Roșii din Grădină – Soiuri și cultivare

Ultimele saptamani au fost ca o toamna de vis. Nu-mi mai amintesc sa mai fi avut o vreme asa de frumoasa in noiembrie. In orice caz, cine a avut timp sa se ocupe de gradina, a avut ce face si mai ales, a avut spor. Acuma au putut fi rezolvate multe lucruri si, pe cale de consecinta, muncile de primavara vor fi mai usoare.

Am profitat si eu un pic si am mai pregatit gradina pentru primavara viitoare. Am reusit chiar sa sap la cazma locul unde voi pune rosiile. Bine ca nu m-a vazut doctorul. El a zis ca un an de zile n-am voie sa supun piciorul la o astfel de solicitare. Dar parca poti sa stai linistit cand vezi in jurul tau atata soare?

Ieri, in drum spre casa, am trecut pe la cineva cu care m-am imprietenit iarna trecuta cand mergeam in fiecare zi in piata ca sa-mi fac doza zilnica de recuperare. Atunci a ramas ca-l voi vizita in timpul verii ca sa-i vad solarul facut de el insusi si, mai ales, ce cultiva in el. Dar cine a avut timp asta vara? Acum insa, mi-am adus aminte si i-am dat un telefon. A fost bucuros de oaspeti.

L-am gasit trebaluind prin solar. Tocmai strangea ultima recolta de rosii. Printre ele si unele din seminte de la mine: Stupice, Puszta Kolosz si Cuore d’Albenga. In solarul lui a fost cald si s-au mentinut pana acum. Nu erau toate bine coapte, dar amicul meu a gasit solutia. A amestecat rosiile coapte cu gogonelele (adica cu cele mai putin coapte), dupa care a pus cateva mere printre ele. Avea dreptate, merele ajuta la coacere.

Cred ca v-am mai spus ca eu nu am un solar in gradina mea. Motive sunt destule si, mai ales nu pentru ca n-as vrea, ci pentru ca nu pot. Acuma, insa stau si ma gandesc la avantaje si dezavantaje. O sa strigati toti in cor ca solarul este mai avantajos. Dar eu stau si ma gandesc la situatia mea, de cultivator outdoor, adica in aer liber

Care sunt avantajele?

– o mai buna aerisire si circulatie a aerului, plantele nu sunt inconjurate de o atmosfera inabusitoare, sufocanta;
– plantele mai primesc, din cand in cand, si apa de ploaie, un pic mai acida, e drept, dar cu mai putini aditivi ca cea de pe conducta;
– se produce o polenizare mai buna, datorita insectelor care zboara nestanjenite.

Dezavantajele?

– in primul rand faptul ca ploile si vantul pot aduce o multime de ciuperci si virusi; mana e cel mai bun exemplu;
– o temperatura mai instabila, mai ales la inceput si sfarsit de sezon cand frigul si bruma pot afecta cultura.

Amicul meu e un exemplu care sustine cultivarea rosiilor in solar. Si cele doua ladite adunate in dimineata asta ii dau dreptate. Dar cum intotdeauna adevarul obisnuieste sa se gaseasca la mijloc, sa stiti ca sunt soiuri care prefera adapostul unui solar, in timp ce altele iubesc sa fie in aer liber. Asa ca lucrurile nu pot fi pe deplin lamurite oricat de mult ne-am stradui.

Afara e cam racoare, ba as putea zice ca e cam frig pentru jumatatea lui Octombrie. La tara mustul a inceput sa fiarba si nu ma prea trage inima sa dau o fuga pana acolo ca sa vad ce si cum. In fond, lucrurile le-am aranjat destul de bine, asa ca mare lucru nu se poate intampla, ma incurajez eu, mai ales cand ma uit la termometrul de afara care arata exact 9 grade si nu prea indeamna sa ies din casa. Asa am ocazia sa mai fac un pic de ordine in cutia de pantofi in care pastrez seminte de rosii.

