De ce crapa coaja rosiilor?

E inca vara si sezonul la rosii e in toi. De fapt abia acum gospodinele isi indreapta mai serios atentia catre ele. Intoarse din concedii, doamnele incep sa se gandeasca la paste, bulioane si alte preparate. Daca nu cumva s-o fi schimbat lumea. In orice caz, cei de varsta mea se arata inca interesati de conservaraie. Saptamana asta am pus si eu impreuna cu Coana Mare cate ceva la sticle si borcane, ca iarna e lunga si pofta mare.
seminte de rosii
Cred ca va mai aduceti aminte de soiul de rosii China Paste. Dumnezeu sa-i dea sanatate amicului Nicoara pentru amabilitatea de a-mi fi dat cateva seminte. Anul asta am pus doar doua fire, dar de acum inainte trebuie sa le acord mai multa atentie. Pana acum maxima recoltata a avut 384g, iar minima 203g. Ieri am bagat la cos una de 368g. Si gustul este bunicel, nici dulce, nici acrisor, iar pulpa este bogata, consistenmta si nu are multe seminte. Anul acesta, campioane la minimul de seminte s-au dovedit Kenosha, dar am auzit ca Big Ray’s Argentina Paste ar fi ceva de speriat, abia daca gasesti 5-6 seminte in fiecare rosie. Asa sa fie? Am doua fire sau trei care se zbat cu greu sa-si revina dupa ultima inundatie, dar sper ca voi convinge pe viu. Deasemenea, astept cu nerabdare spectacolul pe care Lehrer tomate il va produce, dar deocamdata Maria Amazilitei
si China Paste sunt reginele din gradina mea

Printre picaturi, am citit un articol interesant care aborda cauzele pentru care coaja rosiilor crapa. Autorul compara rosiile cu roata unei biciclete in care trebuie mereu sa asiguri o presiune suficienta a aerului care sa te ajute sa te deplasezi mai usor, dar nu prea mare pentru a nu face camera sa explodeze. Pe caldura, zicea el, rosiile pierd foarte multa umiditate care trebuie compensata prin udare. Cand se pierde umiditatea, presiunea din interiorul rosiei scade. Cand se iriga planta, presiunea revine. Dar udarea in exces ridica prea mult presiunea si produce craparea, asa cum, ziceam mai sus, roata unei biciclete explodeaza daca e prea mult umflata. Deci, daca rosiile din gradina voastra au multe crapaturi, e posibil ca sa udati mai mult decat trebuie. Ca o paranteza, in perioada de coacere, rosiile se uda mai putin decat in perioada anterioara, pentru ca in pulpa sa nu se acumuleze prea multa apa. Sigur, rosiile trebuie sa fie zemoase, dar, in special cele pentru pasta si bulion, trebuie sa aiba pulpa imbibata cu mai putina apa.

Revenind la craparea rosiilor, sa tragem o concluzie, si anume ca ce e mult, e excesiv, si ca prea multa apa nu e buna pentru rosii mai ales in stadiul de coacere. De aceea, o ploaie neasteptata, poate produce craparea rosiilor cultivate in spatii deschise. In cazul celor din solarii sau sere, frecventa neregulata a udarilor poate fi o cauza principala. Ca in toate lucrurile de pe pamantul asta, si in frecventa udarilor trebuie gasit un echilibru. Nu exista o formula matematica prin care sa ajungem la solutia perfecta. Si nici nu exista o reteta valabila pentru toata lumea, pentru ca in stabilirea frecventei de udare trebuie luate in considerare o seama de elemente specifice fiecarei locatii in parte, cum ar fi temperatura mediului ambiant, umiditatea din aer, permeabilitatea soiului si altele. Dar un lucru e cert, daca rosiile crapa intr-o veselie, trebuie udate mai putin.

O alta solutie propusa de autor este cultivarea rosiilor pe doua brate, pentru ca astfel presiunea pe care planta o absoarbe din sol sau aer (apa se poate absoarbe si prin frunze sub forma de vapori sau roua) se repartizeaza pe cele doua brate. Se prea poate sa fie asa, desi ma gandesc la faptul ca pe total planta presiuna nu scade. Dar totusi un pic de dreptate pare sa existe, pentru ca atunci cand sunt doua brate, la fiecare rosie in parte ajunge mai putina presiune decat in cazul cand este numai unul singur.

