Bucurie din seminte de rosii

Am vazut ca de cateva zile a crescut pretul la castraveti. Si mai rau de atata, este marfa proasta, deci ceva rau se intampla. Mi-a atras atentia faptul ca in piata prin care trec eu aproape zilnic, toti negustorii stropeau de zor bietele legume ca sa le hidrateze si sa la mai mentina in viata. Asta presupune ca marfa nu exista. Ce se intampla, nu pot sa inteleg, este doar mijlocul verii, este plin sezon.

La mine in gradina castravetii merg bine. Serpii chinezesti se dezvolta in voie. Pentru ca este primul an in care ii cultiv, ii las un pic de capul lor sa vad cam cat de mult se dezvolta. Pana acum, maximul a fost 41 de centimetri, dar se spune ca se pot duce pana pe la 60.
seminte de castraveti rosii
Si cei primiti de la amicul Fane Gradinaru par a fi un soi bun. Inca nu le-am facut proba, pentru ca, tot asa, este primul an in care-i cultiv, dar au o culoare verde inchis si o dimensiune care-ti inspira incredere. Poate ca poza facuta nu arata aceste lucruri, dar voi mai avea ocazia sa va vorbesc despre acest subiect

In schimb, rosiile mele, ma alinta cu tot felul de ispravi. Cu ani in urma am luat un soi de la colega mea de scoala elementara Mihaela. V-am povesti acea seara magica petrecuta sub bolta de vie si de rosiile ei extraordinare, pe care eu le-am botezat Roze de la Mihaela. Sa stiti ca au trecut oceanul si nu s-au facut de ras, ba chiar au facut impresie buna. Anul acesta le-am pus din nou ca se cam terminasera semintele si ele m-au bucurat inca o data. Eu le zic “Roze’, dar ele de fapt sunt mai mult spre purpuriu. Dar nu asta e problema, important este ca au gust si aspect.
seminte de rosii
Cui sa-i multumesc mai intai? Rosiilor care s-au straduit sa rodeasca sau Mihaelei care le-a ingrijit ca sa nu se piarda?

Posted in Ganduri de sezon | Tagged , , , , , , | Leave a comment

In gradina dupa ploaie

Astazi am fost mai mult musafir la gradina. Daca a plouat bine, s-a inmuiat ‘asfaltul’ si era o adevarata aventura sa te plimbi printe razoare. Cred ca maine va fi tocmai bine, asa ca imi iau o zi de odihna in plus.

Totusi, nu m-a rabdat inima sa nu trag cu ochiul mai de la distanta, pasind cu mare fereala pe la marginile mai zvantate. In primul rand in zona tomatelor. Aici se pare ca lucrurile incep sa mearga un pic mai bine. Au aparut flori la etaje mai inalte si fructele au inceput sa se ingalbeneasca. Chiar daca anul a fost nefavorabil, exista o mica bucurie ca nu s-a muncit degeaba.

Binenteles ca primele in top sunt, asa cum spuneam intr-o postare anterioada, vinetele. Desi am cules destule inainte de ploaie, vinetele mele productive mele lucreaza la greu. Am bagat ceva la congelator in week-end si se pare ca mai trebuie maine-poimaine sa mai facem o tura. Apoi voi avea de luptat cu Balerinele, care recupereaza terenul in mare graba.

