Rosiile care m-au facut gradinar

Mama le zicea ‘Rosii de la Paulica’. Paulica asta, era un var de-al tatei care avea casa peste calea ferata. Cand avea treburi prin oras, musai trecea de doua ori pe la noi pe la poarta, ca asa era ‘traseul’. La intoarcere, se mai oprea pe la noi ca sa stea la umbra si sa schimbe o vorba-doua cu var’su. Asa a oprit si intr-o zi de inceput de toamna cand mama era foc de suparata ca i se ‘arsesera’ toate rosiile din cauza verii secetoase si nu avea din ce sa faca bulion. La plecare, cand si-a pus palaria, Paulica s-a uitat fix la tata si i-a zis: “Ba vere, vezi de potoleste femeia, ca se rezolva”. A doua zi, s-a prezentat de dimineata cu doua galeti pline de rosii. L-a strigat pe tata la poarta si i-a zis “Da-i-le cumnatei, sa-i mai treaca supararea”.
rodii de la Paulica
Povestea asta s-a intamplat cu multi ani in urma, atat de multi ca nici nu-mi vine sa cred. Pe vremea aia, femeile se ocupau cu treburile gospodariei, iar barbatii plecau in fiecare dimineata de acasa ca sa caute de lucru si se intorceau repede, pentru ca de gasit, se gasea foarte greu. Baza traiului erau gradina, pasarile din curte si porcul din cotet. Putinii bani care se adunau in casa erau mai mult pentru sare, gaz de lampa si impozite. Sa n-ai toamna rosii pentru bulion si varza pentru putina, era necaz mare.

Mama a facut un bulion bun in toamna aia. Si rosiile au fost, asa cum zicea ea, ‘una si una’. Toate inima de bou. A oprit seminte si de atunci in gradina noastra rosiile de la Paulica au avut locul lor special. Intr-o toamna, casa a fost demolata si pe mama, care ramasese singura, au mutat-o la bloc, intr-o garsoniera. I-a fost imposibil sa stea acolo intr-o singura camera. Toata iarna s-a chinuit intre cei patru pereti. De multe ori, seara o apuca un fel de neliniste si venea sa doarma la noi, tot la bloc, dar cu mai multe camere

In primavara s-a mutat la tzara, in casa facuta de bunicul ei, Nicolae invatatoru’. Nu a uitat de rosiile de la Paulica. Le-a pus mereu si a avut grije sa mi le lase mie cand a simtit ca venise vremea.

Daca ar fi sa citesc prin definitii, “Rosiile de la Paulica” sunt acum un fel de ‘family heirloom’ sau ‘heritage’ cum zice englezu’. E drept ca eu le-am botezat altfel, asa ca sa-mi aduca aminte de mama, care le-a mangaiat cu mainile ei aproape o viata de om. Au ramas la fel de bune ca pe vremea lui Paulica si iese la fel un bulion pe cinste. Asa mi-am adus aminte de povestea asta, tot intr-o toamna in care rosiile mele din gradina s-au ars din cauza secetei.

Pot sa spun ca sunt un norocos sa am o rosie a mea, a familiei mele, cu un gust deosebit. E mare pacat sa o amestec in salata. Taiata pe o farfurie, cu o bucata de branza alaturi si un ardei iute este o adevarata nebunie.

Cred ca fiecare gradinar ar trebui sa aiba ‘heirlomul’ lui. Important este sa-ti alegi o rosie care-ti place si sa o cultivi mereu, an de an. Sa recoltezi seminte din cele mai frumoase rosii, ca sa le cresti calitatile. Cartea zice ca ar trebui puse la minim 20 de metri de alte soiuri pentru a nu se corci si a-si pierde din gust si savoare. Dar crezi ca are tot americanu’ o gradina lunga de 20m ca sa pastreze distanta reglementara? N-are, sigur ca n-are, dar scriu si ei in carti cum e bine si fac asa cum pot. Cica dupa 30 de ani poti sa te lauzi cu rosia ta, ca e una speciala, cu traditie, cu istorie, cu dichis. Eu trebuie sa-i multumesc lui Paulica, mamei mele si, culmea, unei veri secetoase.

