Daca e sa-i dam crezare lui nea’ Ion a’lui Cepoi, rosiile trebuiesc puse in locul cel mai rau din gradina. In fond, sustine el, sunt niste buruieni. Povesteste mereu ca atunci cand venea timpul sa are de primavara, Cepoi al batran trecea si pe la graul pus de cu toamna si planta cateva rasaduri in capul locului. Le uda, si gata, pe la secerat manca rosii din ele. Acuma, ce rosii or fi mancat ai lui Cepoi si cate, nu stiu.
Mai umbla insa vorba ca in insorita Sicilie a Italiei, gradinarii procedeaza la fel cu un soi numit ‘Da appendere”, cunoscut ca foarte rezistent la seceta. Le uda o singura data la plantare, dupa care uita unde le-au pus si isi aduc aminte de ele abia in vara, cand e vremea de cules. Intr-o traducere libera, ‘da appendere’ inseamna ‘pentru spanzurat’, ‘pentru agatat’, vorbe care ma duc cu gandul la metoda lor de a pastra rosiile pentru mult timp, pur si simplu atarnandu-le in aer liber sub un acoperis. Cel mai des aplica aceasta metoda la soiul cherry ‘Principe Borghese‘. Sa fie Principe Borghese acelasi lucru cu Da appendere? Tot ce se poate.
Sa fi avut Cepoi ‘al batran seminte de rosii tocmai din soiul acesta? Si asta se poate, ca se stie de ele cam de prin 1910. E posibil sa fi existat candva si un soi romanesc rezistent la seceta. Poate ca nici secetele de atunci nu erau ca astea de acum.
Nu cred prea mult in teoria buruienii emisa de nea’ Ion. Orice rosie are nevpie de conditii bune pentru a se dezvolta si a produce corespunzator. Sa arunci niste seminte de rosii intr-un sol fara potential, poate sa merite doar daca te duci la ele o data pe an, ca Cepoi ‘al batran la vremea secerisului, si e bun ce gasesti.
Pentru ca se apropie vremea cand trebuie puse in gradina, sa amintim cateva lucruri, care ne pot ajuta sa le alegem locul perfect in gradina noastra
Rosiile sunt plante iubitoare de soare. Singura umbra care le prieste, este cea a gradinarului. In rest, pentru a creste frumos rosiile au nevoie de cel putin 8 ore de soare pe zi. Solul trebuie sa fie fertil. Nu se dezvolta bine pe solurile acide, valoarea recomandata a pH-ului fiind cuprinsa intre 5.5 si 6.8. Din cauza aceasta este recomandata o fertilizare cu compost si nu cu gunoi de la vaci care creste aciditatea pamantului. Dar fiecare pune ce are. Mai putem corecta cu var. Asta creste si permeabilitatea. Solul trebuie sa fie unul aerisit si sa scurga bine apa, altfel radacinile pot putrezi. Apa multa nu cer, ba chiar se spune ca rosiile udate prea mult isi pierd din gust si fac multe seminte. Udarile trebuiesc facute noaptea, chiar spre dimineata, cand pamantul a mai perdut din arsita primita de la soare.
Daca aplicam rotatia culturilor, trebuie avut in vedere ca rosiile sa nu fie plantate imediat dupa cartofi. Printre legumele premergatoare care se recomanda sunt mazarea şi fasolea. Premergatoare bune mai sunt radacinoasele, bulboasele si cucurbitaceele.
Si eu intr-un an am neglijat rosiile, am cam uitat de ele si nu am smuls buruienile din jurul lor, care au crescut mari, atat de mari incat mai tarziu mi-a fost frica sa mai intru printre ele. In miezul verii sau spre toamna insa, nu mica mi-a fost surpriza sa vad ca rodisera si aveau niste rosii frumoase cum mie pana atunci nu-mi reusisera in anii anteriori. Insa poate a fost doar o intamplare, o vara cu ploi moderate care au cazut nici prea des sa le maneze, nici prea rar sa le lasa sa moara. N-am mai aplicat metoda nepasarii :), dar se poate intampla si asa.
Si eu cred ca in vara despre care vorbesti au fost mai multe conjuncturi favorabile care au creat un microclimat binefacator dezvoltarii acelor rosii. Cel mai des insa, se intmpla altfel.
Pingback: Dry farmed tomatoes | Rosii din Gradina