Rosia aceasta a ajuns la mine intr-un mod foarte interesant. Odata, mai demult ‘cutreieram’ internetul. Pe un site frantuzesc am dat de poza unei rosii numite ‘Romanian poivron’. Au urmat o serie de intrebari devenite deja clasice: “cin’ sa fie, cin’ sa fie?” si “ce avem noi aici?”. Gradinar fiind si socotindu-ma astfel, m-am pus pe sapaturi. A durat ceva pentru ca persoana in chestiune a raspuns cam greu, dar a raspuns pana la urma. Oarcum ne nimeream si in nume, era o doamna Valerie, grecoaica de origine, care locuia pe atunci in Franta si care facea din gradinarit o placere. Ii mai placea sa faca si fotografii, dar aste este o alta chestiune.
Asa am aflat ca Valerie avea o prietena, tot fotograf, in Romania cu care coresponda. Pe vremea cand inca locuia in Grecia (Salonic, pare-mi-se) au facut un schimb reciproc de vizite in principal pentru a imortaliza imagini frumoase cu camera. Ajunsa in Romania, pe undeva prin partile Romanului (asa isi mai aduce aminte Valerie), a vizitat mai multe locuri printre care si locuinta de la tara a unui prieten (ruda sau ce-o fi fost). Asa a ajuns in gradina gospodarului respectiv plina cu flori frumoase numai bune de tras in poza. Dar printre flori, ce sa vezi, si rosia aceasta pe care Valerie a tinut neaparat sa o ia in Grecia si pe care a cultivat-o multi ani, chiar si cand s-a mutat in Franta. Romanian poivron a botezat-o ea, asa sa-i fie numele, adica ‘ardei romanesc’.
Este vorba despre o rosie cu crestere nedeterminata si coacere medie de sezon. Fructul este ce culoare rosie, de forma alungita (ca un ardei, cum zice Valerie), de marime medie, cu putine seminte si o pulpa zemoasa, deasa. Gust bun, usor parfumat-dulceag. Aceste calitati fac foarte potrivita folosirea acestui soi la bulioane si paste, desi nici o salata plina de arome nu este de lepadat. Productivitate medie.
Planta are o inaltime in jurul a 1,2 – 1,4m, cu o tufa viguroasa. Frunza obisnuita, normala. Nu mi s-a parut a fi sensibila la boli. E bine sa aiba sprijin (arac sau spalier)