Ce e mult, e excesiv …

Am stat cateva zile la tara, la gradina. Dupa aproape o saptamana de ploaie, rosiile mele aratau jalnic. Luni, nu s-a putut intra pe ogor, desi cu o zi inainte fusese o zi bine insorita. Abia marti am putut intra, cu mare precautie insa, ca sa pot inspecta mai indeaproape situatia.

Am constatat cu tristete ca din cauza excesului de apa, mai toate rosiile aflate in stadiul de maturare au crapat. Cele mai mari stricaciuni au suferit LehrerTomate. Va promiteam in postarile trecute un festival al acestora. Imi pare rau ca trebuie sa va dezamagesc, dar evenimentul nu va mai avea loc, cel putin anul acesta. Cele mai mari rosii erau sparte si abia se mai tineau sa nu se imprastie pe jos. Cu foarte mare bagare de seama am reusit sa desprind aceste rosii de pe planta mama si sa salvez niste seminte. Stiu ca v-ar fi facut placere niste poze, dar a fost imposibil sa compun ceva cat de cat estetic.

Ca sa va imaginati ce a fost, va pot spune ca vecinul de peste drum mi-a spus ca in curtea lui a fost apa de o palma. Asta miroase a inundatie, depinde pentru cat timp a stat apa la acel nivel. Si, iar ca sa va dati seama, va pot spune ca abia astazi dupa pranz am putut sa sap rosiile, desi, de duminica incoace a fost in continuu vreme frumoasa.

Ma ladam tot in postarile anterioare ca prunele mi se coc intr-o veselie. Nici aici, din pacate, lucrurile nu stau bine. Ce am adunat, e bun adunat. Mai toate prunele tarzii, care se coceau toamna in septembrie sunt crude, dar crapate. Inca n-au cazut din pom, dar vor ajunge repede jos fiind atacate de viespi. Am renuntat sa le mai adun deoarece au un gust fad de apa, fara niciun pic de dulceata. Cica sa le pun zahar. Pai ce treaba e asta? Tuica de prune fara miros de prune? Mai bine lipsa.
seminte de rosii
Anul trecut, custodele unei univeritati americane a avut amabilitatea sa-mi trimita 10 seminte dintr-un soi care in catalogul lui era inventariat sub numele ‘Pitice‘. Amabil, omul cu care dialogam pe internet, a cautat prin hartii si mi-a spus ca semintele le-au primit prin ’962 in urma unui schimb cu o universitate din Germania. De unde le au nemtii, inca nu am reusit sa aflu, dar sigur, ‘Pitice’ este un cuvant romanesc, la fel ca si rosiile in discutie. Le puteti vedea in poza. Si cred ca nu e o coincidenta faptul ca inaltime tufei este cam de 80cm

Posted in Chestiuni tehnice, Ganduri de sezon, Soiuri de rosii | Tagged , , , , , , , | 2 Comments

Recolta sau seminte ?

De 24 de ore ploua aproape in continuu, ba mai nervoasa, ba mai mocaneasca. Plictisitor si enervant totodata. Cineva spunea ca atunci cand ploua, cel mai bun lucru este sa o accepti, ca oricum n-ai ce face. Cateodata esti chiar rasplatit cu un curcubeu.

Dar pentru ca tot n-am ce face astazi, sa ne intoarcem la rosiile noastre.

Cred ca multi dintre voi ati auzit despre Big Ben, pentru ca aceasta este porecla marelui clopot al ceasului din turnul de nord al Palatului Westminster din Londra, nume care este des utilizat si atunci cand este vorba despre clopot, ceas si chiar de turnul in care se afla ceasul. Pus in functiune in 31 mai 1859, Big Ben este cel mai mare ceas cu clopot și patru fețe, și al treilea turn cu ceas ca înălțime din lume.
seminte de rosii
Cand am primit niste seminte de rosii din soiul Big Ben, m-am mirat ce legatura ar putea fi intre o rosie si ceasul cu pricina. Cautand mai in amanunt, an constatat ca ingrijorarile mele erau nejustificate, deoarece numele rosiei din imagine are o alta origine. Pur si simplu, Benjamin Quisenberry din Ohio, a fost primul individ care a oferit publicului seminte din soiul cu pricina. Si pentru ca este vorba despre o rosie de talie mare, adica Big, promovata de un Benjamin, adica, pe scurt, de un Ben, numele a venit de la sine: Big Ben.

La mine in gradina cea mai mare rosie Big Ben a avut cu putin peste 250 grame. Un vechi proverb chinezesc spune ca nu trebuie sa judecam fiecare zi dupa recolta avuta, ci dupa numarul de seminte pe care le-am plantat. Asa o fi, vorbele par a avea o noima. A recolta, inseamna intr-un fel a incheia o viata. A planta seminte, inseamna a da curs unei vieti.