Cred ca la loc de cinste vor sta anul acesta si ardeii, cel putin asa se pare privind mai de departe zona ‘pestisorilor’. Si borcanatii, si capia arata bine. Anul acesta n-am pus Cornul Caprei, tocmai cand am aflat care este smerchezul sa-i ai murati si tari ca piatra din toamna pana in primavara. Dar nu ma las eu, si tot iau 2-3 kile din piata, asa ca sa verific daca este adevarat secretul.
seminte de rosi castraveti
Tot de pe margine am privit si in lungul randurilor de castraveti. Ca sa fiu sincer niciodata n-am avut cu ce ma lauda la acest capitol. Ceva imi scapa referitor la cultura asta. Surprinzator, anul acesta nici aici nu stau rau, desi semintele au germinat cu ceva intarziere, ca toate celelalte, de fapt. Poate ca mi se pare, avand in vedere ca anii trecuti era jale mare. Dar cred ca nu ma insel. In primul rand am dat peste un soi numit sarpele chinezesc despre care se spune ca suporta mai usor caldurile mari. Anii trecuti castravetii mei porneau bine, dar mi-i omora arsita. Acum lucrurile stau altfel. Cel putin am putut lua din primul cuib un castravete lung de 37cm. Undeva am citit ca pot ajunge si la 60cm. Buna treaba ar fi aceasta. Si am mai putut zari alti cativa privind cu lacomie in lungul randului. Acasa am constatat ca par a fi un pic mai dulci decat cei obisnuiti si cu mai putine seminte. Dar nu poti trage o concluzie doar dintr-un castravete, fie el si chinezesc.
seminte rosii castraveti
Deasemenea par a merge binisor si cei primiti de la amicul Fane Gradinaru. Cum este el mester bostanar, trebuia sa aiba marfa buna si la castraveti. ‘Castraveti de salata’, a zis Fane, ii am in gradina de vreo zece ani, luati de la dada Anica, sora mamei. Nu prea merg pusi la borcan, dar in castron alaturi de ceapa, ardei si rosii fac treaba buna. Si mi-a mai dat Fane si doua ponturi. ‘Ba Moshule, de branza nu-ti spun ca stie toata lumea, dar pune tu 2-3 graunti de usturoi si un ardei iute pe jumatate, dupa care sa te avanti voiniceste, dar musai cu lingura, si daca nu ti-o placea, sa nu-mi mai zici mie pe nume’. Aferim, Fanele taica, abia astept sa se mai zvante un pic pamantul si maine iti verific zicerea. La tine se potriveste si vorba ‘sa nu vinzi castraveti la gradinar’.

Asa ca stati pe aproape, ca sa aflati cum vine treaba. Pana una-alta, uitati-va la chinezoi.

Posted in Adiacente, Ganduri de sezon | Tagged , , , , , , , , , , , , | Leave a comment

Altfel de patlagele, vinete

Anul acesta rosiile mele au mers greu, mai greu ca in alti ani. De vina, in primul rand, a fost vremea capricioasa care nu m-a lasat sa pun rasaduri in jur de 20 aprilie cum faceam de obicei, ci mult mai tarziu la inceput de mai. O sa ziceti ca doua saptamani n-ar fi mare lucru, dar sa stiti ca sunt. Impresia mea, conform experientei, imi spune ca doua saptamani de intarziere se transpun in trei saptamani de dezvoltare. Ca sa fiu mai clar, desi diferenta este numai de doua saptamani, ce pui pe 20 aprilie se coace cu trei saptamani mai devreme decat ce pui pe 4 mai, sau altfel zis, ce pui pe 4 mai se coace cu trei saptamani mai tarziu decat ce e pus pe 20 aprilie. Asta, binenteles, daca lucrurile se desfasoara in mod normal si nu apare din senin vreun prapad.
seminte de vinete si rosii
Cu toate acestea, gradina ma bucura in felul ei oferindu-mi si surprize placute. Anul acesta, marea surpriza sunt vinetele. Din cate am inteles, vremea cam nefavorabila rosiilor, a fost tocmai buna pentru vinete care suporta mai bine caldurile mari si vor mai multa apa. Cel putin soiul meu de vinete productive semi-timpurii in care am incredere de vreo 10 ani, imi ofera o productie ca niciodata. Deja ma gandesc ca voi incepe sa folosesc congelatorul mult mai devreme anul acesta. Aici mare lucru nu se produce, le coace Coana Mare, le curata de seminte si coji, le lasa la racit, dupa care ajung in pungi zipp. Iarna le baga la blender cu ceapa, ulei, un praf de sare si un galbenus si iese ceva de te lingi pe degete.

