Despre defolierea rosiilor

Imi vine greu sa mai scriu ceva. Vremea asta capricioasa a facut ca gradina mea sa nu arate asa cum mi-as dori. Mai este si o problema fizica pe care eu o ignor, dar care face ce vrea ea, nu ce vreau eu, ca de altfel, orice problema de natura fizica.

Acum cateva zile insa, Catalin, prietenul meu de la o vreme, mi-a trimis un mail sa ma intrebe cum se face defolierea rosiilor. I-am trimis un raspuns cat am putut eu de folositor, pentru ca altfel, la ce ar mai fi buni prietenii? A doua zi m-a intrebat de ce nu postez mesajul si pe blog, pentru ca, zicea el, multi ar putea fi interesati de subiect. Ii urmez sfatul si ii multumesc pentru consideratiune.
defoliere rosii tomate
Defolierea inseamna eliminarea frunzelor. Operatia se face treptat pe masura ce planta se dezvolta cu scopul de a o aerisi si a elimina frunzele care absorb inutil hrana. Prin defoliere, efortul plantei este concentrat catre fructe si pe cale de consecinta acestea sunt mai mari.

Ca regula generala, in primul rand se elimina frunzele care stau pe pamant, pentru ca sunt o sursa permanenta de mana (chiar si la determinate)

Defolierea produce rani plantei care trebuie reduse la minim, asa ca cel mai bine se face cu foarfeca. Frunzele nu se indeparteaza chiar din tulpina ci si se lasa o portiune (un ciot) de 1 cm tocmai pentru a nu provoca rani mai grave. Dupa o defoliere mai masiva se recomanda stropirea rosiilor cu zeama bordeleza care, pe langa faptul ca actioneaza contra manei are si un efect cicatrizant.

Defolierea incepe sa fie o activitate permanenta din momentul in care apar inflorescentele

Se zice ca trei frunze sunt suficiente pentru a hrani o inflorescenta. Doua frunze sub inflorescenta si una deasupra. Asa cum spuneam, cand apar inflorescentele, planta se ‘scaneaza’ de jos in sus si se elimina frunzele de prisos lasand cate trei frunze la inflorescenta. Nu mergem mai sus de ultima inflorescenta. Posibil ca la prima inflorescenta sa avem frunze in contact cu solul care trebuiesc eliminete. Atunci se poate lasa o frunza sub inflorescenta si doua deasupra, dar in rest aplicam regula, doua jos si una sus sau trei frunze intre inflorescente.

Pe masura ce planta se dezvolta apar gogonelele. Mai intai verzi, ca apoi sa inceapa sa se sa parguiasca. Cand gogonelele incep sa-si schimbe culoarea, atunci cele trei frunze alocate pot fi eliminate, pentru ca oricum planta nu le mai hraneste, oferindu-le doar o componenta cu metanol care le ‘roseste’. Deci frunze trebuie sa fie doar in jurul florilor si gogonelelor verzi. Eu nu rup toate cele 3 frunze odata, ci elimin cate una la 2-3-4 zile, pe masura ce schimbarea de culoare la gogonele avanseaza. Asta inseamna sa ai timp sa le bibilesti zilnic. Cine n-are timp, face cum poate. si cum permite situatia la fata locului.

Pe masura ce planta se dezvolta, etajele se inmultesc. La determinate (pentru ca produc mai toate fructele odata) apar cam doua etaje. La nedeterminate apar mai multe etaje, dar deoarece fructele sunt din ce in ce mai mici in etajele superioare, se obisnuieste ca dupa etajul 5-6 sa se rupa varful plantei (se carneste)

Concomitent cu defolierea, tomatele se copilesc, operatie despre care cred ca am mai vorbit. Determinatele nu se copilesc, dar, asa cum mentionam mai sus, frunzele care ating solul este bine sa fie inlaturate.

PS. Poza nu este din gradina mea, asa cum va spuneam, anul asta lucrurile stau altfel decat mi-as dori. Si la TV tocmai spune ca de la ora 12 este cod galben, iar sud-vestul este cel mai batut de ploi.

