Sanatate din seminte de la Fane

Stiu ca v-am promis mai multe amanunte despre Spitz, dar mai aveti putintica rabdare, ca am altceva urgent sa va spun. Vorbeam ieri despre seminte de rosii. Vorbeam pentru ca a venit sezonul. Astazi se dimineata mi-am udat rosiile, dupa care le-am luat iar la mana. Aveam in fata doua liste, lista cu soiurile puse in gradina si lista cu seminte de rosii deja recoltate. Ma straduiesc pe cat pot sa nu fac omisiuni, dar … de la o varsta incolo, doua-trei iti mai scapa.

Tot bifand cand pe o lista cand pe alta, am ajuns la randurile cu ‘inima de bou’. Eu sambata si duminica am stat cuminte acasa, dar natura a lucrat. Si a lucrat cel mai frumos la rosiile pe care le am din seminte primite de la Fane Gradinaru.

Despre Fane Gradinaru cred ca v-am mai povestit. Gradinaru este numele lui adevarat primit de la taica-su’, iar Fane tot nume adevarat, dar primit de la nasul de botez. Nu Stefan cum ati fi tentat sa credeti, ci Fane, ca asa il chema pe nasu’. Si orice oltean adevarat respecta voia nasului.

Cu Fane am fost multi ani de zile coleg de serviciu. Am lucrat chiar in acelasi birou, pana intr-o zi cand cineva a considerat ca la varsta noastra nu mai suntem interesanti pentru scopurile marete ale intreprinderii.
seminte de rosii romanesti
Ba moshule, mi-a zis Fane, pe mine Gradinaru ma chiama si gradinar ma fac. Ma duc la mama la tara, ca e batrana si singura si nu mai poate de loc. Si uite asa lasat orasul si a plecat undeva la Dunare, de unde venise cu multi ani in urma si unde avea o casa rostuita de ai lui. Acu’ vine la Craiova cu lubenita, pepeni si dovleci. Din iulie si pana da bruma e in piata. Ce face in rest nu prea spune si nici eu nu insist cu intrebarile, dar e sprinten, cu mintea agera si privirea luminoasa. De cate ori ne vedem, eu cumpar cea mai mare lubenita pe care o are, iar el imi face cadou un pepene. Berea o dau eu in contul pepenului si o bem in picioare la botu’ calului, ca nu-si poate lasa marfa de izbeliste. Mai vorbim de una, de alta, de colegi care unii mai sunt, altii nu.

Vorbim si despre gradinarie. Anul trecut prin vremea asta numai ce l-am auzit: ba moshule, mai lasa-ma in pace cu Brandywine, Marmande si alte chestii strainesti, sa mananci la vara o rosie din asta si sa vezi ca-ti da sanatate. Si mi-a dat niste seminte de rosii intr-o cutiie de chibrituri, rosii pe care ai lui le aveau de ani de zile in gradina. Mi-a mai spus ca erau ‘inima de bou din aia romaneasca’.

Astazi am cules primele rosii din seminte primite de la Fane. Inima de bou roz. Romaneasca, dupa spusele lui. Cea mai mare a avut 410 grame, ceea ce pentru seceta din gradina mea este o adevarata performanta. Imi pare rau ca am fost neatent si am cam storcosit-o la transport. Nu mai arata frumos, asa ca poze am facut la altele, maricele si ele. N-am rezistat tentatiei si pe asta mai mare am mancat-o impreuna cu Coana Mare cu niste branza de capra. N-am uitat sa opresc niste seminte. Avea dreptate gradinaru’ de Fane, buna, buna de tot. Am mai ales cateva pentru ca sa opresc seminte si pe celelalte le-am lasat in responsabilitatea sotiei sa faca o salata taraneasca pentru masa de seara. Si, daca tot veni vorba, sa va spun un smerchez. Dupa ce faceti salata cu toate ale ei, bagati-o la frigider pentru 16 minute. De ce 16 minute? Asa ca sa se raceasca un pic si sa mearga cu o tuica buna.

Abia astept sa ma strige Coana Mare din bucatarie. O salata rece facuta din rosii de la Fane si o tuica facuta de mine cu toata responsabilitatea. Ce poate fi mai bun pentru sanatate? Sa traiesti, Fane!