Posted in Chestiuni tehnice, Ganduri de sezon, Soiuri de rosii | Tagged , , , , , , , , , , , , | Leave a comment

Rosii din seminte incurcate

Astazi am iarasi zi de odihna dupa ce primele trei zile ale saptamanii le-am petrecut la gradina. Au fost trei zile de lupta cu o armata de tantari. Cum se face un pic de umbra si racoare ei invadeaza locul cu pricina si sa te fereasca Dumnezeu sa te gaseasca acolo. Am constatat ca maximul de activitate il au de pe la 7 seara pana pe la 9, dupa care se mai linistesc un pic si isi reiau atacurile in zori, pana da soarele. Probabil ca pe langa racoare si umbra, ei mai au nevoie si de lumina, asa ca evit sa aprind becuri care i-ar putea aduna. Am noroc de un bec la strada care face lumina suficienta in casa. Nu ca sa citesc, dar sa nu rastorn mobilele. Nici la TV nu ma mai uit, am redescoperit radioul si parca am mintea mai oxigenata. Se vede ca in tot raul este si un bine
seminte de rosii
Nu mai stiu de unde am primit niste seminte de rosii Voyage. Nemtii le numesc Reisetomaten. Daca n-or fi altele, cred ca am auzit si de Travel. Sunt niste rosii ciudate, ca un ciorchine, cu un numar normal de seminte. N-au un gust deosebit, dar cica puncteaza la impresia artistica atunci cand sunt feliate pe un platou. Cam mititele dupa parerea mea, am recoltat una de 45g, am rupt din neatentie doua mai mici, dar mai sunt pe fir. Cica sunt un soi mai rar. Se prea poate, ca si la mine in gradina am un singur fir desi, mai intotdeauna ma ingrijesc sa am minim doua.

Aceste seminte de rosii au ajuns la mine in urma unor intamplari interesante. Caut de multa vreme Giant of Siebenbuger, o rosie nemteasca originara din Transilvania (Siebenburger este numele folosit de germani pentru Ardeal), rosie care se mai numeste si Riesetomaten. Riese inseamna ‘gigant’ si Reise inseamna ‘excursie’. Dupa cum vedeti, cele doua cuvinte sunt usor de confundat, pentru unul nefamiliarizat cu germana. Asa a ajuns la mine Voyage, un francez mi-a trimis Reisetomaten in loc de Riesetomaten. O incurcatura de seminte, cu alte cuvinte. Am fost bucuros la inceput si apoi cam dezamagit, dar in fond intamplarea poate avea farmecul ei si chiar o doza de umor. Se pare ca intr-un final apoteotic am reusit sa le dibuiesc si pe cele adevarate, astept sa se coaca si sa primesc cateva seminte de rosii. Cica ar avea gust usor de lamaie. Sper ca la anul ma voi convinge.

Mai vorbim, tineti aproape.

Posted in Ganduri de sezon, Soiuri de rosii | Tagged , , , , , , , , , , , | Leave a comment

Seminte chinezesti cu surprize

Ieri seara m-am intors de la gradina pentru ca aveam o chermeza in familie si, precum martie din post, nu puteam sa lipsesc. Bine ca a fost racoare si treaba a mers cu spor sub bolta de vita de vie.

Acu’ dis-de-morning, m-am sculat sa beau apa rece, ca era arsita mare

La plecarea din gradina am observat mai cu atentie zona Lehrer tomato despre care va spuneam mai zilele trecute ca dau semne ca ar fi niste fete bine crescute. china pasteA ‘observa mai cu atentie’ inseamna a sta intre randuri cu catastiful in mana si a verifica in teren fir cu fir despre ce este vorba. Deci am 5 fire de Lehrer tomato si imediat (asta uitasem) unul de China Paste. Rosiile invatatorului arata bine intr-adevar, dar si din China Paste da ceva ce merita semnalat. Initial eu am crezut ca este vorba tot despre Lehrer tomato, dar ultima verificare a scos la iveala ca stau cam prost cu memoria tinerii de minte si ca de fapt o chinezoaica trebuie pusa la panoul de onoare. Ceea ce am si facut. In fond, la 384 de grame are tot dreptul

Astazi am in plan sa trec prin piata pe la amicul Fane. O sa plec in curand ca sa apuc racoarea diminetii. Buna oportunitate de a sta de vorba cu un vechi prieten si pentru a clati instalatia cu o bere rece sau doua, chiar daca e dimineata (sau tocmai din cauza asta). Cand ma intorc, mai stam de vorba