Mai are Coana Mare si o reteta de vinete la cuptor. Mai pune ea ceapa, rosii, ardei gras, ardei iute si ceva pricepere, si scoate un preparat care, vorba olteneasca, baga burta-n draci. Merge la fix cu varza tocata si lasata 2-3 zile undeva la soare, chiar si pe balcon. Daca vreti sa stiti mai multe, lasati un comentariu si revin cu amanunte dupa ce solicit o consultatie la Coana Mare.

In orice caz, important este ca vinetele mele merg ca niciodata si ma ameninta cu o productie record. Despre gust, nu mai discutam, pentru ca m-au convins de acest aspect cu mult timp inainte.

Va las cateva poze cu productivele mele semi-timpurii. Mai am un soi cu o silueta mai subtire, mai delicata, la origine un fel de Purple Long adus din Italia, pe care eu le-am botezat ‘Balerine’. Inainte de a ma fixa asupra acestor vinete, am cultivat un soi romanesc cunoscut sub numele “condurul doamnei” care erau subtirele si indoite in forma literei “J”. Se zice ca litera asta aduce cu un papuc (condur), de unde si numele dat soiului despre care va vorbesc. Ca gust erau super, nimic de zis, dar aveau si seminte pe masura, asa ca pana la urma am renuntat la ele si am ales Long Purple. Celebrele Pana Corbului, nu stiu de ce, nu m-au atras niciodata. Dar despre Balerinele poate ca vom vorbi intr-o postare viitoare.

Pana atunci, sa aveti noroc si spor in tot ce faceti.

Posted in Adiacente, Ganduri de sezon | Tagged , , , , , , , , | Leave a comment

Rosii si Cod Rosu

Anul acesta a fost unul foarte capricios pentru mine si pentru gradina mea. Trebuie sa fiu sincer si sa recunosc faptul ca in fiecare primavara intram greu in ritm. Reuseam insa dupa un timp sa ma integrez si chiar sa anticipez cursul evenimentelor. Dar ca anul acesta niciodata. Poate ca nu vreau sa accept, dar este posibil ca eu sa fi devenit mult mai capricios decat lucrurile si fenomenele care ma inconjoara.

Cert este ca desi am robotit din greu in gradina, inca ma simt ca o parte distincta si vad ca si rosiile mele simt ca ceva nu este in regula. Nici cu ele, nici cu mine. Sunt sigur ca rosiile mele simt ca nu sunt suparat pe ele, doar ca nu mai trage motorul ca in alti ani si mi-e greu sa stau in mijlocul lor atata timp cat mi-as dori eu. Sunt si caldurile acestea infioratoare care ma storc de vlaga si ma grabesc spre un loc de odihna. Sa mai asteptam, s-ar putea ca lucrurile sa se rezolve, trebuie sa existe pe undeva un compromis care sa faca ambele parti fericite.
seminte de rosii
Un prim pas a venit de la rosiile mele. In racoarea acestei dimineti am putut culege prima rosie a anului 2017. O aveti in poza, este Crnkovic Yugoslavian, un soi de pe meleagurile tarii vecine, atunci cand treba inca nu se sparsese in mai multe cioburi.

Plimbandu-ma printre randuri, am mai vazut ici-colo cateva rosii care au inceput sa-si schimbe culoarea, semn ca intram in ‘paine’ in curand. Chiar daca vor fi 40┬░C, asa cum prevede codul rosu sau cel portocaliu, maine dimineata voi fi ogor. In fond si la urma urmei, am atata treaba incat nu pot sa ma dau batut.

Poate ca dupe ce am ‘tacut’ atata amar de vreme, sunteti curiosi sa aflati ce am facut si ce am mai pregatit. Aveti dreptate, dar tot e bine ca m-am rupt si am revenit iarasi in joc. In rest, stati aproape, ca va spun tot.