This entry was posted in Soiuri de rosii and tagged , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

23 Raspunsuri la Rosiile care m-au facut gradinar

  1. nelucraciun says:

    Dar tomatele nu sunt o specie care se autoinsamanteaza? Ca atare au sanse f. mici de a se metisa.

    • Valerian says:

      Da, rosiile se corcesc destul de greu. Probablilitaea, zic unele studii, este de 4%. Ca dovada, rosiile lui Paulica nu s-au schimbat semnificativ desi pe parcursul anilor, regula celor 20 de metri nu a fost respectata. Pe de alta parte, daca iti propui sa ai o rosie ‘de familie’ cu care sa te lauzi, nu este suficient numai sa o cultivi an de an. In primul rand, e bine sa le asiguri o ingrijire speciala, ca doar fac parte din familie. Apoi e bine ca sa colectezi seminte numai din fructe si plante sanatoase. Daca poti sa le plantezi la 20 de metri de alte rosii, este iarasi bine pentru conservarea liniei genetice. Toate aceste operatiuni de selectie vor duce la o imbunatatire a calitatilor soiului. Se vor obtine rosii mai mari, mai sanatoase, mai rezistente, gustul se va pastra si poate chiar imbunatati. E o intreaga filozofie aici. S-au facut si teze de doctorat.

  2. szabo annamaria says:

    Imi place cum ai povestit ,da chiar e rosia ta si a familiei tale .
    Am si eu aceasta rosie in gradina ,si o pun in fiecare an ,pt mine e un fel de soi de baza. Cu el incep cand pun semintele la germinat .

    • Valerian says:

      Mi-ar placea sa-mi spui mai multe despre soiul tau. Poate facem chiar un schimb, acuma pana nu trece vremea.

    • nicoleta209 says:

      As vrea si eu daca mai aveti seminte din acest soi de rosii romanesti. Contracost. Va rog sa ma contactati daca puteti sa imi dati. Multumesc anticipat

      • Valerian says:

        Multumesc pentru mesaj, Nicoleta. Momentan, in afara unui stoc de siguranta, nu am alte seminte. Pe acestea le pastrez pentru orice eventualitate, niciodata nu stii ce se poate intampla si ar fi pacat sa se piarda o istorie de peste 40 de ani. Dar, din cate vad pe teren, voi avea la toamna. Si daca eu voi avea, vei avea si tu.

  3. Corina says:

    Frumoasa povestea asta. Rosiile alea teoretic nu s-au schimbat, dar probabil s-au adaptat locului tau, acum, daca ai lua din nou o rosie din cele aduse de Paulica, sa iei seminte si sa le cresti, ar fi putin diferite de ce cresti tu, de rosia casei. S-a reglat pe sol, pe vant , pe cantitatea de apa din gradina ta.

    • Valerian says:

      Cu siguranta ca e diferita de cea a lui Paulica. Interesant este ca rememorand faptele, mi-am dat seama ca am ramas singurul martor al acelei intamplari. Au disparut oameni si locuri, am ramas numai eu si rosia. Ce e mai trist e ca eu insumi sunt azi mai batran decat erau pe atunci eroii din poveste.

  4. Corina says:

    Sper doar ca le-ai dat si catorva oamenii care sunt pasionati, si inteleg ce inseamna pastrarea soiului.

    • Valerian says:

      Peste mari si tari sunt oameni care isi dau doctoratul in rosii. Altii au in colectia lor mii de varietati (peste 7000 imi scria cineva). In Romania ultimul catalog oficial al soiurilor de tomate are cam 100 de pozitii. Despre jumatate din ele n-am auzit nici eu, nici altii mai destepti ca mine (Augustina, Elisabeta, Heliodor si altele)

  5. Pingback: Seminte de rosii ilegale | Rosii din Gradina

  6. Pingback: Seminte de rosii de la Ioana lu’ Stelu | Rosii din Gradina

  7. Pingback: O inima de peste ocean | Rosii din Gradina

  8. Lucian Pal says:

    Super poveste si eu cultiv roșii inima de bou dar eu nu am curte le cultiv pe balcon

