maine

Posted in Chestiuni tehnice, Ganduri de sezon, Soiuri de rosii | Tagged , , , , , | 2 Comments

Seminte de bucurie

Asa cum ii raspundeam ieri intr-un comentariu lui Nelu Craciun, indiferent cat de mare este necazul sau paguba care cade se sus fara voia noastra, gradina mea de la tara este o permanenta sursa de bucurie. Sigur ca au fost cateva clipe de necaz, poate chiar furie. Cel mai mult m-a suparat faptul ca rosiile LehrerTomate nu si-au mai putut arata splendoarea. In fond, asta este, fuse si se duse, vorba olteanului.

Asa cum va spuneam insa, am reusit sa pun la pastrare cateva seminte. Mai sunt si cateva rosii mai mici care isi asteapta randul, dar mi-ar fi placut sa va arat o poza cu o rosie adevarata. Cred ca erau doua exemplare de peste o jumatate de kil.
seminte de rosii
Si totusi, am ce sa va arat. De exemplu acest Accordeon. Mai zilele trecute v-am prezentat un Pink Accordeon. Acum am unul galben. Nu este ceva ce rupe gura targului, altii au avut chiar un submarin de aceasta culoare. Accordeonul asta insa, imi aduce aminte ca oricat ma pun eu contra, imbatranesc si, printre altele, ma lasa memoria tinerii de minte. Concret, habar n-aveam ca am doua variante de accordeon. Acu’ ma mir si eu precum cel din poveste, cum adica unu’ alb si unu’ negru. Trebuie sa verific prin arhiva daca am primit seminte de la mai multi. Daca da, atunci ar fi o explicatie, desi nu-mi aduc aminte sa fi pus seminte din mai multe surse. Dar mai stii ? Uneori memoria iti poate juca feste. Cautand pe net n-am gasit decat varianta Pink. Cautand printre mailuri, am vazut ca anul acesta am primit niste seminte de Accordeon despre care respectivul spunea ca e un soi galben. Dar de unde a aparut Pink? Mai trebuie sa fac sapaturi
seminte de rosii
O alta rosie interesanta este si Para de El Salvador. Unii ii mai zic si Sacul de rosii de El Salvador. Eu am ales varianta ‘para’ data fiind forma rosiei in sine. Si ii zic rosie chiar daca este portocalie. De fapt, de la Mexic in jos, rosiile (ma rog, tomatele) sunt si privite si considerate altfel decat in restul lumii. O explicatie ar fi faptul ca rosiile cam de acolo se trag, din acele tomatillos mai mult salbatice. Probabil ca asa au fost la origine, numai ca odata aduse in Europa, noi ne-am apucat sa ne jucam cu ele incat am obtinut in final ceva ce ne-a placut noua, chiar daca nu mai semanau cu originalul.

O fi evolutia asta a rosiei ceva pozitiv? Noi credem ca da, iar ei probabil o tin pe-a lor si cred ca nu. Sincer sa fiu, mie acele tomatillos nu prea mi-au placut, dar n-ar fi exclus ca nici lor sa nu le placa rosiile noastre si atunci suntem chit.
seminte de rosii
Si pentru ca tot am trecut garla in Europa (over the pond, cum ar zice americanu’) hai sa ne delectam cu o rosie din Calabria italieneasca, Belmonte. Un soi facut special pentru pasta. De fapt ce italianca ar fi ea daca n-ar fi buna de pasta ? Am incercat-o si anul trecut, dar nu mi-a iesit. Anul acesta insa, se pare ca sunt ceva mai norocos. Gust bun, productivitate buna. Cartea zice ca poate ajunge si la o jumatate de kil. La mine nu, dar totusi cred ca merita ceva atentie. Sigur o mai pun si la anu’

Posted in Chestiuni tehnice, Ganduri de sezon, Soiuri de rosii | Tagged , , , , , , , | Leave a comment