Posted in Chestiuni tehnice | Tagged , , , , , , , | 10 Comments

Socoteli

N-am mai scris de multa vreme, dar nu din lipsa de timp sau imposibilitate fizica.

Pur si simplu n-am avut chef. Ori am imbatranit prea tare ori primavara asta n-a semanat cu celelalte, ori si una si alta
rasaduri rosii
Prea multa ploaie, prea multa apa. In gradina mea pamantul nu are timp sa se mai scurga de atata umezeala. Am si un sol lutos, dar si frecventa si cantitatea ploilor il face de nelucrat. Am apucat sa pun in brazda 15 de fire din rosiile mele obisnuite Buzau 1600, 15 fire de Stupice si vreo zece dintr-un soi bulgaresc Bononia. Apoi s-au pus ploile si n-am mai putut intra la locul faptei. Chestiune enervanta de-a binelea. Rasadurile stau si asteapta cuminti in ladite sa le vina randul. Am incercat ieri sa intru pe ‘ogor’, dar se afunda piciorul in brazda chit ca eu am incaltari numarul 46. Mai incerc si astazi, poate ca am mai mult noroc. Sigur maine ar trebui sa fie numai bine. Asta daca nu se intampla nimic, adica daca nu mai da de sus

Ar cam trebui sa aleg rasadurile cele mai devoltate si sa le pun cat de repede pot, iar pe celelalte sa le las in asteptare. Apoi sa ma orientez si spre ghivecele in care asteapta castravetii, dovleceii, pepenii, dovlecii. Pe urma, revin la rosii, vinete si ardei si pun in functie de cum imi permite vremea.

S-o potrivi socoteala de acasa cu cea din targ?

Posted in Chestiuni tehnice, Ganduri de sezon | Tagged , , , , , , , , | 4 Comments

Cel mai bun timp pentru a semana seminte de rosii

Imediat cu trecerea in noul an, gradina isi cere drepturile ei. Poate sa fie frig afara, poate sa fie zapada cat casa, gradinarul stie ca se apropie primavara si, odata cu ea, s-a dat startul in cursa pentru primele rosii, primii castraveti si asa mai departe. De la jumatatea lui ianuarie, incep isamantarile in spatii speciale, in conditii speciale si sub tehnologii speciale. Tinerele plantute sunt rapid repicate in sere si solarii, unde sunt beneficiarele unor atentii cu totul deosebite dedicate unui singur scop: productia timpurie. Toate cele pe care le-am insirat aici inseamna in primul rand eforturi fizice si financiare deosebite si apoi o anumita pricepere si iscusinta cu ajutorul carora omul poate sa ajunga la un compromis cu natura: aceasta nu-l impiedica sa produca, iar el isi satisface orgoliul de a pune pe masa o serie de produse pe care cu torii le acceptam ca trufandale
seminte de rosii
Stau uneori si ma intreb in ce masura aceste eforturi si activitati au o legitimitate naturala. Daca ne inchipuim in mintea noastra un film al celor de mai sus, observam ca in proportie de 90% natura este eliminata din acest proces. Totul se petrece in spatii protejate, izolate de influenta naturii, sub actiunea unor conditii artificiale de temperatura, lumina si umiditate. Singurul proces natural implicat este ciclul germinativ al semintelor, desi in unele cazuri este influentat si acesta. Privind lucrurile de la o oarecare distanta, eforturile descrise mai sus sunt susceptibile de lauda si admiratie. Numai ca, si acesta este un lucru foarte deranjant, in graba aceasta de a fi primul pe piata, uneori, plantele sunt stimulate sa creasca si sa rodeasca cu ajutorul unor substante la fel de artificiale, care n-au nici un fel de legatura cu natura.