Update 1

Am fost in piata si l-am gasit pe prietenul meu Fane Gradinaru. Ma astepta. Stia de la alti colegi ca am ceva probleme de deplasare si nu intrase in panica. Nici sezonul de lubenite nu trecuse, dar oricum mai aveam sansa sa-l prind cand venea cu dovlecii

Fane, tot Fane, ca totdeauna. Mare, frumos si vesel. Ne-am bucurat nespus sa fim impreuna. Tocmai cazuse o bura de ploaie care racorise si mai bine atmosfera, asa ca o bere a nimerit la fix. Si mai la fix a nimerit a doua, luata acolo la botu’ calului printre lubenite si pepeni. ‘Moshule, venisi cu noroc’, mi-a zis Fane. Cat am stat noi si am ‘pascut’ berile s-au vandut 16 lubenite si cativa pepeni. Cu lubenita pe care am cumparat-o eu, au fost 17. Ca deobicei, cea mai mare, cea mai dodoloata, 14 kile si 600. Pepenele inecacios primit moca (drept cadou pentru Coana Mare) nu se pune. Nu s-a mai pus nici berea a treia, din motiv si cauza ca daca vine caldura, il apuca durerea de cap si trebuie sa traga obloanele la pravalie. Mie mi-ar fi prins bine, ca ma dregeam mai ca lumea dupa spriturile de sub bolta de vie, dar saracu’ Fane era in timpul programului. D’aia e rau uneori sa ai servici. Dupa vreo doua ceasuri de stat la palavre, am plecat tragand dupa mine doua sacose din greu. Bine ca am gasit un taxi. De fapt, era sa ma calce, ca altfel nu-l vedeam

Dupa amiaza mai vorbim, mai am vesti din gradina

Update 2

Acum, dupa ce m-am mai linistit un pic, sa va povestesc mai departe despre rosiile din gradina mea. Reginele sezonului, Maria Amazilitei merg snur. Trebuie sa le pun funda rosie sa nu le deochi. Ieri am mai adunat niste exemplare variind intre 281 si 302 grame. Au intr-adevar forma de inima. Or fi si mai mici, dar eu am ochi numai pentru cele mari. In orice caz, soiul asta nu va lipsi de acum inainte din gradina mea. Si cei din casa le apreciaza. Asta este un semn bun.
Pusta Kolosz
Am mai pus in cosulet si o rosie de 434g. Soiul Puszta Kolosz. O sa-mi spuneti ca e imprumutat de la unguri. Nimic mai fals. Au si ei o contributie importanta in pastrarea si transmiterea soiului din generatie in generatie, dar este vorba despre o rosie romaneasca. In ciuda marimii fructului, numele Kolosz nu are legatura cu ceva mare gen Colos, Koloss, etc. Kolosz este denumirea ungureasca a orasului Cluj, deci avem de a face cu o rosie romaneasca orignara din zona Feleacului

E foarte ciudat cum rosiile noastre romanesti le gasesti peste mari si tari, numai in Romania nu. La noi avem din abundenta hibrizi adusi din Turcia si nu mai stiu de pe unde. Statiunea de la Vidra a murit de mult (mai cultiva cineva superbele rosii Romec?), iar Buzaul abia se mai zbate. Tot sapand in stanga si in dreapta am gasit seminte din soiuri romanesti demult apuse, cum ar fi Fructu Romanesc, Recordul Romaniei, Zarca si altele. E posibil ca acestea sa fie depasite ca productivitate si/sau rezistenta la boli. Dar un englez sustine ca Cernetu sunt cele mai dulci rosii pe care le-a mancat vreodata (si are 72 de ani), iar despre Zarca, o americanca sustine ca este o adevarata masina de produs tomate. Si la urma urmei, cred ca sunt multi oameni mai interesati de gustul unei rosii, decat de productivitatea ei sau rezistenta la transport. Parca v-am mai spus lucrurile astea.
Trandafir de Calafat
Sa nu ne enervam insa, mai sunt si exceptii. La Suceava se incerca formarea unei baze de seminte. Nu numai de legume, au de toate. De acolo am primit niste seminte oltenesti, iar doamna care mi le-a expediat a mentionat in scrisoare ca cel care a donat semintele a dovedit multa imaginatie botezand soiul Trandafirie de Calafat. Acuma, uitati-va in poza! Trandafirie este, ar avea si ceva alura de trandafir, desi am recoltat si vreo doua cu forme obisnuite. Cea mai mare a fost de 340 grame si cea mai mica de 206. Am o vaga impresie ca donatorul a postat candva pe blogul asta, in orice caz, parca a fost cineva din Calafat mai anul trecut. O fi, n-o fi, oricum trebuie felicitat pentru ca a pastrat si ingrijit o rosie buna, care merita sa o stea in gradina.

