Am mai vorbit despre localitatea Tiganesti de Ilfov cu alta ocazie. Se pare ca acolo erau gradinari de toata isprava despre a caror munca astazi nu se mai vorbeste. Cu multi ani in urma vreo 10 varietati de rosii originare din acea zona care erau cuprinse intr-un program de cercetare. Ce s-o fi intamplat cu ele?
Aurora de Tiganesti am ‘dibuit-o’ intr-un schimb de seminte de rosii pe care Ministerul Agriculturii l-a facut cu un partener de peste mari si tari. Era prin anii 60 ai secolului trecut. El inca o are, noi nu. S-a mirat cand i-am cerut seminte, dar mi-a dat.
La mine in gradina, soiul respectiv s-a dovedit a avea o maturitate medie si o crestere nedeterminata. La maturitate fructul este de culoare rosie, dar mai deschisa decat la soiul De Tiganesti. Rosiile sunt grupate catre 5-6 la un loc. Acolo unde am gasit-o, se specifica o greutate de 120-160g, dar eu n-am ‘scos’ rosii mai grele de 120g. E drept ca nu le-am dat tot ce le trebuia, mai ales la capitolul fosfati, ingrasemant natural care se gaseste in cenusa de lemn si care mie imi lipseste. Iar fosfati de prin saci, nu bag din principiu. Pot sa mai spun ca fructul este rotund, usor plat ca la De Tiganesti. Deasemenea, ca au un gust bun si o pulpa bine formata, carnoasa, cu o cantitate normala de seminte.
Soiul dezvolta o tufa viguroasa inalta de 1,2-1,3m cu frunza normala. N-am observat sa fie sensibile la boli sau conditiile aride de mediu. Eu, care nu ma dau in vant dupa chimicale, le-am stropit regulat cu piatra vanata si am vazut ca s-au comportat excelent. Si productia a fost buna, peste medie
Pingback: Primele seminte de rosii pe 2013 | Rosii din Gradina