Posted in Ganduri de sezon, Soiuri de rosii | 2 Comments

Din nou despre seminte de rosii

In primul rand e sarbatoare si trebuie sa le uram celor care poarta numele de Maria, Mariana, Marin sau Marian sanatate si viata lunga. Astazi este bine sa se imparta mancare de post, struguri şi prune. Munca trebuie sa fie evitata, chiar si treburile casnice. Altfel barbatii se vor lovi, iar femeilor li se va arde mancarea pe foc.

In al doilea rand, avem timp sa mai tainuim niste discutii (pe olteneste ‘a sta de taina’ inseamna a sta la o discutie). Se pare ca foarte multa lume doreste sa opreasca seminte de rosii, ceea ce ma bucura. De unde stiu asta? Pai, in ultima vreme primesc pe mail foarte multe intrebari legate de modul in care fiecare poate obtine propriile sale seminte din rosiile pe care le are in gradina sau le gaseste in alte locuri. Pe blog am creat o sectiune, seminte de rosii, care detaliaza acest proces. Nu este inventia mea, am descoperit si eu aceste informatii prin alte parti. E drept ca procedeul pare oarecum lung si anevoios, dar l-am gasit in foarte multe locuri, ceea ce m-a facut sa cred ca aceasta ar fi o procedura standard care asigura un anumit nivel de acuratete.
seminte de rosii
Trebuie sa fiu sincer si sa recunosc faptul ca nici eu nu-l respect intotdeauna pas cu pas. Cel mai des tai rosia pe jumatate cam pe la ecuator, storc miezul cu seminte intr-un borcanel/castronel de sticla, mai adaug ceva apa si le pun in camara la fermentat. Dupa 2-3 zile le iau (poate ca ar trebui lasate mai mult, dar mirosul iti muta nasul, mai ales daca ai mai multe borcanele), golesc continutul borcanelului intr-o sita, iar apoi, sub un jet subtire de apa, spal semintele frecandu-le usor de sita cu buricele degetelor. Aceasta ultima operatie imi permite sa indepartez miezul rosiei si gelul care in mod normal inconjoara semintele. Cand am obtinut seminte de rosii curate, le scufund pentru 2-3 minute intr-o solutie de inalbitor de rufe pe baza de clor (4 parti apa si o parte inalbitor, dar atentie, se pune intai apa si apoi inalbitorul, nu invers). Cat timp aceste seminte stau in inalbitor mai amestec solutia din cand in cand. In final le trec din nou semintele prin sita, le mai clatesc o data si le pun la uscat. Mentionez ca solutia de inalbitor nu o pastrez de la o zi la alta, dar o folosesc de mai multe ori, deoarece mai de fiecare data am mai multe soiuri de seminte in lucru.

Multe din intrebarile pe care le primesc sunt legate de utilitatea celor doua procese de fermentare si dezinfectare. Sigur ca mosii si stramosii nostri au oprit seminte de rosii intr-un mod mult mai simplu. Si rosiile n-au pierit. Lucrurile insa evolueaza, si asa cum curentul electric a facut uitat opaitul, trebuie sa acceptam ca toate lucrurile se pot imbunatati. Bunaoara, initial semintele de rosii sunt acoperite de un gel. Cele mai multe pareri sustin ca daca acest gel ramane pe seminte ar impiedica o buna germinare. Ori fermetarea isi propune tocmai sa-l indeparteze. Scufundarea in solutie de inalbitor este o operatiune de dezinfectare. Oricat de mult ne-am stradui, posibilitatea ca o rosie sa fie infectata nu se poate elimina complet, asa ca daca vrem sminte mai sanatoase, din care sa iasa rosii mai sanatoase, e bine sa le dezinfectam

Pastrez semintele in pliculete de hartie (ca acelea de la farmacie) sau in cutii de vitamine/medicamente. Odata cu varsta, aceste resurse sunt din ce in ce mai la indemana…

Posted in Chestiuni tehnice, Ganduri de sezon | 4 Comments

Spitz, a fi sau a nu fi

Astazi am forst gradinar. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma duc si sa cercetez de aproape rosiile pe care le-am cumparat acum doi ani din piata de la Severin. Daca cititi comentariile la postarea de ieri, veti vedea ca am ramas dator cu un raspuns, si anume daca aceasta rosie este sau nu este nedeterminata. Ieri mi-o aminteam avand o talie inalta si intuitia imi spunea ca ar trebui sa fie nedeterminata. Stiu ca statistica nu se poate substitui unei legi general valabile, dar, din cate am intalnit eu pana acum, rosiile cu crestere determinata sunt de talie mica.