Eu nu am un solar pentru simplul motiv ca nu-l pot supraveghea in permanenta. In anotimpul friguros locuiesc in alta parte, nu langa gradina de la tara. Din aceasta cauza eu nu ma grabesc sa pun semintele mele de rosii in pamant la jumatatea lui ianuarie. La mine semanatul a inceput in martie si am capatat permisiunea sa-mi extind gradina intr-unul din balcoane. O sa-mi ziceti ca si acestea sunt conditii la fel de artificiale ca si altele. Aveti dreptate, dar ma mancau palmele de atata stat.

Mama mea, de la care am deprins gradinaria, cred ca punea semintele ceva mai tarziu. Si consider ca avea multa dreptate procedand astfel, deoarece cel mai bun timp pentru a semana semintele pentru cele mai bune rezultate globale trebuie să fie ghidat de mama natura insasi. A cultiva legume cand afara sunt minus nu stiu cate grade este o performanta deosebite, dar ea presupune in primul rand excluderea din ciclul biologic a naturii si a influentelor pe care aceasta le are. De indata ce vezi ca in ramurile copcilor apar muguri noi, acesta este semnul ca natura se trezeste la viata si ca o noua seva este gata pregatita pentru a hrani noile vlastare. Cred ca acest moment este cel mai bun pentru a semana semintele de rosii. Sigur ca acest moment variaza de la an la an, dar important este ca plantele apar si se dezvolta in mod firesc, florile se formeaza si se polenizeaza in mod natural si sunt toate premisele ca fructele sa se coaca in ritmul lor obisnuit, din iulie pana in septembrie, uneori chiar mai tarziu, dar sa aiba un gust care sa ne bucure.

Posted in Ganduri de sezon | Tagged , , , , , , | 4 Comments

Rasaduri pentru solar

Pentru cei care au solar, tocmai a venit timpul sa puna seminte in pamant pentru a obtine rasaduri timpurii de rosii.

Trebuie avut in vedere ca aceste seminte de rosii sunt de fapt un organism viu aflat in ‘pauza de vegetatie’ si ca trezirea la viata, adica germinarea, presupune asigurarea unor conditii de caldura, umiditate, lumina si aer.

Temperatura solului este foarte importanta. Ea nu poate scadea sub un anumit nivel in functie de fiecare specie. Astfel, pana la rasarire, pentru rosii se recomanda o temperatura cuprinsa intre 22-24
radaduri grade C. In primele 5-6 zile dupa rasarire se recomanda un soc termic, adica coborarea temperaturii la 12-14 grade C in zile senine, 10-12 grade C in zile innorate si 8-10 grade C noaptea. Apoi pana la repicat temperatura poate fi crescuta la, respectiv, 18-20 grade C, 15-16 grade C, 12-14 grade C. Dupa repicare temperaturile mai cresc cu 1-2 grade, iar inainte de plantat, rasadurile se calesc 7-8 zile la 10-12 grade. Sigur ca eu v-am prezentat situatia ideala, pentru indeplinirea careia este nevoie de scule si supraveghere permanenta. O anumita variatie in sus sau in jos este admisa, dar, in principu, plantele se simt mai bine la racoare decat la caldura. Planta are un ritm al ei, care nu trebuie fortat. La temperaturi mici (dar nu apropiate de inghet) planta nu moare, ci se opreste din vegetatie. La temperaturi mai inalte, planta este fortata si creste nefiresc de lunga. Cei care cumpara rasaduri din piata stiu ca cele mai bune sunt cele scurte (18-25cm) si groase.

Umiditatea nu trebuie sa fie in exces. Prea multa apa face ca in zona radacinilor sa fie un deficit de oxigen. Daca substratul nu este destul de permeabil, apa in exces compacteaza pamantul si impiedica dezvoltarea radacinilor. E bine sa se unde doar solul, nu si frunzele

Lumina nu este necesara pana cand iese coltul plantei. In primele zile pot sta acoperite sau chiar la intuneric, dupa care cu cat mai multa lumina, cu atat mai bine. Daca plantele se alungesc si devin subtiri, e semn ca n-au destula lumina

Aerul este important in sol, dar si in afara lui. Daca solul este bine aerat, radacinile se formeaza si dezvolta mai bine. Daca plantele cresc intr-o atmosfera aerisita, sunt mai viguroase si mai calite.