  9. Lucia says:

    Nu cred ca este cineva sa nu adore acest tip de rosii.
    Noi le cultivam pe o suprafata mica ,undeva intre Brasov si Predeal,cu un climat mai potrivnic,cu un curent de vale si cu umbra padurii destul de devreme vara.
    Cu toate astea ne bucuram de gustul acestor rosii.Poate nu fructifica atat de mult ca in alte parti mai calde dar raman rosiile noastre preferate.
    M-a emotionat povestea rosiilor voastre.
    Succes in continuare!

  10. sov says:

    Chiar ai talent la povestit! ­čÖé
    De vreo 2 ani cultiv si eu citeva legume la socrii mei, pt consum familial. Bineinteles rosii inima de bou Eu semintele le-am luat de la o matusa de a mea, care, tot asa, cultiva numai soiul asta de zeci de ani.
    As dori daca imi puteti da mai multe detalii despre cresterea si ingrijirea acestui soi, indeosebi in ceea ce priveste cum se copilesc, carnesc si alte operatiuni. Sint incepator, multumesc mult.

    • Valerian says:

      Multumesc pentru apreciere.
      Daca ‘frunzaresti’ un pic prin blog, gasesti informatii despre copilire, defoliere, carnire si alte lucrari.
      Exista si o pagina de contact daca este nevoie de ceva special

      • sov says:

        Am inteles, o sa caut, insa din ce am inteles de pe net, la acest soi sint ceva particularitati, si exact astea nu stiu daca le voi gasi. De ex, am constatat personal ca la inima de bou apar mai multe brate (2-3-4) din frunzele de la baza plantei, si nu din copilii de la subsuara frunzelor cum scrie peste tot.

        • sov says:

          LE: Am uitat sa intreb: pot stropi cu zeama bordeleza daca rosiile au flori? sau sa astept sa fructifice? Multumesc

          • Valerian says:

            1. Eu nu pastrez mai mult de doua brate, restul le elimin. Asta presupune sa le inspectes cel putin saptamanal

            2. Cartea zice ca piatra vanata afecteaza inflorirea. Dar mai sunt si alte fungicide mai ‘prietenoase’, cum ar fi Dithane. Si maceratul de urzici sau si menta face bine

  11. Lungu Dorin says:

    Am avut si eu unsoi de inima de bou, de la moasa mea de la tara, 3-4 la kg, f dulci si foarte gustoase, dar a venit razboiul din Yugoslavia si intr-o noapte a fost bombardat combinatul chimic de la Pancevo.
    A doua zi in gradina totul a fost ars de la iarba pana la pomi fructiferi, atunci am pierdut rosiile si un soi de vita de vie f vechi primit de la un unchi al meu, care il avea de 2 generatii, un soi de tata caprei negru care nu se stropeste.
    Daca cineva are rosii inima de bou vechi, nu hibrid si vrea sa imi trimita , contra cost , astept un mes pe mail.

  12. ion says:

    cand se stropesc rosiile si cu ce substante ?

    • Valerian says:

      rosiile se stropesc tot timpul. e bine sa le stropiti preventiv si la fel de bine este sa le stropiti atunci cand sunt bolnave. cel mai des, pentru preventie, este sa stropiti cu dithane + topsin. in cazuri speciale, pentru fiecare situatie este potrivit un anume produs. in astfel de imprejurari, mergeti la un magazin de specialitate si cereti un sfat

Lasa un comentariu

Daca ai cultivat acest soi, m-as bucura foarte mult sa stiu parerea ta, mai ales privind felul in care el s-a comportat in gradina ta. Nu uita sa precizezi zona unde se afla gradina ta, pentru a sublinia modul in care acest soi se adapteaza in diverse locuri din tara. In felul acesta vei ajuta multi gradinari sa aleaga rosiile cele mai potrivite pentru gradina lor. In numele lor, si al meu, iti multumesc.