De la Tismana am inimi gigant din gradina de la tanti Gena (Eugenia adica). Nu se putea sa plec fara sa iau cu mine si celelalte rosii de care dansa este deasemenea foarte mandra: Grasele. Si pe acestea le cultiva de multi ani, imediat de dupa revolutie. Isi aduce aminte ca le ingrija impreuna cu sotul, pe atunci angajat la hidrocentrala ascunsa in Muntele Cioclovina. AQcuma le ingrijeste singura, ca asa e viata, are planurile ei cu fiecare.
Grasa de Tismana este o rosie cu crestere nedeterminata si coacere in plin sezon. Cand sunt ajunse la maturitate, fructele au culoare rosie si forma de beefsteak, adica rotunde, un pic turtite si cu umeri usor incretiti. Gabaritul este mare, la mine in gradina au ajuns la un maxim de 776gr, dar tanti Gena sustinea ca se pot duce si pe la un kilogram. Eu n-am vazut astfel de exemplare nici la dansa, nici la mine, dar daca le dai ce le trabuie, rosiile te rasplatesc negresit. Miezul este tot rosu, cu semintele bine asezate in locasurile lor, dens si plin de continut. Gustul bun si profund de rosie traditionala, asa cum era pe vremuri in gradina bunicilor. Productivitate buna, peste medie.
Tufa creste inalta, are frunze normale si ramificatie bogata. Are nevoie de sprijin bun pentru a sustine vegetatia si fructele. O buna rezistenta fata de bolile specifice si agresiunea mediului, in sensul ca nu a dovedit nevoi speciale fata de celelalte.
O rosie buna pentru consum zilnic. Tanti Gena mai zicea ca lumea o place si o cere pentru ca arata bine.