Gradina mea a intrat in puternic in toamna. A fost un week-end ploios, a plouat trei zile in sir, marunt, mocaneste si rece. La prognoza se aratau zilele de marti si miercuri a fi cu temperaturi de 2-3 grade dimineata. Pericol de bruma am zis eu si am adunat mai toate rosiile din gradina, lasand doar cateva gogonele cu speranta ca, cerul fiind incarcat de nori, bruma nu-si va face simtita prezenta. Se pare ca astazi am avut noroc, iar maine temperatura va mai creste cu un grad-doua.

Dar in toata treaba asta a fost si un lucru bun: am reusit sa am laolalta mai multe soiuri de rosii si sa le pot compara avandu-le in mana, dar mai ales in farfurie. Si m-am bucurat ca pe vremea cand eram copil si mergeam cu tata in gradina sa culegem rosii. Cand ne intorceam in casa, el alegea cea mai frumoasa rosie din cos si mi-o dadea mie. Eram un slabanog si cam ligav la mancare, dar rosiile imi placeau oarecum si asteptam ca pe ghimpi clipa asta. Nu mancam eu cine stie ce, ca gaseam eu repede un motiv de a pleca de la masa, dar ai mei se bucurau si pentru cele 2-3 felii pe care apucasem sa le inghit. Mofturi de copil. Unde mai gasim astazi aroma si dulceata acelor rosii?

Din cauza asta imi place sa scormonesc prin gradinile oamenilor in varsta in speranta de a gasi lucruri de demult pe care ei le-au pastrat pentru ca le-au placut. Uneori am noroc si ma bucur exact ca atunci cand primeam cea mai frumoasa rosie din cos.

Anul acesta am castigat Sangeorgiu de Mures, Queen Marbena, Buturoagele, Bogdana, Pietroasele si Dulcile de Albesti, Turtitele de Troaca, Aurora de Constanta… Si ar mai fi. Daca stau bine si ma gandesc, anul acesta am avut in gradina cele mai gustoase si frumoase rosii. Poate si din cauza faptului ca nu am pus prea multe. Asa mi-a zis doctorul, anul acesta mai putine, ca sa nu dam lucrurile peste cap. Fiind mai putine, le-am putut ingriji mai bine, si lucrurile s-au compensat

La anul o sa scap de interdictie si imi voi face de cap. Deja am o lista. Prea lunga, trebuie sa recunosc, mai trebuie facute unele ajustari. Dar la ce sa renunti? Intr-un fel sunt cam intre ciocan si nicovala, merg pe soiuri mai vechi despre care stiu sigur cum sunt sau incerc ceva nou ca sa vad ce iese. Probabil ca o cale de mijloc ar fi cea mai fericita alegere, mai ales ca am cateva soiuri de care nu m-as desparti niciodata (Stupice, Bloody Butcher si inca vreo cateva). Multi ma bat la cap sa incerc si hibrizi, dar inca raman un traditionalist. Poate candva, cand voi avea tot ce-mi trebuie ma voi juca de-a Doamne-Doamne si voi incrucisa cateva soiuri din cele care-mi plac. In fond, hibrizii se pot obtine si din soiuri traditionale. Important este ca gustul sa fie una dintre calitatile urmarite a se perpetua la noua generatie. Si eu asa as proceda, deoarece gustul ma intereseaza cel mai mult. Cu hibrizii astia de pe piata nu prea stii cum este, de multe ori insusirea promovata este legata de aspect pur comercial, cum ar fi rezistenta la transport sau depozitare. Probabil ca s-a intamplat sa cumparati din piata rosii care au pielea mai groasa.

La mine, e stabilit, deocamdata raman pe soiurile traditionale. Nici nu sunt prea pretentioase de ingrijit, mai ales daca-ti sunt dragi. O cazma, o sapa, o stropitoare, cativa araci, ceva gunoi de grajd, piatra vanata si timp liber. Mai nou am vazut rosii crescute in balcon in saci de plastic. Important este sa aiba destul pamant in care sa-si dezvolte radacinile. Nici stiinta de carte nu trebuie prea multa. Vazand si facand. Uneori planta iti arata ea singura care este calea de urmat.

Pentru a afla ce seminte de rosii sunt disponibile pentru sezonul 2015-2016 Da Un Click Aici