Daca trecem la legiunea straina, am adunat doua rosii din soiul Kenosha Paste despre care v-am mai vorbit intr-o postare anterioara si mai multe Norderås busk. La Kenosha am o problema, dintr-un fruct de 230 grame abia am adunat vreo 10-15 seminte. Cred ca am nevoie de ochelari noi sau macar de o lupa.
norderis
Norderås busk sunt niste rosii din Norvegia, cel putin asa imi amintesc, timpurii, de marime mica spre medie, cu un gust de rosie obisnuita. Nimic spectaculos, exceptand doar faptul ca poate este obisnuita sa se dezvolte la temperaturi mai scazute. Eu am plantat-o, din diverse motive, dupa 15 mai si vad ca s-a descurcat si in conditii de caldura. Este cea din poza.

Ar mai fi multe de spus, dar este destul dupa o seara sub bolta de vie. Cele bune

Posted in Ganduri de sezon, Soiuri de rosii | Tagged , , , , , , , , , | 1 Comment

Luna plina in gradina

Gradina mea este plina de dogoarea soarelui. A trebuit sa stau treaz toata noaptea trecuta ca sa ud. Nu ca as avea o gradina mare, desi as putea spune ca e ceva, in orice caz mai mult decat pot eu sa ofer atentie si ingrijire. In fiecare primavara, hotarasc greu lista de seminte de rosii si pe cale de consecinta ma lacomesc crezand ca voi putea face mai mult decat in anul ce a trecut. Naivitate, pura naivitate, ca sa nu zic vorba mare, ca la varsta mea naivitatea se numeste altfel. La cei mici, naivitatea este inocenta, la cei mari, ea este inconstienta.

Are amicul Fane Gradinaru o vorba cand ii povestesc despre cate seminte de rosii pun in cutiutele mele: “Ba Moshule, esti lacom de munca ceva de speriat”. Dar sa revemin la gradina, desi tocmai mi-am adus aminte ca Fane trebuie sa fi aparut prin Piata Mare si m-o fi asteptand sa cumpar lubenita, sa dau berea si sa iau pepenele. Acuma, cu caldurile astea, doctorii interzic berea si alte bauturi alcolice, asa ca deh, Fane trebuie sa mai astepte cateva zile, dar Duminica e musai sa batem duba, ca se racoreste.
seminte de rosii
Deci sa revenim la gradina. Ziceam ca am udat toata noaptea. Asta pentru ca n-am apa in fantana si pompa epuizeaza apa cam in 5-6 minute, dupa care trebuie sa o opesc. Am noroc de faptul ca izvoarele sunt bunicele si ca refac stocul cam in 20-25 de minute. Si tot asa, 5 minute de functionare si 25 de asteptare. Asa am putut observa cea mai mare luna. In ceea ce priveste ploaia de meteoriti, n-am sesizat nimic special. Poate si din cauza faptului ca m-am luptat din greu cu o armata de tantari.

Fetele isi fac si ele treaba destul de bine. Astazi am recoltat cea mai mare rosie a sezonului. Randul 8, pozitia 8-a. Conform documentelor ar trebui sa fie Lescana Heart, de la amicul meu Martin. Exista si o Lescana Beef, din care Martin zice ca ar fi obtinut varianta Heart (inima). Am impresia ca am incurcat treburile. Rosia pe care am recoltat-o are 455g, dar forma ei nu prea aduce a inima. N-ar fi exclus sa fie ‘vice-versa’, ca intr-o povestire de Caragiale.
seminte de rosii
Sa vedem ce fructe se vor mai dezvolta pe firul respectiv si voi trage o concluzie.

Amicului Nelu Craciun ii multumesc pentru amabilitatea cu care a tratat subiectul Giroc.

Astazi ii mai pun o poza si accentuez faptul ca rosiile cu pricina au o nuanta rozalie. Cea pe care am ‘saltat-o’ astazi are 305g.

Prin constanta si productie, regina pare sa fie Maria Amazilitei. Am recoltat mai multe rosii cu greutati variind intre 283g si 191g. Gustul este un pic acid, iar miezul (se poate vedea) este bogat si plin de ‘carne’. Am mai observat ca soiul Maria Amazilitei poate fi incadrat seminte de rosii in tipul ‘inima’

Cred ca peste o saptamana Lehrer Tomate se va afirma in toata splendoarea si am o banuiala, ca un soi frantuzesc ( Plus de 1 Kilo) isi face incet-incet loc in fata. Nu stiu daca rosiile acestea vor avea peste un kilogram, dar se arata a fi tare voinicute

Stati pe aproape. S-au copt si prunele si vorba ceea, interesu’ poarta fesu’

Pana la proxima intalnire, sa aveti spor pe ogor.