Posted in Ganduri de sezon, Soiuri de rosii | Tagged , , , , | 3 Comments

Un colos ascuns intre seminte

Astazi am pauza de la gradina. Vine ploaia, cel putin asa avertizeaza comunicatele din partea meteorologilor. Deocamdata se adevereste ca bate vantul, dar asta ma duce cu gandul ca norii vor zbura spre alte zari si ploaia va ramane doar o sperietoare

Ieri am mai facut o tura de bulion spre linistea Coanei Mari. Acuma gata poate sa vina iarna, cel putin din punctul acesta de vedere. Prunele aproape ca au fermerntat si ar cam trebui cazanite. Sa vedem cum stau cu timpul si disponibilitatea de vineri incolo, dar ar trebui sa ma fortez un pic De saptamana viitoare incep sa se coaca prunele de toamna si n-am unde le pune ca e butoiul ocupat. Cred ca via va fi un esec anul acesta, cel putin cam asa se vaita vecinii mei de la tara. Strugurii sunt acri din cauza ca a fost vremea cam rece si mana din belsug. In privinta acrelii pot sa confirm si parca imi aduc aminte ca anii trecuti pe vremea asta altfel mirosea prin vie.
seminte de rosii
Dinspre partea rosiilor, tot lucruri bune. Puszta Kolosz nu se dezminte si mi-a oferit una bucata rosie de 499 grame. Mai trebuia 1 gram si intram in intervalul care incepe cu 5, dar asta este, nici asa nu este rau, sa vedem ce rezerva viitorul. Am vazut cateva lucruri frumoase in zona LehrerTomate, daca nu le-o rupe nebunul asta de vant. Mereu va amenit cu festivalul Lehrer, dar mai e de asteptat. Rosiile mari au nevoie de timp ca sa se maturizeze. De acea mai toate soiurile acestea sunt tardive, de toamna, adica, de la plantarea rasadurilor, au nevoie de cam 3 luni de ingrijire buna ca sa se coaca.

Asta este, e si aici o regula. Cele care se coc repede, timpuriile, sunt mai mici in dimensiune si mai toate cu crestere determinata. Pe masura ce rosia e mai mare, timpul de maturizare se lungeste si el. Importat este ca asteptarea sa fie rasplatita.
Accordeon2
In categoria rosiilor mai putin obisnuite: Pink Accordion. Asa cum vedeti din poza si cum sugereaza si numele, este vorba despre o rosie foarte creata, cu lobii dispusi ca burduful unui acordeon. Diferenta semnificativa intre acest soi si Voyage, acesta din urma, fiind ceva mai spectaculos, un fel de strugurel care poate fi mancat lob cu lob (adica boaba cu boaba) Pe de alta parte acordeonul are mai putine seminte si are un gust un pic dulceag. Dar sa vedem ce vor spune rosiile care inca nu s-au copt. In orice caz, am cautat-o din curiozitate, pe internet si am aflat ca este o rosie pentru bulion, din moment ce nu este bogata in seminte. Exemplarul cules de mine are 261 de grame, dar cica pot ajunge pana la o juma’ de kil.

Ia spuneti-mi, unde va duce gandul daca intalniti in inventarul unei universitati americane un soi de rosii numit Pitice? Cum o fi ajuns el acolo? De ce ei il pastreaza, iar noi nu, este foarte greu si de explicat, si de inteles. Sunt intr-adevar pitice, nu mai inalte de 60-70 cm, mici si bunicele la gust. Dar e musai sa le mai pun odata la anu’ pentru ca cele trei fire de anul acesta au fost atacate la greu de mana. Noroc de faptul ca americanii s-au dovedit largi la inima si mi-au dat mai multe seminte.

Afara tuna. Sa ne pregatim de ploaie. Deschideti umbrelele si impartiti-le cu ceilalti. Daca n-aveti umbrele, atunci impartiti ploaia.

Posted in Chestiuni tehnice, Ganduri de sezon, Retete | Tagged , , , , , , | 2 Comments

Alte rosii, alte culori

Se pare ca toamna vine mai repede anul acesta. In orice caz, noptile acestui sfarsit de august sunt sensibil mai reci ca anii trecuti. Vecinul meu, moshul de peste drum, zicea mai zilele trecute ca anul acesta bruma va cadea pana in mujlocul lui septembrie. Nu mi-as dori acest lucru cand ma uit la rosiile din gradina care inca sunt pline de flori si rodesc in continuu. Cine stie, si moshii se mai pot insela uneori. Sau poate ca l-am prin eu intr-un moment cand era mai suparat.
seminte de rosii
Am ajuns din nou la gradina mea. Kapia Rose ma asteptau exact asa cum le lasasem. Insorite, coapte si numai bune de recoltat. De data aceasta am putut face o poza.

