Roșii din Grădină – Soiuri și cultivare

A venit toamna. Septembrie a gonit căldura verii. Dacă mă uit pe prognoza următoarelor săptămâni văd că temperaturile diurne maxime se învârt în jurul valorilor de 24-25°C. Teoretic, cu cât înaintăm în toamnă, temperaturile ar trebui să fie mai mici. Asta înseamnă că roșiile mele se vor coace mai greu, adică mai lent. N-ar fi asta o problemă pentru că e nevoie și de gogonele.

Cârnitul roșiilor la început de toamnă

Am observat astăzi în grădină multe tufe care au partea superioară (vârful) foarte bogată, dar fără flori sau rod. Chiar flori dacă ar avea, nu cred că acestea vor mai lega, deși natura este imprevizibilă. După părerea mea, vârful acestor tufe consumă inutil. Așa că m-am gândit la o soluție radicală: cârnitul. Tehnic, operația aceasta este tot o copilire, dar care constă în tăierea vârfului roșiei. În acest fel, planta este ajutată să dirijeze mai multe resurse către fructele pe care le are și să le dezvolte.

Astăzi am luat la mână fiecare tufă și am decis care trebuie cârnită și care nu. Este pe undeva interesant să faci pe Dumnezeu și să decizi soarta altora. În orice caz, după treaba asta ar trebui ca roșiile mele să fie mai mari și să se coacă mai repede. Sau măcar să am gogonele de băgat la borcan.

O întâlnire din piața de la Turnu Severin

Trecerea în revistă mi-a oferit prilejul să remarc o roșie foarte interesantă. Acum vreo două toamne, am ajuns pe la Tr. Severin, la o nuntă. Sâmbătă dimineața, am lăsat-o pe Coana Mare să relaționeze cu familia miresei, că doar erau neamurile ei, iar eu am dat o fugă până în piață.

Am inspectat tarabele cu tot felul de soiuri de roșii. Mi-au atras atenția unele mari, peste juma’ de kil fiecare și altele gen ardei kapia. Se vedea clar că femeia care le vindea venise la piață mai degrabă din pasiune decât din necesitate. O fostă asistentă medicală, acum la pensie, căsătorită cu un ofițer. Aveau pe undeva prin oraș o casă și o grădină. Nu duceau lipsă de bani, femeia venise la piață să se laude cu munca ei. Am aflat că ea și soțul cultivau cele două soiuri de peste 25 de ani. Nu-și mai aducea bine aminte, dar cel mai probabil primise primele semințe de la un grădinar din zona Timișoarei, într-o vreme când bărbatul ei lucra la o unitate militară din zonă (Giroc).

Soiul de roșii Giroc

Am cumpărat și eu de la tarabă și am dus roșiile cu mare grijă printre nuntași. Când am ajuns acasă, am luat semințe și le-am pus bine.

Seceta de anul trecut a făcut prăpăd în grădina mea, dar astăzi m-am bucurat să dau peste niște roșii mari gen capia și cateva din soiul Giroc, la fel de frumoase. Ambele au un gust excelent și doar câteva semințe. O alegere perfectă pentru pastă și bulion.

Cand tata aducea o rosie mare si frumoasa din gradina, mama il ruga sa o pastreze pentru seminte. Primavara punea acele seminte in pamant din care ieseu iarasi rosii mari si frumoase. Pe urma, iar oprea seminte din cele mai mari si frumoase rosii … Din aceste seminte a aparut Pink Delice, un soi de rosii despre care va spuneam ca are un loc special in gradina mea de la tara. Mai am si soiurile ‘Mom’s heart’ si ‘Garden red pride’ care sunt un pic mai tinere decat mine si care, tot asa, au plecat de la niste seminte. Aceste sunt rosiile familiei mele de care sunt tare mandru si din care in fiecare an opresc seminte. Din cele mai mari si mai frumoase rosii. De ce mi-am adus aminte de ele? Un pic de rabdare si… daca obisnuiti, tutun.

Cred ca sunteti de acord cu mine ca fiecare rosie are gustul ei. Una este mai dulce, alta este mai acida, alta poate sa aiba un gust dulce-acid echilibrat. V-ati gandit vreodata de unde vine si cum se formeaza gustul unei rosii?