Posted in Ganduri de sezon, Soiuri de rosii | Tagged , , , , , , , , | 3 Comments

Ce rosii au mai iesit din seminte

Iar a plouat in gradina mea si a trebuit sa iau o pauza. Probabil ca de luni voi lua de la capat lupta cu ierburile pe care abia le mai domolisem. Asta este, nu se poate gradinarie fara buruiana.
rosii romanesti
Va spuneam ceva mai inainte despre rosiile duse in Canada de catre Maria Amazilitei
. Cele doua rosii din poza de atunci s-au copt. Cea mai mare a cantarit 352g, iar sora ei mai mica doar 237. Un gust bun, usor acid-acrisor, care justifica efortul de a le lua de la casa parinteasca si a le duce peste mari si tari. Un singur lucru ma nedumireste: peste tot rosia asta este declarata de tip ‘late’ adica tarzie, si care se coace (maturizeaza) cam la 85 de zile de la transplantare. In cazul rosiilor mele, 85 de zile nu au trecut in niciun caz. Sa tot fie 60-65, poate doar ca ploile din anul acesta sa le fi ajutat sa se maturizeze mai repede.

O alta surpriza placuta sunt niste ‘nemtoaice’, Lehrer Tomato, adica rosia invatatorului. O rosie veche, mentionata intre cele doua razboaie mondiale, si despre care folclorul spune ca ar fi fost cea mai des folosita in scolile germane atunci cand elevii erau deprinsi cu tainele gradinariei.
seminte de rosii
Sapaturi de ultima ora conduc spre ipoteza ca de fapt nemtoaica aste este o italianca. Se vorbeste ca ar fi de origine din Tirolul de Sud, o zona care este situata in nordul Italiei. Nu este mai putin adevarat ca aria respectiva a fost mult timp sub stapanire austriaca si ca acolo se vorbeste foarte mult limba germana. Deci pana la urma, tot nemtii sunt de vina.

Sa vedem cand se vor coace, dar cred ca nu degeaba au ales-o invatatorii. Va voi tine la curent.

Tot nemtoiaice sunt si unele din soiul Perfekta, niste pitice care fac rosii de marime obisnuita cu un gust usor dulceag. Nu prea imi plac mie determinatele, dar le-am pus din curiozitate si cred ca a meritat efortul. Macar am mai invatat ceva.
rosii romanesti
Dinspre partea romaneasca o figura frumoasa fac Giroc, despre care spuneam intr-un comentariu ca le baniam a fi rosiile Mari de Timisoara ale Elisei. Nelu Craciun spunea ca spre toamna pietele Timisoarei sunt pline de niste rosii oarecum specifice zonei. Poate ca poza alaturata il va ajuta cu ceva. Rosia are 175g.

Posted in Ganduri de sezon | Tagged , , , , , , | 6 Comments

Printre seminte de rosii si ploi

A mai trecut o saptamana. Rosiile mele se indreapta iremediabil catre coacere. Nu toate odata, ci pe rand, mai ales ca le-am pus in mai multe etape, in concordanta cu vremea (foarte ploioasa anul acesta in luna mai) si, mai ales, cu predispozitia fizica. Anul acesta maturizarea rosiilor este cam intarziata. Nu numai la mine in gradina, fenomenul pare a fi general. Si piata confirma acest fapt, preturile la rosii fiind cam marisoare pentru mijlocul verii.

In mare, cultura arata bine, desi se mai vede cate o frunza bolnava, in special atacata de mana. Ma straduiesc sa le inlatur dar nu reusesc in totalitate. Mai dau si cu zeama bordeleza, dar cred ca atmosfera si ploile acide sunt mai agresive. Candva imi voi face un solar, pentru ca incep sa cred ca doar o cultura protejata are sanse de succes.

Dupa ce m-am straduit toata noaptea sa ud, ieri pe la pranz s-a pus ploaia. Meteorologii anunta cateva zile ploioase la rand. Mai iau si eu o pauza, simteam nevoia.

Seminte de rosiiInainte de a se pune ploaia, am trecut in revista campul de batalie. Am mai rupt o frunza, un lastar, un copilet. Cu prilejul asta am bagat de seama unele progrese interesante.