Vedeti ce aglomeratie este acolo? Maxima bagata la traista a avut 146 de grame, ceea ce nu este tocmai rau, adica 7-8 la kil. Si sa stiti ca si ca gust stau bine, iar semintele nu sunt din abundenta. Cred ca ma repet, dar cu ele trebuie avuta maxima atentie pentru ca nuanta rozalie pe care o are fructul lor poate crea iluzia ca nu sunt coapte. Asa cum le spune si numele, Kapia Rose sunt coapte fara a atinge uzuala culoare rosie a tomatelor. Si asta pentru simplul motiv ca sunt roz, nu rosii la culoare.
seminte de rosii
Pentru ca tot a venit vorba despre rosii care nu sunt tocmai rosii, adica sunt la maturitate de alta culoare decat cea obisnuita, dati-mi voie sa va prezint Malakhitovaya Shkatulka, o rosie verde. Originara din Siberia ruseasca, o mai intalnim sub numele englezesc de ‘Malachite Box‘, adica cutia cu malachite. Malachitul este o piatra semipretioasa de culoare verde inchisa folosita inca din antichitate la confectionarea de amulete si scarabei aducatori de noroc. Sub forma de pulbere, malachitul era folosit de femei in Egiptul antic pentru colorarea pleoapelor.

Este o tomata (evit cuvantul rosie, vedeti?) din categoria celor tardive, care au nevoie de mai mult timp ca sa se maturizeze, dar gustul merita asteptarea. O sa revin cu mai multe informatii, pe masura ce alte si exemplare se vor coace in gradina mea.

Maine e prima zi de toamna, cel putin calendaristic. O sa ajung iar la gradina. O iau si pe Coana Mare, pentru ca ne asteapta inca o tura de bulion.

Posted in Chestiuni tehnice, Soiuri de rosii | Tagged , , , , , , , , , , , , | Leave a comment

Recoltat de seminte

Astazi a fost zi de recoltat seminte, asa ca de dimineata am luat la mana rosiile pe care le-am adus ieri de la gradina.
Seminte de rosii vopyage
In afara de cele prezntate ieri, interesante s-au dovedit a fi si cateva rosii din soiul Voyage. Cred ca v-am mai povestit despre ele. Cel mai mare exemplar este cel din imagine si atarna 95g. E o rosie interesanta, care are multi lobi, din care cauza se poate ciuguli exact ca un strugure. Poate fi de efect pe un platou daca este feliata, desi eu n-am prea reusit sa o tai in felul acesta. Gustul este de rosie obisnuita cu un numar normal de seminte

Era sa uit. Va promisesem sa va spun cate ceva despre miezul rosiilor din pozele de ieri. Toate trei au o textura fina, locasurile pentru seminte bine individualizate si o pulpa consistenta. Parca Chinese Purple are mai multe seminte in comparatie cu LehrerTomate si Milka’s Red Bulgarian. Toate trei insa merita sa le cultivi. Seminte putine are si Cuore Albenga, parca mai putine decat cele trei amintite mai sus, ceea ce ma duce cu gndul la o rosie de bulion.

Mi-am adus aminte, ca am lasat spre o mai buna coacere, Kapia Rose, tot un soi de bulion, gen ardei. Acuma ma gandesc la faptul ca s-ar putea sa ma fi inselat, in sensul ca fiind rozalii, ele nu trebuie sa aiba o culoare rosie intensa pentru a fi mature. Maine cand ajung, musai trebuie sa ma duc la ele in primul rand. Sa vedem cum or sta la capitolul seminte, dar probabil ca nu au prea multe.
seminte de rosii Zarca
Am mai recoltat si un soi romanesc Zarca. Oricat m-am zbatut, n-am putut afla mare lucru, decat ca Zarca pare a fi o inchisoare sau o pare a unei inchisori. Sa fie acestea niste rosii pe care detinutii le cultivau inauntru? Se prea poate. Fructul e rosu, rotund, de marime mica-medie, dar productivitatea este excelenta. Zarca este gen tufa, de inaltime mica. Din poza se vede ca am incercat o palisare care insa nu prea mi-a iesit. Am mai pus eu si niste iarba uscata ca sa nu stea rosiile direct pe sol, dar, tot asa, operatie cam nereusita. Oricum, una peste alta, ele s-au comportat mai bine cu mine, decat m-am comportat eu cu ele. Poza e un pic mai veche, cand abia incepusera sa se coaca. Ieri am intrat pe ogor fara telefon, asa ca n-am putut face poze.

