Buturoage

In Isalnita Craiovei sunt gradinari buni si vestiti. Daca mergi in Piata Mare si intrebi pe fiecare negustor de unde este, jumatate spun ca sunt din Isalnita. E pamant bun acolo si oameni harnici, carora nu le vine sa stea cu fundul pe camase.

Cu un an in urma l-am cunoscut pe Fane Barbu si gradina lui. El si nevasta trudeau toata ziulica prin solarii, dar faceau si treaba buna. Peste tot curatenie, ordine si disciplina. Toate puse la locul lor, nu-ti sta nimic aiurea in cale. Iar plantele, ce sa va mai spun, fiecare in parte ca de expozitie.

Cel mai mult mi-au placut rosiile, mai ales una anume pe care Fane o numea ‘Buturoaga’. Aducea un pic a forma de buturuga, dar mai ales erau mari si grele. Le avea de multi ani in gradina, aduse de unul din feciorii lui. Nu-si mai aducea aminte de unde, cica sa-l intreb pe fiu-sau, om stabilit de multi ani la Bucuresti cu treaba si cu rostul lui. Cand l-oi intalni, l-oi intreba.

Anul acesta le-am avut si eu in gradina si cred ca nu voi mai renunta la ele.

Buturoagele sunt rosii cu crestere nedeterminata si coacere in sezon. La maturitate fructul este de culoare rosie, seamana cu o buturuga sau cu un sac, o traista, are pielea neteda si matasoasa si mezul dens, bine format. Seminte putine. Gustul bun nici dulce, nici acru. Gabarit mare. Eu am avut trei fire si mai toate fructele au avut o jumatate de kilogram si peste.Cele mai multe 7 la un fir, cele mai putine 5, dat mai mari. N-am stat ca cantaresc fircare rosie in parte si sa fac un total exact pe planta, dar putem zice o medie de 3Kg. Desi le-am consumat in stare proaspata, apreciez ca se poate face un bulion bun din ele

Tufa buna, bogata, are nevoie de arac sanatos. Nu-s sensibile la boli, patra vanata le-a fost de ajuns ca sa se faca frumoase.