La fata locului am constatat ca intuitia mea avea dreptate. Pe o planta am constatat existenta a inca doua etaje de fructe, iar pe alta a inca trei. Asta in afara de galeata pe care am cules-o alaltaieri. In varful unei alte plante am zarit si niste flori. Concluzia e clara, rosia in discutie are crestere nedeterminata. Am mai observat ca pe etajele superioare fructele aveau tot forma conica. Spun asta pentru ca pe un site am vazut scris ca soiul Piramide O Cornetto produce rosii rotunde pe etalele 2-4, desi pe primul face fructe conice.

Odata lamurita aceasta problema, pun si eu o intrebare deschisa: Ati auzit de rosia Spitze? Daca o cautati pe internet o gasiti ca fiind o rosie romaneasca, tot de forma conica, sau, ca intre gradinari, in forma de ardei capia. Dupa faptul ca numele pare cam nemtesc, putem banui ca atunci cand a plecat din Romania, un german si-a luat si rosiile dragi cu el. Si nu numai atat, le-a declarat si le-a pastrat in continuare ca fiind romanesti, desi putea sa nu o faca. Dar a facut-o si nu e caz singular, si o doamna Emmy a procedat la fel dupa ce a parasit Transilvania in 1945. Probabil ca din cauza asta nemtii sunt tot nemti chiar si batuti in razboaie.
seminte de rosii
Oricate antene am intins eu, de seminte de rosii din soiul Spitze n-am facut rost. In iarna doua scrisori care contineau respectivele seminte n-au ajuns la mine. Ceva ma face sa cred ca nici n-au fost trimise. Expeditorul nu era neamt, ci apartinea unei natii carte trateaza viata cu mai multa veselie. Probabl ca pana la urma, trebuie sa bag mana la chimir. Ce ma deranjeasa e faptul ca 10 seminte costa 3 dollari, iar transportul 5. Dar, pana la urma, asta-i viata.

Dar nu asta voiam sa va spun. Cineva, o doamna foarte muzicala mi-a trimis seminte din soiul Spitz. Pe nemteste, Spitz inseamna varf, cum ar fi de exemplu varful cel de la patof, adica şpiţul, ca sa o luam pe diacritice. Si Spitz, sustine domnia sa, nu e Spitze, e nemtoaica, nu-i romanca, e portocalie, nu-i rosie. Altii sustin ca ar fi una si aceeasi. Beleaua e insa la culoare, ca portocaliul nu e rosu.

In orice caz, in baza dictonului valabil pe plaiuri mioritice, ca cine n-are pahar, bea cu oala, daca n-am avut Spitze, am pus Spitz. Astazi am constatat ca aratau superb. Drept pentru care le-am facut o poza ca sa le vedeti si voi. Daca sunt sau nu portocalii, ramane de discutat, dar eu cred ca da. Gust, arome, chestii, socoteli le lasam pentru alta data. Si nu ma las eu cu una, cu doua, o sa mai sap si dupa Spitze, macar asa, ca sa le pot compara.

Posted in Adiacente, Soiuri de rosii | 11 Comments

Rosiile in septembrie

A venit toamna. Septembrie a gonit caldura verii. Daca ma uit pe prognoza urmatoarelor saptamani vad ca temperaturile diurne maxime se invart in jurul valorilor de 24-25°C. Teoretic, cu cat inaintam in toamna, temperaturile ar trebui sa fie mai mici. Asta inseamna ca rosiile mele se vor coace mai greu, adica mai lent. N-ar fi asta o problema pentru ca e nevoie si de gogonele.

Am observat astazi in gradina multe tufe care au partea superioara (varful) foarte bogat, dar fara flori sau rod. Chiar flori daca ar avea, nu cred ca acestea vor mai lega, desi natura este imprevizibila. Dupa parerea mea, varful acestor tufe consuma inutil. Asa ca m-am gandit la o solutie radicala: carnitul. Carnitul este o operatie din categoria copilitului care consta in taierea varfului plantei. In acest fel, planta este ajutata sa dirijeze mai multe resurse catre fructele pe care le are si sa le dezvolte.