Azi noapte, aici in oras a dat un pic de ploaie, cateva minute. Daca a dat si la rosiile mele a fost bine. Daca nu, au nevoie de apa si voi tin cont de asta. Maine ma duc sa vad.

Posted in Ganduri de sezon, Soiuri de rosii | Tagged , , , , , , , | 1 Comment

Gradina nu a intrat in recesiune

Am fost la gradina pentru cateva zile. Asa cum observa si Toparceanu, nu e confort occidental, dar, orice s-ar zice, e liniste si pace. Daca as putea gasi o metoda prin care sa scap de tantari, as duce-o boiereste. N-am televizor si ma simt din ce in ce mai bine pe chestia asta. Am descoperit radioul local care are din ora in ora exact doua minute de stiri, nimic mai mult. Alt lucru bun e ca la radio nu se dezbraca nimeni. Plus ca are si niste emisiuni nocturne exact pe gustul meu, cu melodii din anii cand toata lumea era a mea. Vai Doamne, pusca si cureaua lata. Dorm si mai bine, e mai multa liniste si racoare, iar muzica e de vis, cu greieri cu tot.

Din cauza noptilor racoroase, dimineata e o roua deasa. Nici nu trebuie sa mai ud asa de mult. Ieri am dat o sapa, ca sa mai aerisesc pamantul batatorit de ultima ploaie. A fost si ceva vant in timpul ploii, dar nu s-a dovedit a exista mari stricaciuni.

Prunele se coc intr-o veselie. N-am avut niciodata asa recolta. Daca voi reusi sa le cazanesc, atunci voi avea marfa pentru multi ani de acum inainte. Mai prost, adica foarte prost stau cu merele, care nu vor sa mai stea in pomi. Cred ca din cele galbene voi reusi sa adun ceva, insa ionatanele nu vor apuca sa se coaca.
seminte de rosii
Dar, asa cum va spuneam cu mult inainte, eu ma duc la tara pentru rosii. Desi exista multe controverse pe plan national, gradina mea nu a intrat in recesiune. Cu toate ca nu am fost in cea mai buna forma fizica, anul acesta am reusit cateva lucruri care m-au bucurat. Asteptam cu nerabdare de ceva vreme sa izbucneasca spectacolul de la LehrerTomate si iata ca in sfarsit s-a produs. Este vorba doar de inceput, doar o prima rosie care cantareste 426g, si mai urmeaza si altele. Cel putin eu am lasat mai multe in stadiul de trecere inspre culoarea galben-portocalie. Sper sa le gasesc la locul lor peste doua zile cand voi reveni. Sunt un pic obosit si nu ma mai apuc sa recoltez semintele. Voi face asta maine dimineata si asa voi vedea cum arata miezul, si mai ales ce gust au.

De la chinezi numai vesti bune. De data asta ma pot lauda cu Chinese Purple, niste rosii de tip beefsteak, dar de o culoare mai rozalie, cam ca Girocul nostru.
seminte de rosii
Imi pare rau ca nu am avut la mine telefonul ca sa fac o poza tufei inainte de recoltare. Am numarat 12 rosii mari, una si una. Erau coapte numai sase, cea mai mare 295 de grame , iar cea mai mica 233. Si celelalte au marimi asemanatoare, asa ca daca socotim, din aceste prime 12 fructe se aduna undeva la 3 kg, ceea ce nu e rau de loc, daca ne gandim ca mai sunt si alte elaje la rand. Pacat ca n-am decat un fir.

Am fost placut surprins de Milka’s Red Bulgarian. Desi bulgareasca, vecinii nostri de peste Dunare nu o au. Sau poate ca o au dar are alt nume. In orice caz, America vorbeste frumos despre ea. Si eu, daca ma gandesc la faptul ca am bagat la traista un exempla de 314 grame, nu pot avea decat cuvine de lauda. Am avut-o si anul trecut, dar nu mi-a iesit. Ma bucur ca am mai incercat-o inca o data anul acesta.
Milka Red bulgarian
Are si o istorie interesanta. Un medic stomatolog din Statele Uimite avea o pacienta de prigine bulgara. Pe langa problemele de dinti, cei doi mai aveau o problema comuna, rosiile. Asa ca pacienta a fost incantata sa-i ofere niste seminte de rosii, pe care le-a recomandat cu caldura. Pe doamna in cauza o chema Milka. Acum, tot asa se numeste si rosia.