Din Ungaria, amicul Geza mi-a trimis un soi pe care el l-a numit Giroc. Zice ca este comun in zona Timisoara-Arad. Elisa are si ea in gradina Mari de Timisoara. Or fi aceleasi? Vom vedea. La o prima aproximare as crede ca nu, parca se deosebeau prin culoare (unele roz, unele rosii, dar nu mai stiu care si cum, desi as inclina sa cred ca cele de la Geza ar fi cele rozalii).

Elisa o sa vada insa postarea aceasta si ne va lamuri, macar atunci cand voi fi in stare sa pun o poza cu o rosie coapta. Pana atunci, iata ce am eu in gradina la momentul acesta.

seminte de rosiiMi-a mai atras atentia si Kenosha paste. Nu mai stiu de la cine am primit semintele, cert este insa faptul ca este vorba despre un soi lunguiet, potrivit pentru paste si bulioane, adus in America acum vreo 90 de ani de o familie plecata din Ascoli Piceno, Italia. Nu am putut afla numele de origine, dar cel actual i se trage de la Kenosha, Wisconsin, zona in care familia respectiva si urmasii ei au cultivati-o ani de-a randul in gradina lor de langa casa. Se pare ca semintele au fost comercializate pentru prima oara abia in 2009. Nu stiu de ce am numai o planta. De obicei planific sa am minim doua, cel mai bine trei, dar intamplarile si accidentele sunt intoatdeauna deasupra noastra

Posted in Ganduri de sezon | Tagged , , , | 1 Comment

Primele sunt galbene

maAstazi e sarbatoare. Sanatate si voie buna celor ce poarta numele de Ilie, Ilinca, Ileana si altele inrudite

In ultima vreme am robotit neasteptat de mult in gradina mea de la tara. Zic neasteptat de mult pentru ca forma fizica n-ar trebui sa-mi permita efortul depus. Dar sa speram ca va trece si asta ca multe altele.

Mai toti vecinii mei se plang de faptul ca rosiile li s-au manit. Cu ploile astea, nu e ceva iesit din normal. Sa nu vorbesc intr-un ceas rau, dar la mine lucrurile stau mai bine. E drept ca m-am facut datoria si le-am dat piatra vanata la timp. Am observat deasemenea ca incep unele tufa sa intre in parguire, desi anul acesta le-am pus mai tarziu ca in alti ani.

Primele coapte sunt niste cherry romanesti, cunoscute sub numele Yellow Cluj Cherry. Asa sunt cunoscute dincolo de ocean. Aici, mai nimeni nu stie de ele, exceptand faptul ca ar putea fi acelasi soi cu cel numit “Galbenus de ou” in unele parti ale Transilvaniei. Sa vedem, la anul voi planta si ‘galbenusul’ si voi putea face o comparatie. In 0rice caz, cele pe care le am acum in gradina nu sunt rele la gust. Am primit niste seminte vechi din 2006. Au germinat destul de bine, dar nu stiu de ce am numai o tufa. Ele par a fi productive, de mijlocul sezonului si, cum ziceam mai inainte, bunisoare la gust. Si chiar ca seamana cu un galbenus de ou.
seminte de rosii
O surpriza placuta sunt trei tufe de Maria Amazilitei’s Giant Red Aveti ceva si in poza. Cica Maria asta a noastra ar fi dus niste seminte prin Canada, ca sa-si aduca aminte de gradina bunicilor ei. Din descrieri rezulta ca rosia la maturitate atinge 250-500g (doar nu degeaba i se zice pe acolo ‘giant red’). Sa vedem cum stam cu gustul, dar ma cuget ca nu s-o fi ostenit degeaba biata Marie sa care niste seminte de rosii peste mari si tari.

Sa auzim de bine. De bine si de sanatate.

Posted in Chestiuni tehnice, Ganduri de sezon, Soiuri de rosii | Tagged , , , , , | Leave a comment

Despre defolierea rosiilor

Imi vine greu sa mai scriu ceva. Vremea asta capricioasa a facut ca gradina mea sa nu arate asa cum mi-as dori. Mai este si o problema fizica pe care eu o ignor, dar care face ce vrea ea, nu ce vreau eu, ca de altfel, orice problema de natura fizica.