Astazi am luat la mana fiecare tufa si am decis care trebuie carnita si care nu. Este pe undeva interesant sa faci pe Dumnezeu si sa decizi soarta altora. In orice caz, dupa treaba asta ar trebui ca rosiile mele sa fie mai mari si sa se coaca mai repede. Sau macar sa am gogonele de bagat la borcan.
Seminte de rosii
Trecerea in revista mi-a oferit prilejul sa remarc o rosie foarte interesanta. Acum vreo doua toamne, am ajuns pe la Tr Severin, la o nunta. Sambata dimineata, am lasat-o pe Coana Mare sa relationeze cu familia miresii, ca doar erau neamurile ei, iar eu am dat o fuga pana in piata. Am inspectat tarabele cu tomate si mi-au atras atentia niste rosii mari, peste juma’ de kil fiecare si unele gen ardei kapia. Se vedea clar ca femeia care le vindea nu era de la tzara. O fosta asistenta medicala, acum la pensie, casatorita cu un ofiter. Aveau pe undeva prin oras o casa si o gradina. Nu duceau lipsa de bani, femeia venise la piata sa se laude cu munca ei. Am aflat ca ea si sotul ei cultivau cele doua soiuri de peste 25 de ani. Nu-si mai aducea bine aminte, dar cel mai probabil primise primele seminte de la un gradinar din zona Timisoarei, intr-o vreme cand barbatul ei lucra la o unitate militara din zona.

Am cumparat si eu de la taraba si am dus rosiile cu mare grije si fereala printre nuntasi. Cand am ajuns acasa, am luat seminte si le-am pus bine. Seceta de anul trecut a facut prapad in gradina mea, dar astazi m-am bucurat sa dau peste niste rosii capia mari si frumoase. Au un gust excelent si doar cateva seminte. O alegere perfecta pentru pasta si bulion.

Posted in Chestiuni tehnice, Soiuri de rosii | 8 Comments

Dry farmed tomatoes

V-am spus candva ca nea Ion a’lu’ Cepoi punea primavara cateva rasaduri de rosii in capul locului si manca din ele la secerat fara sa le ude, fara sa le sape, fara sa le copileasca, fara sa le stropeasca impotriva manei. Din ce seminte erau obtinute rasadurile, nu stiu. El zice ca erau ‘din alea romanesti’, care te ungeau pe suflet cand mancai una, dar care s-au pierdut deoarece dupa colectivizarea pamantului n-a mai pus nimeni rosii in capul locului. Adica, zice tot el, unde si de ce sa mai pui daca pamantul nu mai era al tau?

Tot rasfoind internetul, am ajuns la concluzia ca ori stia el nea Ion ce stia, ori altii au aflat despre metoda lui si au luat-o in serios. Cert este ca am descoperit o tehnologie care se numeste ‘dry farmed tomatoes’, ceea ce pe scurt inseamna ca dupa ce ai plantat rasadurile de rosii in pamant, le uzi bine o data sau de 2 ori, dupa care nu le mai uzi niciodata sau o faci doar o data sau de doua ori daca e musai nevoie.
seminte de rosii

Tehnica asta are ca scop ca planta sa fie fortata sa creasca mai multe radacini si sa adune in rosii mai multe minerale, ceea ce face ca rosiile sa sa aiba gust mai bun. Ca in orice lucru, exista si aici un smerchez, pentru ca nu poti aplica cu succes tehnica asta oriunde, ci numai in acele zone in care ploile de iarna satureaza pamantul cu apa, iar verile desi sunt secetoase, exista o influenta marina, adica o briza care raceste atmosfera si incetineste evaporarea apei din sol. Cum ar fi de pilda, California. O alta smecherie este sa ingropi radacinile plantei ceva mai adanc in pamant, pentru a le oferi accesul la umiditatea din interior. Pe de alta parte, o rosie ingropata mai adanc, dezvolta mai multe radacini, ceea ce le ajuta sa reziste mai usor la seceta si, mai ales, sa ‘colecteze’ mai multe minerale pentru fructe.