Posted in Chestiuni tehnice | Tagged , , , , , , , , , , , | 4 Comments

Rosii traditionale sau hibride? Pentru contra

Intotdeauna am crezut ca intre varietatile traditionale de rosii si cele hibride exista o linie clara si precisa de demarcatie. Se pare insa, ca lucrurile nu stau chiar asa sau cel putin asa inteleg eu ce-mi mai pica in mana de pe internet.

Din cate reusesc eu sa pricep, hibrizii sunt rezultatul unor polenizari artificiale la care de regula participa doar doua linii, adica soiuri, pe care le putem numi parinti. Proprietarul celor doua linii poate in fiecare an sa repete operatia de polenizare si sa obtina hibridul, din care preleveaza seminte si ni le da noua. Sau, ma rog, celor interesati, pentru ca eu (inca) nu ma prea dau in vant dupa ele. Spun ‘inca’ deoarece am constatat ca celebra zicala ‘never say never’ este valabila cel mai mult pentru politicieni si rosiile din gradina.

Ratiunea pentru care se creaza un hibrid este aceea de a se obtine un soi (o varietate) care sa mosteneasca ceea ce este mai bun in fiecare linie parentala. Sa zicem ca soiul X are un gust excelent, in timp ce soiul Y este foarte productiv. Ratiunea de a crea hibridul XY consta in obtinerea unui nou soi care sa fie deopotriva si gustos si foarte productiv (daca se poate si cat se poate).
seminte de rosii hibrid
Daca cineva are curiozitatea sa insamanteze niste seminte obtinute direct din hibridul XY, va fi dezamagit, pentru ca va obtine un amestec de fructe (adica rosii) dintre care unele vor fi asemenea cu XY, dar majoritatea vor semana fie cu X, fie cu Y, fie vor mosteni cele mai proaste calitati ale celor doi parinti. Stiinta care explica lucrurile astea se numeste Genetica, o stiinta cu care eu nu sunt familiarizat, asa ca cer scuze daca spun lucruri aiurea.

Pe lume insa, sunt si oameni foarte perseverenti care se vor incapatana sa monitorizeze atent intreaga varietate de rosii obtinuta mai sus, si care la finalul ciclului biologic vor selecta doar acele fructe care au caracteristicile hibridului XY. Vor preleva seminte si le vor insamanta in anul urmator. De data aceasta numarul fructelor care vor semana cu XY va fi mult mai mare decat in experienta anterioara. Si tot asa, monitorizare, selectare, prelevare seminte, insamantare in anul urmator, si rezultate mult mai bune de fiecare data. Operatiunile astea, luate ca un tot, fac parte din procesul de ‘stabilizare a hibridului’. Se considera ca dupa 8 ani de monitorizare, selectare, etc … peste 95% din fructele obtinute sunt asemanatoare cu hibridul XY (cel putin asa zice genetica despre care va vorbeam mai inainte).

Acuma vine momentul sa va explic de ce am zis mai sus ca ‘inca’ nu sunt interesat de hibrizi. Pentru ca, odata stabilizat, hibridul inceteaza a mai fi un hibrid propriu-zis, in sensul ca de acum inainte din el, fara ca cineva sa-i controleze (conditioneze) polenizarea, se vor obtine fructe care vor semana cu generatia anterioara. Adica nu va mai fi nevoie sa se polenizeze artificial cele doua linii parentale de la care s-a pornit cu 9-10 ani in urma. Totul se va produce in gradina, iar caracteristicile se vor transfera de la o generatie la alta fara interventia noastra. Prin polenizare naturala, de fapt prin autopolenizare. Adica prin ‘open pollination’ cum zice englezu’. Si ca sa dau, in sfarsit, explicatia despre care vorbeam la inceputul paragrafului, odata stabilizat, soiul hibrid poate fi trecut in categoria soiurilor cu polenizare naturala. Si mai mult decat atat, un gand nastrusnic imi trece acum prin minte si-mi sopteste parsiv ca toate rosiile traditionale au fost odata hibrizi, adica au aparut candva accidental, iar cel care le-a observat s-a nimerit sa fie un perseverent care le-a purtat de grije cativa ani si a obtinut ceva bun. Dupa ce un hibrid stabilizat se cultiva cu entuziasm 30-40-50 de ani, cred ca poate fi incadrat in categoria soiurilor traditionale.