Si pentru ca tot veni vorba despre bulgari, am intalnit multi gradinari nostalgici dupa un soi vechi bulgaresc, pe nume Maritza. Era destul de des intalnit in sudul tarii, dar de la o vreme a disparut. Nici bulgarii nu mai au rosia asta, au pierdut-o si ei. Dar am dibuit-o pe undeva, pe la altii mai strangatori. Sa vedem acum cum voi face rost de seminte. Sper sa merite efortul

Posted in Ganduri de sezon, Soiuri de rosii | Tagged , , , , , | 2 Comments

De ce crapa coaja rosiilor?

E inca vara si sezonul la rosii e in toi. De fapt abia acum gospodinele isi indreapta mai serios atentia catre ele. Intoarse din concedii, doamnele incep sa se gandeasca la paste, bulioane si alte preparate. Daca nu cumva s-o fi schimbat lumea. In orice caz, cei de varsta mea se arata inca interesati de conservaraie. Saptamana asta am pus si eu impreuna cu Coana Mare cate ceva la sticle si borcane, ca iarna e lunga si pofta mare.
seminte de rosii
Cred ca va mai aduceti aminte de soiul de rosii China Paste. Dumnezeu sa-i dea sanatate amicului Nicoara pentru amabilitatea de a-mi fi dat cateva seminte. Anul asta am pus doar doua fire, dar de acum inainte trebuie sa le acord mai multa atentie. Pana acum maxima recoltata a avut 384g, iar minima 203g. Ieri am bagat la cos una de 368g. Si gustul este bunicel, nici dulce, nici acrisor, iar pulpa este bogata, consistenmta si nu are multe seminte. Anul acesta, campioane la minimul de seminte s-au dovedit Kenosha, dar am auzit ca Big Ray’s Argentina Paste ar fi ceva de speriat, abia daca gasesti 5-6 seminte in fiecare rosie. Asa sa fie? Am doua fire sau trei care se zbat cu greu sa-si revina dupa ultima inundatie, dar sper ca voi convinge pe viu. Deasemenea, astept cu nerabdare spectacolul pe care Lehrer tomate il va produce, dar deocamdata Maria Amazilitei
si China Paste sunt reginele din gradina mea

Printre picaturi, am citit un articol interesant care aborda cauzele pentru care coaja rosiilor crapa. Autorul compara rosiile cu roata unei biciclete in care trebuie mereu sa asiguri o presiune suficienta a aerului care sa te ajute sa te deplasezi mai usor, dar nu prea mare pentru a nu face camera sa explodeze. Pe caldura, zicea el, rosiile pierd foarte multa umiditate care trebuie compensata prin udare. Cand se pierde umiditatea, presiunea din interiorul rosiei scade. Cand se iriga planta, presiunea revine. Dar udarea in exces ridica prea mult presiunea si produce craparea, asa cum, ziceam mai sus, roata unei biciclete explodeaza daca e prea mult umflata. Deci, daca rosiile din gradina voastra au multe crapaturi, e posibil ca sa udati mai mult decat trebuie. Ca o paranteza, in perioada de coacere, rosiile se uda mai putin decat in perioada anterioara, pentru ca in pulpa sa nu se acumuleze prea multa apa. Sigur, rosiile trebuie sa fie zemoase, dar, in special cele pentru pasta si bulion, trebuie sa aiba pulpa imbibata cu mai putina apa.

Revenind la craparea rosiilor, sa tragem o concluzie, si anume ca ce e mult, e excesiv, si ca prea multa apa nu e buna pentru rosii mai ales in stadiul de coacere. De aceea, o ploaie neasteptata, poate produce craparea rosiilor cultivate in spatii deschise. In cazul celor din solarii sau sere, frecventa neregulata a udarilor poate fi o cauza principala. Ca in toate lucrurile de pe pamantul asta, si in frecventa udarilor trebuie gasit un echilibru. Nu exista o formula matematica prin care sa ajungem la solutia perfecta. Si nici nu exista o reteta valabila pentru toata lumea, pentru ca in stabilirea frecventei de udare trebuie luate in considerare o seama de elemente specifice fiecarei locatii in parte, cum ar fi temperatura mediului ambiant, umiditatea din aer, permeabilitatea soiului si altele. Dar un lucru e cert, daca rosiile crapa intr-o veselie, trebuie udate mai putin.

O alta solutie propusa de autor este cultivarea rosiilor pe doua brate, pentru ca astfel presiunea pe care planta o absoarbe din sol sau aer (apa se poate absoarbe si prin frunze sub forma de vapori sau roua) se repartizeaza pe cele doua brate. Se prea poate sa fie asa, desi ma gandesc la faptul ca pe total planta presiuna nu scade. Dar totusi un pic de dreptate pare sa existe, pentru ca atunci cand sunt doua brate, la fiecare rosie in parte ajunge mai putina presiune decat in cazul cand este numai unul singur.