In California metoda aceasta e veche de zeci de ani si se foloseste nu numai la rosii, ci si la alte culturi precum la cele de pepeni, dovleci sau cartofi. Se zice ca metoda ‘dry farmed tomatoes’, a fost importata din zona Meditaraneana, unde era aplicata la cultivarea vitei-de-vie si a maslinilor. Rezultatul este spectaculos nu in cantitate, ci in calitate. Rosiile rezultate astfel sunt mai mici, mai putine, dar compenseaza prin gust si aroma. Se zice ca multe dintre produsele care au cucerit piata americana, au la baza rosiile acestea. Ce seminte si ce soiuri de rosii se folosesc, nu prea se spune. Am gasit totusi o mentiune referitoare la ‘Early girls’ si la faptul ca orice rosie timpurie ar fi potrivita acestei culturi.

Dar daca stau bine si ma gandesc, Early girl este un hibrid, si nu cred ca are un gust prea grozav. Eu cred ca trebuie sa fie tot o rosie de origine italieneasca, asa ca voi incerca sa fac si eu rost de cateva seminte. In fond, Italia e la o aruncatura de bat. Iar la mine in gradina, vara e seceta la greu, desi nu stiu cum sa fac sa trag marea mai aproape. Daca nu cumva asta o fi fost si problema lui nea Ion.

Posted in Chestiuni tehnice | 2 Comments

Rosii determinate – concluzii 2013

Fiind in marea lor majoritate timpurii, rosiile cu crestere determinata sunt pe terminate in gradina mea.

Inainte de a trece mai departe sa amintesc faptul ca rosiile cu crestere determinata, numite si rosii tufa, au o durata limitata de viata. De regula ele fac un singur rand de flori si prin urmare, fructele se maturizeaza toate cam in acelasi timp, intr-un interval care poate dura 7-10 zile. Coacerea fructelor inseamneaza si oprirea din vegetatie. Ca urmare, dupa recoltare, cultura rosiilor cu crestere determinata poate fi desfiintata. Ele nu cresc nici prea inalte, multe dintre ele neavand nevoie de sustinere (araci, spalieri, etc).

Producand cantitati mari de rosii intr-o perioada scurta de timp, soiurile de rosii cu crestere determinata sunt foarte bune pentru procesare casnica sau industriala. Deasemenea, determinatele timpurii sunt bune pentru a scoate pe piata o cantitate de trufandale care au un pret mai bun, dupa care in locul lor se poate pune altceva.

Cultura mea de rosii determinate nu se poate inscrie in niciuna din categoriile de mai sus. Deocamdata sunt in perioada in care testez mai multe soiuri, si avand 3-4 fire din fiecare, ma consider inca un gradinar ‘hobby’. Chiar si in situatia asta, ma bucur sa impart cu voi din experienta de anul acesta.

1. Desi rosiile determinate nu se copilesc, eu totusi am indepartat frunzele si ramurile care erau intinse pe pamant. M-am gandit ca oricum acestea se imbolnaveau si cauzau dezvoltarii plantei. Am auzit ca ar exista si soiuri pentru care se recomanda o copilire moderata, Amelia ar fi unul dintre ele, dar deoarece determinatele fac un singur rand de flori, indepartarea lastarilor duce la mai putine flori si, evident, la mai putine fructe.

2. Rosiile determinate dezvolta o tufa bogata. De altfel ele se mai numesc si ‘rosii tufa’. Eu le-am plantat cam la 50cm distanta una de alta, la fel ca si pe cele nedeterminate. Am constatat ca cele determinate au fost cam inghesuite, n-au avut spatiu suficient de aerisire. Ma gandesc ca pe viitor sa le plantez mai rare, chiar la 80cm distanta pe rand si 1-1,2m intre randuri.

seminte de rosii

rosie in cusca de sarma


3. Cele mai multe au fost pitice, crescand intre 60-80 cm, dar sunt si mai inalte. Desi scunde, avand totusi tufa bogata a fost necesara o sustinere (araci). In lipsa, fructele s-ar fi asezat pe pamant si multe s-ar fi deteriorat. Legarea pe arac este destul de dificil de realizat pentru ca trebuie cuprinsa intreaga tufa Cred ca moda americana cu custi de sarma ar fi mai potrivita. Sau sprijinul cu sfoara desfasurata printre tufe, oarecum asemanator cu spalierii ( Se bat niste pari mai solizi din 2 in 2 metri, apoi sfoara se desfasoara printre tufe, ocolind una prin fata, iar urmatoarea prin spate. Cand se ajunge la par, se infasoara sfoara de doua ori. Cand se ajunge la capatul randului, ne intoarcem cu sfoara, si ocolim prin spate tufele initial prinse prin fata si invers, realizand astfel un 8 mai lung. In final, fiecare tufa este sprijinita si din fata, si din spate)