Vedeti? Aidoma unuia care facea proza fara ca sa stie, si noi, iubitorii de rosii traditionale, cu gust ca pe vremea bunicilor, cultivam hibrizi fara sa stim, gratie acelor gradinari perseverenti dintre care multi au ramas anonimi si carora ar trebui sa le fim recunoscatori.

Poate ca nici nu am dreptate in ceea ce am spus si este posibil sa fi insirat aici prostii mai mari decat mine. De aceea, luati totul cu circumspectie si nu priviti postarea aceasta ca o explicatie stiintifica sau ca un argument in favoarea hibrizilor. Mai ales pentru ca in cele de mai sus am luat in consideratie un caz pozitiv. Dar nu sunt rare cazurile in care ratiunea de a crea un hibrid este pur comerciala, adica se doreste o varietate productiva, cu fructe mari, grele si rezistente la transport pe distante lungi. Aici ratiunea meschina care sta la baza hibridului ma fixeaza clar pe o pozitie de respingere. Daca un produs este destinat oamenilor, atunci el trebuie sa fie util si placut la cat mai multi dintre ei si nu numai unui grup restrans de negustori. Din cauza aceasta ‘inca’ mai sunt impotriva hibrizilor. Cum ar zice Creanga, ‘pentru contra’.

Posted in Chestiuni tehnice, Privind in gradina altora, Soiuri de rosii | Tagged , , , , , , , | 3 Comments

Printre seminte de rosii si intrebari

Orice am face, primavara se apropie. Anotimpurile vin si pleaca dupa legea lor si nu ne putem opune. Putem cel mult sa descoperim oportunitatile care ni se deschid cu acazia acestor schimbari.

Deja simt niste furnicaturi prin palme, fac socoteli si calcule, dezvolt strategii si planuri de cultura. Ce-i drept, o oarece viziune nativa am eu, mai rau stau la capitolul punere in practica. Si nu fiindca n-as vrea. Dar asta este o alta poveste despre care nu-mi place sa vorbesc.

Un lucru e clar, gradinaritul are avantajul ca lucrurile se repeta. Ciclic. Pana la urma, oricat ai fi de greu de cap, tot iti intra ceva in zeama de sub caciula. Mai ales daca esti pasionat de rosii.

Vine deci vremea sa punem seminte pentru viitoarea cultura. In perioada asta de pauza am rasfoit internetul pe toate fetele, am citit o gramada de lucruri si am constatat ca lumea evolueaza. Toti vorbesc despre substrat nutritiv, turba, alveole si alte chestiuni. Nu spun ca n-ar fi bune si ca n-ar aduce avantaje, dar cred ca pe mine, un amator interesat in primul rand de gustul rosiei si aproape dezinteresat de rentabilitate, metodele traditionale nu ma vor duce in stare de faliment, cel putin la cat cultiv eu.
seminte de rosii
Imi trebuie in primul rand mranita buna si am la dispozitie niste balegar de vaca bine fermentat. Apoi am mai cumparat niste pamant de flori si am dibuit printre blocuri o gramada de nisip de unde am luat si eu ca sa nu pierd ocazia. Unii sunt de parere ca e mai bun pamantul pur, din aratura degerata. O fi, dar, nu vedeti, de unde degeratura pe vremurile astea? Voi folosi un amestec de doua parti mranita si cate o parte de pamant de flori si nisip.