Acum cateva zile insa, Catalin, prietenul meu de la o vreme, mi-a trimis un mail sa ma intrebe cum se face defolierea rosiilor. I-am trimis un raspuns cat am putut eu de folositor, pentru ca altfel, la ce ar mai fi buni prietenii? A doua zi m-a intrebat de ce nu postez mesajul si pe blog, pentru ca, zicea el, multi ar putea fi interesati de subiect. Ii urmez sfatul si ii multumesc pentru consideratiune.
defoliere rosii tomate
Defolierea inseamna eliminarea frunzelor. Operatia se face treptat pe masura ce planta se dezvolta cu scopul de a o aerisi si a elimina frunzele care absorb inutil hrana. Prin defoliere, efortul plantei este concentrat catre fructe si pe cale de consecinta acestea sunt mai mari.

Ca regula generala, in primul rand se elimina frunzele care stau pe pamant, pentru ca sunt o sursa permanenta de mana (chiar si la determinate)

Defolierea produce rani plantei care trebuie reduse la minim, asa ca cel mai bine se face cu foarfeca. Frunzele nu se indeparteaza chiar din tulpina ci si se lasa o portiune (un ciot) de 1 cm tocmai pentru a nu provoca rani mai grave. Dupa o defoliere mai masiva se recomanda stropirea rosiilor cu zeama bordeleza care, pe langa faptul ca actioneaza contra manei are si un efect cicatrizant.

Defolierea incepe sa fie o activitate permanenta din momentul in care apar inflorescentele

Se zice ca trei frunze sunt suficiente pentru a hrani o inflorescenta. Doua frunze sub inflorescenta si una deasupra. Asa cum spuneam, cand apar inflorescentele, planta se ‘scaneaza’ de jos in sus si se elimina frunzele de prisos lasand cate trei frunze la inflorescenta. Nu mergem mai sus de ultima inflorescenta. Posibil ca la prima inflorescenta sa avem frunze in contact cu solul care trebuiesc eliminete. Atunci se poate lasa o frunza sub inflorescenta si doua deasupra, dar in rest aplicam regula, doua jos si una sus sau trei frunze intre inflorescente.

Pe masura ce planta se dezvolta apar gogonelele. Mai intai verzi, ca apoi sa inceapa sa se sa parguiasca. Cand gogonelele incep sa-si schimbe culoarea, atunci cele trei frunze alocate pot fi eliminate, pentru ca oricum planta nu le mai hraneste, oferindu-le doar o componenta cu metanol care le ‘roseste’. Deci frunze trebuie sa fie doar in jurul florilor si gogonelelor verzi. Eu nu rup toate cele 3 frunze odata, ci elimin cate una la 2-3-4 zile, pe masura ce schimbarea de culoare la gogonele avanseaza. Asta inseamna sa ai timp sa le bibilesti zilnic. Cine n-are timp, face cum poate. si cum permite situatia la fata locului.

Pe masura ce planta se dezvolta, etajele se inmultesc. La determinate (pentru ca produc mai toate fructele odata) apar cam doua etaje. La nedeterminate apar mai multe etaje, dar deoarece fructele sunt din ce in ce mai mici in etajele superioare, se obisnuieste ca dupa etajul 5-6 sa se rupa varful plantei (se carneste)

Concomitent cu defolierea, tomatele se copilesc, operatie despre care cred ca am mai vorbit. Determinatele nu se copilesc, dar, asa cum mentionam mai sus, frunzele care ating solul este bine sa fie inlaturate.

PS. Poza nu este din gradina mea, asa cum va spuneam, anul asta lucrurile stau altfel decat mi-as dori. Si la TV tocmai spune ca de la ora 12 este cod galben, iar sud-vestul este cel mai batut de ploi.

Posted in Chestiuni tehnice | Tagged , , , , , , , | 10 Comments

Socoteli

N-am mai scris de multa vreme, dar nu din lipsa de timp sau imposibilitate fizica.

Pur si simplu n-am avut chef. Ori am imbatranit prea tare ori primavara asta n-a semanat cu celelalte, ori si una si alta
rasaduri rosii
Prea multa ploaie, prea multa apa. In gradina mea pamantul nu are timp sa se mai scurga de atata umezeala. Am si un sol lutos, dar si frecventa si cantitatea ploilor il face de nelucrat. Am apucat sa pun in brazda 15 de fire din rosiile mele obisnuite Buzau 1600, 15 fire de Stupice si vreo zece dintr-un soi bulgaresc Bononia. Apoi s-au pus ploile si n-am mai putut intra la locul faptei. Chestiune enervanta de-a binelea. Rasadurile stau si asteapta cuminti in ladite sa le vina randul. Am incercat ieri sa intru pe ‘ogor’, dar se afunda piciorul in brazda chit ca eu am incaltari numarul 46. Mai incerc si astazi, poate ca am mai mult noroc. Sigur maine ar trebui sa fie numai bine. Asta daca nu se intampla nimic, adica daca nu mai da de sus

Ar cam trebui sa aleg rasadurile cele mai devoltate si sa le pun cat de repede pot, iar pe celelalte sa le las in asteptare. Apoi sa ma orientez si spre ghivecele in care asteapta castravetii, dovleceii, pepenii, dovlecii. Pe urma, revin la rosii, vinete si ardei si pun in functie de cum imi permite vremea.