4. Am auzit ca unii mai mesteri se ingrijesc sa pastreze 2-3 lastari mai aproape de pamant.Dupa recoltare, in loc sa smulga plantele din radacini, le taie de la nivelul acelori lastari si le fertilizeaza (in special cu gunoi de grajd care dezvolta ramurile). Obtin astfel o tufa noua si o noua recolta. Precizez inca o data, am auzit, nu am vazut, s-ar putea sa fie simple povesti.

Posted in Chestiuni tehnice | Leave a comment

Primele seminte de rosii pe 2013

Gradina mea lucreaza. Fetele mele sunt ascultatoare si-si vad cuminti de treaba E rau ca am inceput sa simt lipsa apei in fantani, dar sistemul cu peturile de plastic ofera o solutie ceva mai economicoasa. Deocamdata ma descurc, desi din cand in cand trebuie sa mai apelez si la reteaua comunala, chiar daca premarele a zis ca cei prinsi vor fi aspru pedepsiti. Meteorologii promit ca vor mai fi doar doua-trei zile de canicula, dupa care vom intra in normalul lunii august. Cica de StaMarie s-ar putea sa fie si ceva ploaie. Acuma de, ploaie a fost si ieri si alaltaieri, cam 2-3 minute de fiecare data. Mare folos nu s-a tras, dar a plouat si s-a indeplinit previziunea meteorologica.

Cum era si normal, intai s-au copt rosiile timpurii, in majoritate determinate. M-am straduit si am oprit seminte pentru anul viitor. Lista e mai jos. Pentru cateva am reusit sa fac si pagini de descriere. Incet-incet voi face pentru toate, sanatate sa fie.

Pana acum acum am doua surprize placute. Prima ar fi Northern Lights, o portocalie foarte finuta, cu seminte putine si care promite sa produca pana cade zapada. A doua ar fi tot o portocalie pe care un cunoscut al meu a cumparat-o cu ani in urma din Sibiu de la o doamna care spunea ca o are de multi ani in gradina. Doamna isi facea singura rasaduri din seminte, avea taraba plina cu multe lucruri interesante si se vedea ca e priceputa. Am primit si eu niste seminte acu’ doi ani. Anul trecut am cam zbarcit-o din cauza secetei mari, insa anul acesta am fost mai atent si mi-a intors grija si efortul.

Seminte de rosii

Surpriza de la Sibiu


Al-Kuffa
Aurora de Tiganesti
Bloody Butcher
Buzau 50
De Tiganesti
Extreme North
Grot
Königin der Frühen
Latah
Mano
Matina
Northern Lights
Outdoor Girl
Stupice
Timpurie de Moldova (Moldavskiy Ranniy)
Timpurie de Tiganesti
Timpurie de Ural (Uralskiy Ranniy)

Unibac (Unirea)
Yellow Taxi

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Cine mai are seminte de rosii din gradina bunicilor ?

Cand tata aducea o rosie mare si frumoasa din gradina, mama il ruga sa o pastreze pentru seminte. Primavara punea acele seminte in pamant din care ieseu iarasi rosii mari si frumoase. Pe urma, iar oprea seminte din cele mai mari si frumoase rosii … Din aceste seminte a aparut Pink Delice, un soi de rosii despre care va spuneam ca are un loc special in gradina mea de la tara. Mai am si soiurile ‘Mom’s heart’ si ‘Garden red pride’ care sunt un pic mai tinere decat mine si care, tot asa, au plecat de la niste seminte. Aceste sunt rosiile familiei mele de care sunt tare mandru si din care in fiecare an opresc seminte. Din cele mai mari si mai frumoase rosii. De ce mi-am adus aminte de ele? Un pic de rabdare si… daca obisnuiti, tutun.

Cred ca sunteti de acord cu mine ca fiecare rosie are gustul ei. Una este mai dulce, alta este mai acida, alta poate sa aiba un gust dulce-acid echilibrat. V-ati gandit vreodata de unde vine si cum se formeaza gustul unei rosii?
seminte de rosii
In primul rand, gustul este determinat de raportul dintre zahar si aciditate, la care se mai adauga si influenta unor compusi volatili. In al doilea rand, gustul este influentat de factori externi precum vremea si solul.