Pana acum foloseam pahare de unica folosinta si recipientele ce ramaneau in urma consumului casnic de iaurt si smantana. Acuma ma gandesc sa ma modernizez un pic si sa apelez la niste tavi alveolare, care nu-s altceva decat tot niste pahare, dar care au avantajul ca sunt lipite intre ele si le poti manipula mai usor. Dar, aici intri in alte probleme, pentru ca alveolele sunt mai mari, mai mici, mai putine sau mai multe la un loc. Ma gandesc si la niste ghivece mai solide, cam de 7-8cm in diametru pe care sa le pot pastra mai multi ani si sa le manipulez mai usor. Chiar daca nu-s compacte precum tavile alveolare, se poate realiza treaba asta daca le pun intr-o ladita de plastic.

Inca nu m-am decis, dar timp mai este. La capitolul seminte de rosii cred ca nu stau rau, desi intotdeauna exista loc de ma bine. Pentru ca n-am solar, experienta imi spune ca mai pot astepta pana pe la jumatatea lui februarie. Pana atunci am timp sa ma hotarasc si ce seminte voi pune.

Posted in Ganduri de sezon | Tagged , , , , , , , , , , , , , | 5 Comments

LA MULTI ANI

Pace tie, iubite cetitorule.
Doresc pentru tine toate bunatatile lumii si inca ceva pe deasupra
La Multi Ani
Cred ca stii ca fiecare moment al zilei are valoarea lui.
Dimineata aduce SPERANTA, dupa-amiaza aduce INCREDEREA, seara aduce DRAGOSTEA, iar noaptea PACEA si ODIHNA.
Iti urez, iubite cetitorule, sa te bucuri de toate acestea in fiecare zi

LA MULTI ANI
cu cetina verde, zapada alba, vin fiert si multa sanatate!

Posted in Ganduri de sezon | Tagged , , , , , , , , , | 7 Comments

Mos Craciun

Vreau in primul rand sa multumesc tuturor celor care au avut amabilitatea si bunavointa de a ma insoti pe acest blog. A fost o mare placere sa fiu in contact cu oameni deosebiti care au fost de acord sa imparta cu mine pasiunea lor pentru rosiile din gradina.
seminte de mos craciun
Acestora, in primul rand, dar si celor care vor veni, le doresc un an 2014 bogat si rodnic, sanatate, putere de munca si o gradina de vis.

Cat priveste pe Mos Craciun, l-as ruga sa aiba grija si sa aduca fiecaruia ce-si doreste

Sarbatori Fericite si La Muti Ani

Posted in Ganduri de sezon | Tagged , , , , , , , , | 2 Comments

Cristale si seminte de Black Friday

Pe vremuri sarbatoream Ziua Recoltei. Cred ca era pe la inceputul lui octombrie. Mi-aduc aminte ca in ziua respectiva mergeam cu Coana Mare in piata sa cumparam de-ale muraturilor si conservelor de iarna. O sa-mi zica cineva ca era o sarbatoare comunista. Tot ce se poate, dar si Nord America are o sarbatoare asemanatoare, daca ne gandim la Thanksgiving, o zi in care se multumeste (traditional lui Dumnezeu) pentru bogatia recoltei. Cred ca singura diferenta era ca la noi sarbatoarea pica intr-o duminica, in timp ce la americani pica intr-o joi, si anume in ultima din noiembrie. Si pentru ca americanii o cam fac lata de sarbatori, dupa joia aceasta urmeaza, evident, o vineri, dar nu orice fel de vineri ci una neagra, adica Black Friday, o zi in care toate business-urile sunt inchise, cu exceptia magazinelor. Mai pe inteles, a doua zi dupa Thanksgiving tot americanul are liber si umbla hai-hui shoppingaind prin magazine, magazine care deschid dis-de-morning si isi atrag musteriii cu niste reduceri semnificative. Nu este ceva neobisnuit ca atunci cand sunt reduceri de Black Friday sa se formeze cozi la mall-uri de la ora sase dimineata.
seminte de rosii
Daca obiceiul cu Ziua Recoltei s-a cam pierdut, fenomenul Black Friday incepe sa prinda radacini si in Romania, dar intr-un mod cu totul original. Daca la americani Black Friday este anul acesta pe 29 noiembrie, la noi mai multe magazine ‘au furat startul’ si au anuntat ca ofera reduceri si pe 22 noiembrie. Adica anul acesta vom avea doua vineri negre. Probabil ca anul viitor vom avea trei si, incet-incet, e posibil ca in urmatorii 50 de ani toate vinerile sa devina negre. Asa, in oftica americanilor.

