Roșii din Grădină – Soiuri și cultivare

De trei zile ma invart prin casa ca un leu in cusca. Am interdictie de la doctor sa merg trei zile la tzara. Cu Coana Mare pe post de cerber, nicio sansa sa o pot sterge englezeste. A gasit de cuvinta ca e timpul sa-mi pun ordine printre plicurile cu seminte, asa ca e musai sa astept pana maine.

De ce se poarta si doctorul si Coana Mare asa de rau cu mine? O data din cauza ca a fost canicula, alta data pentru ca a trebuit sa fac niste teste si inca o data pentru ca ar tebui sa ma feresc de efort pentru a mai tempera niste reactii interne. Am ajuns la vorba amicului Nenciu, care-mi spunea mereu: Jupane, sa te feresti de munca si raceala. De parca as putea!

Ca sa alung monotonia mai pun deoparte din cand in cand cutiile cu seminte si-mi fac de lucru cotrobaind pe internet. Se zice ca de la floare la fruct, drumul rosiei este lung. Daca ar fi sa-l socotim de la seminte, atunci ar fi si mai lung.

Dar exista solutii. Nu va ganditi la acele substante care puse in zona pedunculului pot grabi coacerea unei rosii crude. Exista si metode ecologice. Cat de eficiente, cate zile se castiga, asta nu scrie. Dar putem afla incercand.

1. Carnirea, adica indepartarea varfului plantei. Inevitabil operatia asta presupune indepartarea unor ramuri, frunze si flori. Logic, planta va trimite aceleasi cantitati de substante nutritive catre mai putine fructe si ele se vor coace mai repede. Personal, cred ca metoda e justificata doar daca participi la un concurs de cea mai timpurie rosie. Altfel de ce ai sacrifica alte flori?

2. Luati o cazma cu varful plat si infigeti-o in jurul plantei pe o adancime de 10-12 cm, desenand un cerc cu raza de 15-20cm. Operatia asta ar mai taia din radacinile care alimenteaza planta si ar grabi maturarea fructelor. Probabil ca produce mai degraba un fel de palire.

3. Daca n-aveti lopata la indemana, atunci apucati bine planta in partea inferioara si trageti-o usor in sus, rasucind-o in acelasi timp. Atentie, nu trebuie sa o scoateti din pamant, ci doar sa rupeti din radacinile plantei. Explicatia este tot cea de sus.

Se mentioneaza ca metodele descrise au efect doar asupra acelor fructe care se apropie de maturizare, dezvoltarea celorlalte nefiind prea mult influentata. Rosia are proprietatea de a-si regenera foarte repede radacinile distruse, si astfel se intra in ritmul normal.

Acuma, ma gandesc serios ca cei care au inventat cele de mai sus, au trait intr-o pestera sau sub o piatra si n-au folosit niciodata un ziar. Altfel, cine n-ar stii ca o rosie cruda rupta din vrej si invelita in ziar se coace mai repede.

Este ora prânzului și de dimineață de la ora 5 a plouat aproape în continuu. O ploaie liniștită, dar consistentă cantitativ. N-am mai plecat la grădină, cu siguranță terenul de jos este impracticabil și vremea permite doar să stai în tribune și să mănânci semințe.

Ce pot face altceva decât să mă plimb pe internet? Așa aflu că există un soi de roșii românești numit Amazilitei. Roșii mari, gen inimă de bou, gustoase și cu puține semințe. L-am notat. Pe o rețea de socializare cineva mă întreabă care sunt temperaturile care împiedică polenizarea roșiilor. Grea întrebare, dacă la semințe mă mai pricep cât de cât, pentru a putea da un răspuns trebuie să fac niște cercetări.

Cum influențează temperatura polenizarea roșiilor

Roșiile sunt plante autopolenizante, în sensul că fiecare floare are deopotrivă organe feminine (pistil) și masculine (stamine). Staminele sunt în partea superioară a florii, iar pistilul în partea inferioară.

Floare de roșie în plină deschidere – momentul în care se vede cel mai bine cât de mult depinde polenizarea de temperatură și condițiile din aer.

Fertilizarea se produce atunci când polenul ajunge de pe stamine pe pistil. La roșii, structura florii favorizează acest proces, polenul desprinzându-se din jurul staminelor și ajungând pe pistil. În situația în care acest transfer nu se produce sau este insuficient, fertilizarea nu are loc, iar florile pot cădea fără a rodi (lega).

Cum gravitația este un fenomen care acționează în permanență, mă gândesc la două situații care pot împiedica fertilizarea. În primul rând ‘alunecarea’ nu se produce atunci când polenul este prea lipit de stamine și nu se poate desprinde de acestea. În al doilea rând, chiar dacă ‘alunecarea’ se produce, polenul care cade este prea uscat pentru a se lipi de pistil și a-l fecunda.

Bineînțeles că elimin din discuție situații speciale, cum ar fi cazul în care planta nu primește suficiente resurse pentru a-și menține și dezvolta florile sau se produc fenomene nedorite care distrug florile (grindină, furtuni, etc.)

Ce temperaturi afectează polenizarea tomatelor

Cotrobăind pe internet am aflat că polenizarea la roșii se desfășoară cel mai bine în condiții de temperaturi moderate. Problemele încep să apară atunci când căldura se menține mai multe zile la rând. Datele publicate de extensiile horticole universitare, în special UF/IFAS, menționează că dificultățile în legarea fructelor încep să apară atunci când temperaturile depășesc frecvent 30–32ºC. La valori și mai ridicate, în jur de 35ºC, viabilitatea polenului poate fi serios afectată, iar florile pot avorta mai ușor.

Roșiile rezistă totuși destul de bine și în afara acestor limite, mai ales dacă au avut o dezvoltare echilibrată și acces constant la apă. Totuși, atunci când temperaturile ridicate se mențin mai multe zile la rând, plantele își reduc vizibil ritmul de înflorire și legare, orientându-se mai mult spre supraviețuire și menținerea masei vegetative.

În altă ordine de idei, perioada din zi favorabilă polenizării pare a fi între orele 10 și 16. Nu știu exact de ce se întâmplă asta, dar din ce observ în grădină, acest interval coincide cu momentul în care florile sunt complet deschise și condițiile de mediu sunt stabile. Acest lucru mă duce și cu gândul la faptul că roșiile au nevoie de minimum 6 ore de soare pe zi pentru o dezvoltare corectă și o fructificare constantă.

O altă componentă pe care am remarcat-o ca având un rol important este umiditatea aerului. Dacă este prea scăzută, polenul devine uscat și mai puțin viabil. Dacă este prea ridicată, granulele de polen se lipesc între ele, iar procesul de polenizare este mai puțin eficient.

Ce putem face pentru a favoriza polenizarea

În primul rând să cultivăm soiuri care sunt adaptate la condițiile din grădina noastră. Dacă de exemplu, locuim într-o zonă cu veri călduroase, trebuie să cultivăm soiuri de roșii care se adaptează la temperaturi înalte. Acesta este motivul pentru care vă rog să comentați felul în care unele soiuri se comportă în zona în care le cultivați. Așa îi putem ajuta pe mulți să aleagă acele semințe care vor produce roșiile de care au nevoie.

Apoi, în perioadele de secetă, trebuie asigurată o irigație în profunzime care să ajungă la rădăcini. De asemenea, sunt necesare măsuri de prevenire și monitorizare care să împiedice apariția de boli si dăunatori favorizați de căldură, mai ales în perioadele de stres termic.