Posted in Ganduri de sezon | Tagged , , , , , , , , , | Leave a comment

Cod galben de mana

De vreo doua zile ploua, ploua binisor. A mai dat o ploaie buna si cu vreo 4-5 zile inainte. De fapt, saptamana ce tocmai a trecut a fost caracterizata prin ploi si instabilitate pe tot teritoriul tarii. Urmeaza, ne promit meteorologii, o vreme calduroasa, poate prea calduroasa pentru sfarsit de mai si inceput de iunie. Dar asta este, n-avem ce face, vremea, ca si vremurile, sta ea deasupra noastra si face cum vrea ea.

Intr-un fel ploaia a prins bine. In camp, cel putin in Oltenia mea, se simtea un deficit de apa, asa ca lucrurile s-au mai reglat. Si in gradina a fost benefica, mai ales ca in zona a cazut linistita si curata.

Dar umezeala produsa in urma caderii precipitatiilor ascunde si o problema care, daca este ignorata, poate cauza mari neajunsuri. Este vorba despre mana. Si rosiile sunt printre cele mai afectate.
mana la tomate
Mana este o boala declansata de o ciuperca, si dezvoltarea ei este favorizata de umezeala din sol si atmosfera. Daca nu este luata in serios, atacul manei poate fi devastator asupra culturilor de rosii. Efectul maxim este asupra fructelor apropiate de faza de parguire si daca lasam mana sa-si faca de cap, putem avea nesansa de a nu gusta macar o rosie.

Prin urmare, imediat de solul permite, trebuiesc luate masuri. In primul rand se indeparteaza frunzele care ating solul, apoi cele afectate de boala. Acestea se recunosc dupa faptul ca pe ele apar pete galbene, care apoi devin maronii, iar pe spatele frunzei se formeaza un praf albicios. Mare atentie, frunzele eliminate se colecteaza si se arunca undeva departe de cultura.

Apoi este necesara o stropire. Anul trecut eu am experimentat cu bune rezultate zerul de la branza. Am amestecat 2 litri de zer cu 8 litri de apa si am stropit regulat. Tratamentul este bun si ca forma preventiva si impotriva bolii deja instalate. Am citit ca daca se foloseste lapte, atunci ar fi suficient 1 litru de lapte la 9 litri de apa si ca efectele sunt chiar mai bune. Dar eu am fost multumit si de zerul primit de la vecini, dat o data la doua saptamani. Tratamentul se face dimineata.

Daca a doua zi mai dati si o sapa, sa vedeti veselie.

Pentru cei care nu tin neaparat la conditii bio, Bravo este o solutie de tratament preventiv, iar straopirea cu Dithane o masura impotriva manei deja instalate. Solutiile cuprice sunt bune si ele, dar cam afecteaza florile.

Cei care cultiva in solarii, nu au probleme legate de umezeala provocata in sol in urma ploilor. In spatiile inchise, necazul este condensul si atmosfera incarcata de vapori. Din aceasta cauza, trebuie asigurata o aerisire buna

Posted in Chestiuni tehnice | Tagged , , , , , , , , | 4 Comments

HRISTOS A INVIAT!

Paste Fericit

Posted in Adiacente | Tagged , , , , , | Leave a comment

Seminte in cautarea luminii pierdute

Ziceam in postarile anterioare ca rasadurile de rosii au si ele nevoile lor legate de lumina, caldura, apa, hrana. Ideile pe care le-am strecurat cu acele ocazii se refereau la nivelul optim de conditii. Dar cati dintre noi putem asigura acest nivel optim si, mai ales, cati dintre noi il putem mentine?
seminte de rosii
Spre exemplu, facem rasadurile in casa si toate ferestrele noastre dau spre nord. Ne place sau nu, lumina naturala este slaba si acest lucru afecteaza dezvoltarea plantelor noastre. In dorinta de a-si satisface nevoia, plantele vor ‘pleca’ dupa lumina. Adica se vor apleca, indoi, alungi in speranta ca intr-o alta pozitie vor beneficia de conditii mai bune. Daca aplecarile catre sursa de lumina se pot combate mai simplu, prin rotirea periodica cu 180 de grade a recipientilor in care creste planta, cu alungirea este mai dificil.