S-o potrivi socoteala de acasa cu cea din targ?

Posted in Chestiuni tehnice, Ganduri de sezon | Tagged , , , , , , , , , | 4 Comments

Cel mai bun timp pentru a semana seminte de rosii

Imediat cu trecerea in noul an, gradina isi cere drepturile ei. Poate sa fie frig afara, poate sa fie zapada cat casa, gradinarul stie ca se apropie primavara si, odata cu ea, s-a dat startul in cursa pentru primele rosii, primii castraveti si asa mai departe. De la jumatatea lui ianuarie, incep isamantarile in spatii speciale, in conditii speciale si sub tehnologii speciale. Tinerele plantute sunt rapid repicate in sere si solarii, unde sunt beneficiarele unor atentii cu totul deosebite dedicate unui singur scop: productia timpurie. Toate cele pe care le-am insirat aici inseamna in primul rand eforturi fizice si financiare deosebite si apoi o anumita pricepere si iscusinta cu ajutorul carora omul poate sa ajunga la un compromis cu natura: aceasta nu-l impiedica sa produca, iar el isi satisface orgoliul de a pune pe masa o serie de produse pe care cu torii le acceptam ca trufandale
seminte de rosii
Stau uneori si ma intreb in ce masura aceste eforturi si activitati au o legitimitate naturala. Daca ne inchipuim in mintea noastra un film al celor de mai sus, observam ca in proportie de 90% natura este eliminata din acest proces. Totul se petrece in spatii protejate, izolate de influenta naturii, sub actiunea unor conditii artificiale de temperatura, lumina si umiditate. Singurul proces natural implicat este ciclul germinativ al semintelor, desi in unele cazuri este influentat si acesta. Privind lucrurile de la o oarecare distanta, eforturile descrise mai sus sunt susceptibile de lauda si admiratie. Numai ca, si acesta este un lucru foarte deranjant, in graba aceasta de a fi primul pe piata, uneori, plantele sunt stimulate sa creasca si sa rodeasca cu ajutorul unor substante la fel de artificiale, care n-au nici un fel de legatura cu natura.

Eu nu am un solar pentru simplul motiv ca nu-l pot supraveghea in permanenta. In anotimpul friguros locuiesc in alta parte, nu langa gradina de la tara. Din aceasta cauza eu nu ma grabesc sa pun semintele mele de rosii in pamant la jumatatea lui ianuarie. La mine semanatul a inceput in martie si am capatat permisiunea sa-mi extind gradina intr-unul din balcoane. O sa-mi ziceti ca si acestea sunt conditii la fel de artificiale ca si altele. Aveti dreptate, dar ma mancau palmele de atata stat.

Mama mea, de la care am deprins gradinaria, cred ca punea semintele ceva mai tarziu. Si consider ca avea multa dreptate procedand astfel, deoarece cel mai bun timp pentru a semana semintele pentru cele mai bune rezultate globale trebuie să fie ghidat de mama natura insasi. A cultiva legume cand afara sunt minus nu stiu cate grade este o performanta deosebite, dar ea presupune in primul rand excluderea din ciclul biologic a naturii si a influentelor pe care aceasta le are. De indata ce vezi ca in ramurile copcilor apar muguri noi, acesta este semnul ca natura se trezeste la viata si ca o noua seva este gata pregatita pentru a hrani noile vlastare. Cred ca acest moment este cel mai bun pentru a semana semintele de rosii. Sigur ca acest moment variaza de la an la an, dar important este ca plantele apar si se dezvolta in mod firesc, florile se formeaza si se polenizeaza in mod natural si sunt toate premisele ca fructele sa se coaca in ritmul lor obisnuit, din iulie pana in septembrie, uneori chiar mai tarziu, dar sa aiba un gust care sa ne bucure.

Posted in Ganduri de sezon | Tagged , , , , , , | 4 Comments