Posted in Chestiuni tehnice, Ganduri de sezon, Soiuri de rosii | Tagged , , , , , , , , , , , , | Leave a comment

Rosii din seminte incurcate

Astazi am iarasi zi de odihna dupa ce primele trei zile ale saptamanii le-am petrecut la gradina. Au fost trei zile de lupta cu o armata de tantari. Cum se face un pic de umbra si racoare ei invadeaza locul cu pricina si sa te fereasca Dumnezeu sa te gaseasca acolo. Am constatat ca maximul de activitate il au de pe la 7 seara pana pe la 9, dupa care se mai linistesc un pic si isi reiau atacurile in zori, pana da soarele. Probabil ca pe langa racoare si umbra, ei mai au nevoie si de lumina, asa ca evit sa aprind becuri care i-ar putea aduna. Am noroc de un bec la strada care face lumina suficienta in casa. Nu ca sa citesc, dar sa nu rastorn mobilele. Nici la TV nu ma mai uit, am redescoperit radioul si parca am mintea mai oxigenata. Se vede ca in tot raul este si un bine
seminte de rosii
Nu mai stiu de unde am primit niste seminte de rosii Voyage. Nemtii le numesc Reisetomaten. Daca n-or fi altele, cred ca am auzit si de Travel. Sunt niste rosii ciudate, ca un ciorchine, cu un numar normal de seminte. N-au un gust deosebit, dar cica puncteaza la impresia artistica atunci cand sunt feliate pe un platou. Cam mititele dupa parerea mea, am recoltat una de 45g, am rupt din neatentie doua mai mici, dar mai sunt pe fir. Cica sunt un soi mai rar. Se prea poate, ca si la mine in gradina am un singur fir desi, mai intotdeauna ma ingrijesc sa am minim doua.

Aceste seminte de rosii au ajuns la mine in urma unor intamplari interesante. Caut de multa vreme Giant of Siebenbuger, o rosie nemteasca originara din Transilvania (Siebenburger este numele folosit de germani pentru Ardeal), rosie care se mai numeste si Riesetomaten. Riese inseamna ‘gigant’ si Reise inseamna ‘excursie’. Dupa cum vedeti, cele doua cuvinte sunt usor de confundat, pentru unul nefamiliarizat cu germana. Asa a ajuns la mine Voyage, un francez mi-a trimis Reisetomaten in loc de Riesetomaten. O incurcatura de seminte, cu alte cuvinte. Am fost bucuros la inceput si apoi cam dezamagit, dar in fond intamplarea poate avea farmecul ei si chiar o doza de umor. Se pare ca intr-un final apoteotic am reusit sa le dibuiesc si pe cele adevarate, astept sa se coaca si sa primesc cateva seminte de rosii. Cica ar avea gust usor de lamaie. Sper ca la anul ma voi convinge.

Mai vorbim, tineti aproape.

Posted in Ganduri de sezon, Soiuri de rosii | Tagged , , , , , , , , , , , | Leave a comment

Seminte chinezesti cu surprize

Ieri seara m-am intors de la gradina pentru ca aveam o chermeza in familie si, precum martie din post, nu puteam sa lipsesc. Bine ca a fost racoare si treaba a mers cu spor sub bolta de vita de vie.

Acu’ dis-de-morning, m-am sculat sa beau apa rece, ca era arsita mare

La plecarea din gradina am observat mai cu atentie zona Lehrer tomato despre care va spuneam mai zilele trecute ca dau semne ca ar fi niste fete bine crescute. china pasteA ‘observa mai cu atentie’ inseamna a sta intre randuri cu catastiful in mana si a verifica in teren fir cu fir despre ce este vorba. Deci am 5 fire de Lehrer tomato si imediat (asta uitasem) unul de China Paste. Rosiile invatatorului arata bine intr-adevar, dar si din China Paste da ceva ce merita semnalat. Initial eu am crezut ca este vorba tot despre Lehrer tomato, dar ultima verificare a scos la iveala ca stau cam prost cu memoria tinerii de minte si ca de fapt o chinezoaica trebuie pusa la panoul de onoare. Ceea ce am si facut. In fond, la 384 de grame are tot dreptul

Astazi am in plan sa trec prin piata pe la amicul Fane. O sa plec in curand ca sa apuc racoarea diminetii. Buna oportunitate de a sta de vorba cu un vechi prieten si pentru a clati instalatia cu o bere rece sau doua, chiar daca e dimineata (sau tocmai din cauza asta). Cand ma intorc, mai stam de vorba

Update 1

Am fost in piata si l-am gasit pe prietenul meu Fane Gradinaru. Ma astepta. Stia de la alti colegi ca am ceva probleme de deplasare si nu intrase in panica. Nici sezonul de lubenite nu trecuse, dar oricum mai aveam sansa sa-l prind cand venea cu dovlecii