Alungirea plantelor este periculoasa din mai multe puncte de vedere. In primul rand rasadurile devin mai lungi si distanta dintre ramuri (distanta internodala) se mareste. Circulatia prin capilare se desfasoara mai greu pentru ca seva trebuie pompata la o inaltime mai mare. Aceasta deficienta de nutritie se va mentine pe toata durata de viata a rosiei. Apoi, din cauza acestei alungiri nefiresti, tulpina se subtiaza si planta pierde din rezistenta, ea sustine mai greu frunzele si rodul avand nevoie de mai mult sprijin

Iata deci cum lucrurile sunt legate intre ele si cum o deficienta in perioada de rasaduri se repercuteaza negativ asupra intregii perioade de crestere. Discutand despre lumina vedem ca ea este foarte importanta pentru dezvoltarea unei plante si ca lipsa ei dauzeaza permanent si chiar grav. Cumparam seminte de rosii dintr-un soi care produce fructe mari. S-ar putea ca la noi in gradina ele sa iasa altfel pentru ca rasadurile s-au alungit un pic din cauza lipsei de lumina.

Ce putem face? In primul rand compensarea lipsurilor prin adaugarea de lumina artificiala. Apoi, trebuie sa incetinim dezvoltarea plantei reducand cu cateva grade temperatura ambianta si, deasemenea, udand mai putin, mentinand solul mai uscat decat ar fi normal. Cel mai bine este sa asiguram un plus de lumina, pentru ca incetinirea ritmului de dezvoltare duce la lungirea perioadei de maturizare a plantelor, in sensul ca ele nu vor fi bune de transplantat in 7-8 saptamani, ci in 9 sau 10. Dar fiecare se descurca cum poate in functie de situatia concreta in care se afla.

Posted in Chestiuni tehnice | Tagged , , , , , , , , , , , , , | 2 Comments

Din seminte de rosii si ceva dragoste …

Primesc multe mesaje care contin intrebari legate de rosii. Tot felul de intrabari. Unii chiar cred ca am niste secrete pe care nu vreau sa le impart.

Ca sa fiu sincer, m-as bucura sa aiba dreptate. Sau poate chiar asa si este, dar nu-mi dau eu seama. Repet, insa, m-as bucura sa fie astfel pentru ca asta ar insemna ca am dat din intamplare peste unele practici utile si sunt pe drumul cel bun. Cel mai des, insa, simt ca mai am multe de invatat si mereu descopar lucruri noi atunci cand stau de vorba cu cineva.

Ieri am profitat de cateva clipe de ragaz si am revazut ultimele postari. Poate ca nu m-am referit suficient la procesul prin care semintele de rosii se transforma in plante, asa ca hai sa mai adaug cateva idei care pot fi de folos.
seminte de rosii
Voi incepe cu o chestiune despre care am vazut comentarii contradictorii si anume spatiul vital. Multi spun ca e bine ca sa se insamanteze intr-un spatiu suficient de larg pentu ca radacinile plantei sa se poata dezvolta in voie. Mi se pare un lucru normal, de bun simt. Altii sustin insa ca plantele se dezvolta mai bine daca este stimulata ‘concurenta’. Adica, mai multe plante cresc mai bine intr-un spatiu restrans, pentru ca in aceste conditii, radacina nu se invata sa fie ‘lenesa’, ci este mereu activa si stimulata sa caute resurse. Pe de alta parte, avand mai multe rasaduri la dispozitie se poate vedea care dintre ele se dezvolta bine si care ar trebui eliminate.

In conceptia mea, teoria asta cu concurenta poate fi valabila pana la repicare. Aceasta operatie trebuie facuta atunci cand planta dezvolta doua frunze adevarate. Cand se face aceasta operatie, planta trebuie ingropata cat mai adanc posibil pentru ca sa poata dezvolta mai multe radacini.