Solul gradinii influenteaza gustul rosiei in primul rand prin caracteristicile lui dominante. In niste postari anterioare va povesteam despre solul nostru cel de toate zilele, despre soluri usoare sau grele si cum pot fi ele corectate. Una peste alta, un sol acid influenteaza gustul rosiilor altfel decat o face unul bazic. Apoi, in efortul lor de a corecta deficientele din sol, gradinarii adauga o multime de materii organice sau anorganice. In functie de ce au la indemana, unii adauga mai multe ingraseminte azotoase (gunoi de grajd), altii mai multe fosfatice (gunoi de pasari), iar altii, care n-au, nu adauga nimic. Apar astfel niste diferente de sol care cu siguranta se reflecta in gustul si aroma tomatelor

O alta caracteristica a solului cu influenta directa in gustul rosiilor este permeabilitatea. Majoritatea parerilor sustin ca rosiile trebuiesc udate cu moderatie in perioada in care fructele se coc, altfel apa care se acumuleaza in exces in fructe le dilueaza zaharurile si le altereaza gustul. Plecand de la acest principiu un sol nisipos iriga planta altfel decat o iriga unul lutos si de aici iar apar niste diferente.

Alt element al mediului care trebuie luat in consideratie este temperatura. Pentru a avea niste rosii gustoase, temperaturile ideale sunt 27-28ºC in timpul zilei si 13-16ºC in timpul noptii. Cand temperaturile sunt deasupra acestor valori, rosiile pot avea probleme privind inflorirea si legarea fructelor. Daca temperaturile sunt mai scazute, atunci planta ‘fabrica’ mai greu acei compusi care participa la sinteza zaharurilor si acizilor

In final, trebuie sa luam in consideratie soarele, mai bine zis lumina solara. Un soare intens, accelereaza fotosinteza plantelor, ajutandu-le sa produca acei carbohidrati – zaharuri, acizi, compusi volatili – care apoi sunt transformati in gust si aroma. Pentru aceasta este general acceptat faptul ca rosiile au nevoie de 8 ore de lumina intensa pe zi.

Doua sunt concluziile care trebuiec desprinse din cele de mai sus.

1. Nu toate rosiile merg in toate gradinile. Fiecare gradinar trebuie sa-si aleaga acele seminte de rosii care se potrivesc cel mai bine mediului in care le va cultiva. Sunt soiuri de rosii care performeaza bine intr-un climat racoros, dar nu suporta temperaturi mari, asa cum exista si situatia inversa. Din aceasta cauza, este foarte important ca atunci cand in comentariile voaste va referiti la performantele unui anume soi de rosii, sa precizati si locul (zona) in care aveti gradina. In felul acesta veti ajuta multi gradinari sa-si aleaga cele mai potrivite seminte de rosii pentru gradina lor

2. In functie de caracteristicile mediului in care este cultivat, acelasi soi de rosie, sa zicem inima de bou, are un gust diferit in gradini diferite. Cu cat diferentele de mediu sunt mai mari, gusturile sunt mai diferite. De aceea rosiile pe care gradinarii le cultiva de multi ani in gradina lor (numite de americani ‘heirloom’, de englezi ‘heritage’, iar de mine ‘familiale’) sunt ceva deosebit. Va mai amintiti de Paulica, varul tatei care ne-a adus intr-o toamna doua galeti de rosii ca sa faca mama bulion? Ei bine, rosiile lui veneau dintr-un sol nisipos, iar mama a pastrat seminte si le-a dus la tara unde avem un sol mai putin permeabil. Cu siguranta ca rosiile de astazi nu mai sunt aceleasi rosii de acum aproape 50 de ani (poate doar ca forma). Apoi, cred ca alt gradinar, le-ar fi ingrijit mai bine, le-ar fi dat ingraseminte mai potrivite, le-ar fi udat cu mai multa bagare de seama si ar fi obtinut ceva mult mai bun decat am eu acum. Daca stau si ma gandesc bine, gustul unei rosii ‘familiale’ spune mult despre priceperea gradinarului respectiv. Poate ca si din cauza asta nu vom manca niciodata rosii mai bune ca cele din gradina bunicilor.