In primul rand, gustul este determinat de raportul dintre zahar si aciditate, la care se mai adauga si influenta unor compusi volatili. In al doilea rand, gustul este influentat de factori externi precum vremea si solul.

Solul gradinii influenteaza gustul rosiei in primul rand prin caracteristicile lui dominante. In niste postari anterioare va povesteam despre solul nostru cel de toate zilele, despre soluri usoare sau grele si cum pot fi ele corectate. Una peste alta, un sol acid influenteaza gustul rosiilor altfel decat o face unul bazic. Apoi, in efortul lor de a corecta deficientele din sol, gradinarii adauga o multime de materii organice sau anorganice. In functie de ce au la indemana, unii adauga mai multe ingraseminte azotoase (gunoi de grajd), altii mai multe fosfatice (gunoi de pasari), iar altii, care n-au, nu adauga nimic. Apar astfel niste diferente de sol care cu siguranta se reflecta in gustul si aroma tomatelor

O alta caracteristica a solului cu influenta directa in gustul rosiilor este permeabilitatea. Majoritatea parerilor sustin ca rosiile trebuiesc udate cu moderatie in perioada in care fructele se coc, altfel apa care se acumuleaza in exces in fructe le dilueaza zaharurile si le altereaza gustul. Plecand de la acest principiu un sol nisipos iriga planta altfel decat o iriga unul lutos si de aici iar apar niste diferente.

Alt element al mediului care trebuie luat in consideratie este temperatura. Pentru a avea niste rosii gustoase, temperaturile ideale sunt 27-28ºC in timpul zilei si 13-16ºC in timpul noptii. Cand temperaturile sunt deasupra acestor valori, rosiile pot avea probleme privind inflorirea si legarea fructelor. Daca temperaturile sunt mai scazute, atunci planta ‘fabrica’ mai greu acei compusi care participa la sinteza zaharurilor si acizilor

In final, trebuie sa luam in consideratie soarele, mai bine zis lumina solara. Un soare intens, accelereaza fotosinteza plantelor, ajutandu-le sa produca acei carbohidrati – zaharuri, acizi, compusi volatili – care apoi sunt transformati in gust si aroma. Pentru aceasta este general acceptat faptul ca rosiile au nevoie de 8 ore de lumina intensa pe zi.

Doua sunt concluziile care trebuiec desprinse din cele de mai sus.

1. Nu toate rosiile merg in toate gradinile. Fiecare gradinar trebuie sa-si aleaga acele seminte de rosii care se potrivesc cel mai bine mediului in care le va cultiva. Sunt soiuri de rosii care performeaza bine intr-un climat racoros, dar nu suporta temperaturi mari, asa cum exista si situatia inversa. Din aceasta cauza, este foarte important ca atunci cand in comentariile voaste va referiti la performantele unui anume soi de rosii, sa precizati si locul (zona) in care aveti gradina. In felul acesta veti ajuta multi gradinari sa-si aleaga cele mai potrivite seminte de rosii pentru gradina lor

2. In functie de caracteristicile mediului in care este cultivat, acelasi soi de rosie, sa zicem inima de bou, are un gust diferit in gradini diferite. Cu cat diferentele de mediu sunt mai mari, gusturile sunt mai diferite. De aceea rosiile pe care gradinarii le cultiva de multi ani in gradina lor (numite de americani ‘heirloom’, de englezi ‘heritage’, iar de mine ‘familiale’) sunt ceva deosebit. Va mai amintiti de Paulica, varul tatei care ne-a adus intr-o toamna doua galeti de rosii ca sa faca mama bulion? Ei bine, rosiile lui veneau dintr-un sol nisipos, iar mama a pastrat seminte si le-a dus la tara unde avem un sol mai putin permeabil. Cu siguranta ca rosiile de astazi nu mai sunt aceleasi rosii de acum aproape 50 de ani (poate doar ca forma). Apoi, cred ca alt gradinar, le-ar fi ingrijit mai bine, le-ar fi dat ingraseminte mai potrivite, le-ar fi udat cu mai multa bagare de seama si ar fi obtinut ceva mult mai bun decat am eu acum. Daca stau si ma gandesc bine, gustul unei rosii ‘familiale’ spune mult despre priceperea gradinarului respectiv. Poate ca si din cauza asta nu vom manca niciodata rosii mai bune ca cele din gradina bunicilor.