Sa mergem mai departe. ‘Sa se faca lumina’, a exclamat odata cineva. Pentru semintele de rosii semanate, nu exista o nevoie imediata de lumina, in cele 3-4 zile pana cand scot capul din substrat. De aici inainte insa, lumina este esentiala si parerea unanima este ca timp de 16-18 ore pe zi trebuie asigurata o iluminatie cat mai apropiata de cea naturala. In cazul in care rasadurile nu stau intr-o zona bine luminata, ajutati-le cumva. Un amic de-al meu isi face rasadurile in baia de la bloc. Are el acolo niste rafturi si niste neoane care lumineaza ca ziua. Instalatia electrica este foarte sofisticata, poate fi ridicata si coborata in functie de inaltimea plantelor, pentru ca el sustine ca neoanele trebuie sa stea cam la 10 cm de varfurile plantelor. Pe masura ce rasadurile cresc, el ridica lampile fluorescente.

Apa este iarasi en element vital. Rasadurile trebuiesc udate, dar nu in exces. Un sol mai uscat stimuleaza ramificarea radacinilor. Nu udati cu apa rece, cel mai bine este sa fie la temperatura camerei.

Aerisirea este iarasi un lucru important. Pentru oricine, planta sau animal, o gura de aer proaspat face minuni. Cica montarea unui ventilator ar fi binevenita, pentru ca plantele se dezvolta mai bine atunci cand se leagana in vant. Daca instalarea unui ventilator este mai putin posibila, va invat o smecherie. Treceti cu mana de 2-3 ori pe zi peste varfurile rasadurilor. Usor, abia atins si cu dragoste. Cine spunea ca rasadurile de rosii nu trebuiesc mangaiate? Drept rasplata veti simti in nari un miros specific. Un gest delicat prin care rasadurile va multumesc pentru clipa de alint.

Posted in Chestiuni tehnice, Ganduri de sezon | Tagged , , , , , , , , , , , , , | Leave a comment

Conditii pentru obtinerea rasadurilor din seminte de rosii

Spuneam mai ieri-alaltaieri ca daca avem seminte de rosii ar fi cazul sa ne apucam de treaba. Mai ales daca incepe sa ne manance palmele, dupa o iarna care ne-a cam tinut in joc de glezne din cauza temperaturilor joase. Spunand asta, chiar am pus degetul pe rana, pentru ca temperatura este o problema de importanta majora in procesul de obtinere a rasadurilor de legume.

De fapt, cred ca in fiecare an, in acest moment special, abordam aceasta discutie. Si o facem in primul rand pentru ca o vorba veche spune ca repetitia este buna. In al doilea rand, este normal ca printre vizitatorii acestui blog sa fie si noi veniti care sunt interesati de acest subiect. Sigur ca acestora trebuie sa le lansam invitatia de a citi postarile din urma dedicate acestui subiect, dar deasemenea trebuie sa fim intelegatori si sa prezentam, macar sumar, unele lucruri de maxima importanta pentru obtinerea de rasaduri sanatoase.

In mod normal ar trebui sa incepem cu dezinfectarea semintelor de rosii, dar despre acest lucru am vorbit cu cateva postari mai inainte.
seminte de rosii
Sa mergem mai departe si sa vorbim un pic despre sol sau, cum se numeste acum, despre substrat. In mod traditional, pentru a obtine substratul se amesteca mranita, pamant de telina si nisip, proportiile fiind de 50% mranita, 25% pamant de telina si 25% nisip de rau. Operatia poate fi facuta usor in fiecare gospodarie, insa primul neajuns ar fi acela ca substratul astfel obtinut este foarte greu de dezinfectat de tot felul de larve si agenti patogeni. Sigur ca mai este si o problema legata de costuri, dar pentru cei care sunt in situatia de a alerga fie dupa mranita, fie dupa nisip, fie dupa toate, exista si solutia de a procura din comert acest pamant pentru rasaduri gata preparat, eventual chiar imbogatit cu anumite microelemente. Nu dau nume, nu dau firme. Insa pentru mine s-a dovedit ca aceasta cale sa fie mai simpla si mai eficienta.