Fane, tot Fane, ca totdeauna. Mare, frumos si vesel. Ne-am bucurat nespus sa fim impreuna. Tocmai cazuse o bura de ploaie care racorise si mai bine atmosfera, asa ca o bere a nimerit la fix. Si mai la fix a nimerit a doua, luata acolo la botu’ calului printre lubenite si pepeni. ‘Moshule, venisi cu noroc’, mi-a zis Fane. Cat am stat noi si am ‘pascut’ berile s-au vandut 16 lubenite si cativa pepeni. Cu lubenita pe care am cumparat-o eu, au fost 17. Ca deobicei, cea mai mare, cea mai dodoloata, 14 kile si 600. Pepenele inecacios primit moca (drept cadou pentru Coana Mare) nu se pune. Nu s-a mai pus nici berea a treia, din motiv si cauza ca daca vine caldura, il apuca durerea de cap si trebuie sa traga obloanele la pravalie. Mie mi-ar fi prins bine, ca ma dregeam mai ca lumea dupa spriturile de sub bolta de vie, dar saracu’ Fane era in timpul programului. D’aia e rau uneori sa ai servici. Dupa vreo doua ceasuri de stat la palavre, am plecat tragand dupa mine doua sacose din greu. Bine ca am gasit un taxi. De fapt, era sa ma calce, ca altfel nu-l vedeam

Dupa amiaza mai vorbim, mai am vesti din gradina

Update 2

Acum, dupa ce m-am mai linistit un pic, sa va povestesc mai departe despre rosiile din gradina mea. Reginele sezonului, Maria Amazilitei merg snur. Trebuie sa le pun funda rosie sa nu le deochi. Ieri am mai adunat niste exemplare variind intre 281 si 302 grame. Au intr-adevar forma de inima. Or fi si mai mici, dar eu am ochi numai pentru cele mari. In orice caz, soiul asta nu va lipsi de acum inainte din gradina mea. Si cei din casa le apreciaza. Asta este un semn bun.
Pusta Kolosz
Am mai pus in cosulet si o rosie de 434g. Soiul Puszta Kolosz. O sa-mi spuneti ca e imprumutat de la unguri. Nimic mai fals. Au si ei o contributie importanta in pastrarea si transmiterea soiului din generatie in generatie, dar este vorba despre o rosie romaneasca. In ciuda marimii fructului, numele Kolosz nu are legatura cu ceva mare gen Colos, Koloss, etc. Kolosz este denumirea ungureasca a orasului Cluj, deci avem de a face cu o rosie romaneasca orignara din zona Feleacului

E foarte ciudat cum rosiile noastre romanesti le gasesti peste mari si tari, numai in Romania nu. La noi avem din abundenta hibrizi adusi din Turcia si nu mai stiu de pe unde. Statiunea de la Vidra a murit de mult (mai cultiva cineva superbele rosii Romec?), iar Buzaul abia se mai zbate. Tot sapand in stanga si in dreapta am gasit seminte din soiuri romanesti demult apuse, cum ar fi Fructu Romanesc, Recordul Romaniei, Zarca si altele. E posibil ca acestea sa fie depasite ca productivitate si/sau rezistenta la boli. Dar un englez sustine ca Cernetu sunt cele mai dulci rosii pe care le-a mancat vreodata (si are 72 de ani), iar despre Zarca, o americanca sustine ca este o adevarata masina de produs tomate. Si la urma urmei, cred ca sunt multi oameni mai interesati de gustul unei rosii, decat de productivitatea ei sau rezistenta la transport. Parca v-am mai spus lucrurile astea.
Trandafir de Calafat
Sa nu ne enervam insa, mai sunt si exceptii. La Suceava se incerca formarea unei baze de seminte. Nu numai de legume, au de toate. De acolo am primit niste seminte oltenesti, iar doamna care mi le-a expediat a mentionat in scrisoare ca cel care a donat semintele a dovedit multa imaginatie botezand soiul Trandafirie de Calafat. Acuma, uitati-va in poza! Trandafirie este, ar avea si ceva alura de trandafir, desi am recoltat si vreo doua cu forme obisnuite. Cea mai mare a fost de 340 grame si cea mai mica de 206. Am o vaga impresie ca donatorul a postat candva pe blogul asta, in orice caz, parca a fost cineva din Calafat mai anul trecut. O fi, n-o fi, oricum trebuie felicitat pentru ca a pastrat si ingrijit o rosie buna, care merita sa o stea in gradina.