Dar tot raul e spre bine, ca eu tot cautam sa cumpar ceva pentru Coana Mare si nu gaseam prilejul favorabil. Daca eu ma dau in vand dupa seminte de rosii, Coana Mare este mai sofisticata si este atrasa de cristale, chiar si de diamante, desi in cazul acesta cam inghite in sec. Cum defectul meu de a fi gradinar ma face sa apreciez lucrurile facute de om cu mana lui, m-am orientat catre niste obiecte interesante, unicate si astept cu nerabdare cele doua Black Friday ca sa-i cumpar niste cercei handmade la reducere. Nu sunt ei chiar rosii ca rosiile mele din gradina, dar merita toata atentia mai ales ca sunt cristalele care-i plac. Haios ar fi ca ea sa se zbata sa caute seminte de rosii la reducere ca sa ma surprinda pozitiv. O sa va tin la curent. Spor la cumparaturi.

Posted in Ganduri de sezon | Tagged , , , , , , , | 2 Comments

Mititei cu seminte de rosii canadiene

Ieri am sarbatorit-o pe Coana Mare, motiv pentru care, spre seara am scos-o la restaurantul familial din cartier. Lume multa, chiar neasteptat de multa, orchestra, mese rezervate, ce mai, eveniment monden in toata regula… Greu sa razbati prin fum si printre mesele aranjate (insirate) festiv. Aproape ca ne pierdusem speranta, cand am observat doua scaune libere la o masa. Ne-am apropiat, am intrebat, am primit permisiunea. Asa au renascut sperantele pentru o seara placuta. Si char asa a si fost, de la inceput si pana la sfarsit o seara extraordinara.
seminte de rosii
Perechea de la masa ne-a acceptat compania cu maxima amabilitate. Foarte deschisi si volubili, conversatia s-a legat repede, de parca ne cunosteam de-o viata. Venisera de doua zile din Canada si in timpul plimbarii de seara, aroma mititeilor le indreptase pasii catre restaurant. Cu toate ca erau canadieni de 19 ani, se vede ca tot mititeii de la mama de acasa sunt lucrul cel mai bun de pe lume si nu pot fi ignorati, mai ales atunci cand gratarul sfaraie si scoate fum ca un vapor.

Desi in Canada locuiesc intr-o zona in care statistica demonstreaza ca poate ninge in fiecare zi a anului, domnul si doamna au o gradina, in care doamna cultiva dovlecei zucchini si varza kale, iar domnul … rosii. Nici nu se putea altfel din moment ce, atunci cand ne-am asezat la masa, eu am ales scaunul de langa domnia sa. Cu siguranta ca rosiile au si ele legea lor de atractie universala, desi Newton nu mentioneaza nimic in acest sens. Poate ca atunci cand se vor intoarce la gradina lor din Canada, vor gasi timp pentru a citi acest comentariu si a ne spune mai multe. In orice caz, domnul s-a dovedit a fi un iubitor de rosii, pe care le creste din propriile seminte, desi, dupa cum marturisea, din cauza vremii capricioase nu are siguranta ca le va vedea coapte. Exista oare o dovada de dragoste mai mare decat aceea de a creste si ingriji o rosie stiind ca maine poate sa ninga peste ea? Vedeti, amicul meu Fane de langa Dunare, are infinita dreptate cand zice “Ba moshule, inca n-am intalnit gradinar care sa nu-mi placa”.

Posted in Adiacente, Ganduri de sezon | Tagged , , , , , , , , | Leave a comment