Posted in Chestiuni tehnice, Soiuri de rosii | 2 Comments

Gradinari bucurati-va, de astazi nu mai creste iarba

In fiecare an pe 6 august, crestinii ortodocsi sarbatoresc Schimbarea la Fata a Domnului. Aflat pe Muntele Tabor, Iisus Hristos s-a aratat fara nici un val lui Moise si lui Ilie: “Si a stralucit fata Lui ca soarele, iar vesmintele Lui s-au facut albe ca lumina (Matei 17, 2)”.

Romanii numesc acesta zi Pobrejeni sau Obrejenie, si o considera hotarul dintre vara si iarna, pentru ca de astazi incepe sa se probajeneasca, adica sa se ingalbeneasca frunza codrului, iar iarba nu mai creste. Berzele si randunelele incep sa se calatoreasca spre tarile calde, iar gazele si taratoarele (serpii, soparlele, gusterii) se ascund in pamant. Serpii care vor fi gasiti dupa aceasta zi, pot fi omorati deoarece exista credinta ca se vor transforma in zmei. La munte incep sa se raceasca apele, iar cerbii vin si le spurca urinandu-se in ele.
probejenie
Pobrejenia este o zi a impacarii, a armoniei, o zi in care oamenii nu trebuie sa se certe pentru ca altfel se vor certa mereu tot anul. Se mai spune ca cine se roaga in aceasta zi sa scape de o patima (betie, tutun ), sigur va fi vindecat. Este bine in aceasta zi sa se manance struguri si fructe, prune in special, dupa ce mai intai au fost duse la biserica si au fost sfintite.

Cine spala rufe de Pobrejenie, va fi napadit de paduchi si plosnite tot anul. Fetele nu trebuie sa se spele pe cap in ajunul aceste sarbatori pentru ca nu le vor mai creste cositele. Pentru cei care pleaca astazi in calatorie este mare primejdie sa se rataceasca si sa nu mai gaseasca drumul inapoi catre casa.

Tot acum se culeg si ultimele plante de leac – avrameasa, imparateasa, leusteanul si usturoiul de samulastra care pot fi folosite ca leacuri impotriva bolilor. In Oltenia se crede ca in aceasta zi e bine ca oamenii sa puna deoparte o crenguta cu sapte prune care vor folosi celui care le-a ascuns in caz de friguri peste an.

Posted in Adiacente | Leave a comment

E oficial: avem seminte de carne

E greu de crezut, dar in curand vor exista seminte de carne. Probabil ca asa cum punem in pamant seminte de rosii, acestea vor fi implantate intr-un mediu nutritiv corespunzator si dupa o perioada vom recolta … carne. Probabil carne fara os pentru ca nu se vorbeste si despre seminte de oase.

In cazul acesta, bag seama ca fripturistii vor fi cei ma avantajati, in timp ce noi ciorbagii inca ne vom inghesui nefericiti la macelaria clasica sa cumparam un os bun de supa.
seminte de carne si rosii
Ce mai la deal la vale, ieri 5 august a fost o zi istorica in Londra. In fata unei audiente selecte a fost gatit primul hamburger din carne de vita obtinuta in laborator. Asa cum pe vremuri, marii constructori se asezau curajosi sub pod cand trecea primul tren, unul dintre cercetatori s-a sacrificat si a mancat hamburgerul, declarand in final ca gustul a fost exact ca al unuia ‘conventional’. Auzi, hamburger conventional, sa te umfle rasul nu alta.

Respectivul preparat culinar a fost gatit de un celebru chef londonez folosind unt din belsug. Asta deoarece carnea obtinuta in laborator nu are grasime. In reteta s-au mai folosit sare, firimituri de paine si un colorant natural – suc de sfecla rosie – pentru ca in forma ei originala, carnea produsa in laborator era cam neagra. Iar de servit, hamburgerul a fost servit tot ‘conventional’, cu o chifla, frunze de salata verde si felii de rosii. Totusi, din randurile asistentei s-au auzit comentarii rautacioase, cum ca nu ar fi fost gatit cam uscat.

Proiectul a costat pana acum peste 350.000 de dolari, ceea ce face ca respectivul hamburger sa fie cel mai scump din istorie. Seful echipei de cercetare a opinat ca peste 10 ani carnea produsa in laborator va fi un lucru obisnuit in rafturile magazinelor

Posted in Stand pe ganduri | Leave a comment