Daca trecem la legiunea straina, am adunat doua rosii din soiul Kenosha Paste despre care v-am mai vorbit intr-o postare anterioara si mai multe Norderås busk. La Kenosha am o problema, dintr-un fruct de 230 grame abia am adunat vreo 10-15 seminte. Cred ca am nevoie de ochelari noi sau macar de o lupa.
norderis
Norderås busk sunt niste rosii din Norvegia, cel putin asa imi amintesc, timpurii, de marime mica spre medie, cu un gust de rosie obisnuita. Nimic spectaculos, exceptand doar faptul ca poate este obisnuita sa se dezvolte la temperaturi mai scazute. Eu am plantat-o, din diverse motive, dupa 15 mai si vad ca s-a descurcat si in conditii de caldura. Este cea din poza.

Ar mai fi multe de spus, dar este destul dupa o seara sub bolta de vie. Cele bune

Posted in Ganduri de sezon, Soiuri de rosii | Tagged , , , , , , , , , | 1 Comment

Luna plina in gradina

Gradina mea este plina de dogoarea soarelui. A trebuit sa stau treaz toata noaptea trecuta ca sa ud. Nu ca as avea o gradina mare, desi as putea spune ca e ceva, in orice caz mai mult decat pot eu sa ofer atentie si ingrijire. In fiecare primavara, hotarasc greu lista de seminte de rosii si pe cale de consecinta ma lacomesc crezand ca voi putea face mai mult decat in anul ce a trecut. Naivitate, pura naivitate, ca sa nu zic vorba mare, ca la varsta mea naivitatea se numeste altfel. La cei mici, naivitatea este inocenta, la cei mari, ea este inconstienta.

Are amicul Fane Gradinaru o vorba cand ii povestesc despre cate seminte de rosii pun in cutiutele mele: “Ba Moshule, esti lacom de munca ceva de speriat”. Dar sa revemin la gradina, desi tocmai mi-am adus aminte ca Fane trebuie sa fi aparut prin Piata Mare si m-o fi asteptand sa cumpar lubenita, sa dau berea si sa iau pepenele. Acuma, cu caldurile astea, doctorii interzic berea si alte bauturi alcolice, asa ca deh, Fane trebuie sa mai astepte cateva zile, dar Duminica e musai sa batem duba, ca se racoreste.
seminte de rosii
Deci sa revenim la gradina. Ziceam ca am udat toata noaptea. Asta pentru ca n-am apa in fantana si pompa epuizeaza apa cam in 5-6 minute, dupa care trebuie sa o opesc. Am noroc de faptul ca izvoarele sunt bunicele si ca refac stocul cam in 20-25 de minute. Si tot asa, 5 minute de functionare si 25 de asteptare. Asa am putut observa cea mai mare luna. In ceea ce priveste ploaia de meteoriti, n-am sesizat nimic special. Poate si din cauza faptului ca m-am luptat din greu cu o armata de tantari.

Fetele isi fac si ele treaba destul de bine. Astazi am recoltat cea mai mare rosie a sezonului. Randul 8, pozitia 8-a. Conform documentelor ar trebui sa fie Lescana Heart, de la amicul meu Martin. Exista si o Lescana Beef, din care Martin zice ca ar fi obtinut varianta Heart (inima). Am impresia ca am incurcat treburile. Rosia pe care am recoltat-o are 455g, dar forma ei nu prea aduce a inima. N-ar fi exclus sa fie ‘vice-versa’, ca intr-o povestire de Caragiale.
seminte de rosii
Sa vedem ce fructe se vor mai dezvolta pe firul respectiv si voi trage o concluzie.

Amicului Nelu Craciun ii multumesc pentru amabilitatea cu care a tratat subiectul Giroc.

Astazi ii mai pun o poza si accentuez faptul ca rosiile cu pricina au o nuanta rozalie. Cea pe care am ‘saltat-o’ astazi are 305g.

Prin constanta si productie, regina pare sa fie Maria Amazilitei. Am recoltat mai multe rosii cu greutati variind intre 283g si 191g. Gustul este un pic acid, iar miezul (se poate vedea) este bogat si plin de ‘carne’. Am mai observat ca soiul Maria Amazilitei poate fi incadrat seminte de rosii in tipul ‘inima’

Cred ca peste o saptamana Lehrer Tomate se va afirma in toata splendoarea si am o banuiala, ca un soi frantuzesc ( Plus de 1 Kilo) isi face incet-incet loc in fata. Nu stiu daca rosiile acestea vor avea peste un kilogram, dar se arata a fi tare voinicute

Stati pe aproape. S-au copt si prunele si vorba ceea, interesu’ poarta fesu’

Pana la proxima intalnire, sa aveti spor pe ogor.

Posted in Ganduri de sezon, Soiuri de rosii | Tagged , , , , , , , , | 3 Comments