Cea mai dezbatuta problema este cea legata de temperatura. Se spune ca semintelor de rosii trebuie sa le fie cald si bine. Numai ca utimele cercetari in domeniu au stabilit ca acest ‘bine’ are aceptiuni diferite, el fiind stabilit in functie de stadiul de dezvoltare in care se gasesc rasadurile si perioada de timp a zilei. Adica:

1. Pina la rasarire : 22-24 grade
2. Primele 4-6 zile dupa rasarire: 12-14 in zile senine, 10-12 in zile innorate, 8-10 grade noaptea
3. Pina la repicat: respectiv, 18-20, 15-16,12-14
4. Dupa repicat: 20-22, 16-18, 14-16
5. Cu 6-8 zile inainte de plantat: 12-14, 10-12, 8-10.

Sigur ca respectarea cu rigoare a conditiilor de mai sus este o problema. Important de retinut este ca rasadurile de rosii au nevoie de temperatura mai ridicata ziua decat noaptea.

O problema foarte importanta este lumina. In primele 2-3 zile dupa plantare, semintele de rosii n-au nevoie de lumina, dar odata iesite din substrat, aceasta este foarte necesara. Idealul este ca sa se asigure o intensitate a luminii cat mai apropiata de cea a zilei. Lipsa de lumina se manifesta prin alungirea nefireasca a rasadurilor. Atunci cand lumina vine dintr-o parte, rasadurile se indreapta (apleaca) inspre sursa. In acest caz este bine ca rasadurile sa fie rotite cu 180 de grade, macar zilnic, daca nu de mai multe ori pe zi.

Ajumgem la apa. Se recomanda moderatie la cantitate. Apa folosita trebuie sa aiba temperatura ambianta. In primele zile trebuie multa atentie pentru ca sa nu fie mutate semintele din loc. Si mai pe urma, o udare brusca poate afecta radacinile plantelor. Cel mai bine ar fi daca rasadurile ar sta in niste tavi in care sa se toarne apa, apa care sa fie absorbita de substrat.

Cam asta ar fi situatia ideala. Dar fiecare face cum si cat poate. Stiu ca risc sa-mi pun in cap perfectionistii, dar undeva am citit ca printre normele care asigura calitatea, ar fi una care spune ca ‘niciun lucru nu trebuie facut mai bun decat trebuie’.

Posted in Chestiuni tehnice, Ganduri de sezon | Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , | Leave a comment

Seminte de rosii sunt? Atunci, la treaba !

Inainte de a da drumul la discutie, cred ca este bine sa punem in evidenta doua lucruri:

1. Avem nevoie de 6-8 saptamani pentru ca din seminte de rosii sa obtinem un rasad bun pentru plantare
2. Plantarea se face atunci cand rasadurile au un risc minim de a fi afectate de temperaturi scazute, eventual chiar inghet.
seminte de rosii
Sa luam cazul cel mai obisnuit, si anume ca vrem sa infiintam o cultura in aer liber. Atunci, pentru a afla cand este timpul sa incepem plantarea rasadurilor trebuie sa consultam statistica temperaturilor locale si sa vedem cam cand este data ultimei temperaturi de inghet.

La mine in sudul tarii statistica spune ca ultimele temperaturi negative se manifesta in intervalul 1-5 aprilie. Mai adaugam 15 zile pentru siguranta si putem conclude ca in intervalul 16-20 aprilie ne putem apuca de plantat rasadul de rosii. Pentru a-l avea gata la 16-20 aprilie, trebuie sa dam timpul inapoi cu 6-8 saptamani, si aflam ca e bine sa ne apucam de treaba in intervalul 15-20 februarie.

Odata aceste lucruri stabilite, va puteti face o programare
Daca aveti nevoie de seminte de rosii din soiuri romanesti si straine va invit sa
(CLICK AICI) alegeti dintr-o lista de 130 de soiuri de seminte de rosii

Deci, la treaba, ce mai asteptati?

Posted in Chestiuni tehnice, Ganduri de sezon | Tagged , , , , , | 1 Comment