Soiuri de Rosii din Gradina

Incet-incet am intrat in toamna. Vremea este calda inca, nu s-a racorit, numai ca noptile s-au facut mai lungi. Alta data la 5 dimineata era lumina, acuma abia pe la 6 si jumatate se poate vedea bine. Via se apropie de cules, semn ca sezonul este pe sfarsite. Vor mai fi 2-3 cazane si gata ne pregatim de iarna.

Pentru un moment, am inceput sa trag linie, deocamdata una mica. Pepenii Snow Leopard s-au terminat. Pacat, au fost foarte buni si parfumati, abia astept sa vina noul sezon. Fasolea Yard Long inca mai produce, desi nu mai adun zilnic.

Cel mai bine stau la capitolul ardei si castraveti. Aici am facut treaba buna anul acesta. Despre castraveti ma gandeam ca nu voi fi vreodata in stare sa-i cultiv, dar anul acesta mi-au mers foarte bine, special Chinese Snake, un soi care atinge si 40-50cm lungime, ramanand tot fraged si gustos. Am pus in tura a doua niste castraveti care sunt foarte gustosi. Tot chinezesti, nu stiu cum le zice, eu i-am botezat castraveti buburosi (in poza). Mai sunt si altii, sa vedem ce o sa iasa si va tin la curent. Numai vremea sa ne ajute.

Ieri am pus la otet niste ardei iuti, Kriminal de iuti. Ii am de vreo 16 ani de la o femeie care-i vindea in piata orasului. Pe vremea aia imi permiteam sa-i zic ‘baba’, dar acum, dupa ce am adunat si eu cava ani, un minim de reticenta ma determina sa-i spun ‘varstnica’.

Rosiile mi-au oferit inca o surpriza. Am gasit-o pe jos. Este vorba despre o rosie pe care Vergica din Pometesti o numea ‘grea’. Cred ca de grea a cazut din vrej cand a batut vantul un pic mai tare. Pacat ca n-am apucat sa-i fac o poza inainte sa cada. Ma rog, acuma asta este. N-as fi crezut sa aiba 877g, dar asa a aratat cantarul. Grea intr-adevar, densa. Vergica a avut dreptate, Grea de Pometesti. Pacat ca am numai un fir. Altele doua mi-au fost distruse la radacina de coropisnite. Pe acesta l-am protejat si ingrijit cat am putut eu mai bine. Ca sa evit alte atacuri, am ingropat in jurul lui peretii unui pet de plastic, care au fuctionat ca o bariera in calea coropisnitelor. L-am udat si nutrit mai bine ca pe altele. In final am obtinut un lucru bun, cred ca sunteti de acord cu asta.

Update:
Pometestii sunt un sat al comunei Doljene Goesti. Aci si-a petrecut copilaria Alexandu Macedonski.

Rondelul trecutului

Iată Pometestii, iată Adancata,
Scurtul pod de bârne este retrecut.
Re’nviază mama, îmi zâmbeşte tata…
Vreme câtă curs-a parcă n-a trecut.

Cred va v-am mai spus ca din cauza primaverii foarte capricioase anul acesta am avut probleme serioase cu rasadurile de rosii. Din cauza asta cele pe care m-am grabit sa le pun in gradina pe la sfarsit de aprilie, au cam fost distruse, drept care a trebuit sa reiau tot ciclul de la seminte. Cele care erau programate a fi puse mai tarziu au fost mai norocoase si au prins o vreme mai buna. Cele care au fost insamantate din nou, au trebuit sa astepte alte doua luni. Pe de o parte a fost bine ca au scapat tefere, pe de alta parte a fost rau pentru ca bietele plante au trebuit sa ia in piept inca din frageda tinerete toata caldura miezului de vara.

Din cauza asta, gradina mea este putin cam intarziata anul acesta, fata de alte sezoane. Dar, asa cum spunea o personalitate mult mai importanta decat mine, succesul inseamna sa treci cu entuziasm de la un esec la altul. Deci entuziasm cat cuprinde, acesta este secretul. Si o toamna lunga, care sa acopere toate esecurile.

Totusi, au fost si satisfactii, unele neasteptate. Printre acestea castravetii. Niciodata n-am avut castraveti multi si gustosi ca anul acesta. La un moment dat, chiar credeam ca nu sunt facut sa cultiv castraveti. Noroc cu un amic de la care am primit anul trecut niste soiuri chinezesti, vreo 4-5. Am incercat Chinese Snake care a intrecut orice asteptari. Fragezi, gustosi, 40-50cm lungime si cam la 500kg bucata. Harnici si productivi.

Au fost buni si acei castraveti de la Fane Gradinaru, din care am avut inca 3 cuiburi. Astia, mai scurti, mai grosi si sanatosi, dar buni si de calitate. De la ei si de la 6 cuiburi chinezesti am avut toata vara pentru salate. Treaba buna si neasteptata. In poza alaturata se vede in fundal fasolea Yard Long, o alta chinezoaica demna de luat in seama, care se comporta bine in fiecare an.

Cu Fane m-am intalnit prin piata orasului cand a venit cu pepeni si ceapa si i-am raportat toate evenimentele si i-a predat un pepene Snow Leopard pentru analiza si evaluare. Mi-a transmis ca exemplarul a trecut testele cu bine si ca va avea grija ca la anul sa-l cultive. Pe langa gustul extraordinar, Fane zicea ca un mare avantaj ar fi ca pepenele se face cam la 1 kil bucata, exact asa cam cum doreste cumparatorul. Treaba lu Fane, pe mine nu ma deranjeaza in niciun fel, nu-fi face concurenta, ca n-am de gand sa ma duc in piata cu pepeni de vanzare.

Am luat legatura si cu amicul cu chinezismele, care m-a intrebat de ce n-am pus si din alt soi, pe care el il numeste ‘buburos’ din cauza aspectului, dar care este mult mai gustos decat Sarpele chinezesc. Asa ca m-am decis sa pun ‘buburosii’ in tura a II-a. Si bine am facut, ieri am gustat primul fruct si este intr-adevar fabulos. Aspectul nu este prea atractiv, dar, dupa ce coaja se inlatura, miezul face toti banii. Asa ca am decis ca urmatorii doi castraveti sa-i pastrez pentru seminte. Unul este maricel si altul abia a scos capul. Sa speram ca va fi o toamna lunga, cel putin asa se lauda meteorologii ca ar fi in zona mea.

Acum sa mai vorbim si despre rosii. Din cele programate initial a fi transplantate in tura a doua, am remarcat ieri Roșu de Arad, un soi primit de la o amica, Ilona, care traieste in zona respectiva. La mine au iesit cam de 300g. Ilona zicea ca se fac mai mari. Acuma depinde si de cum le ingrijesti, ce pamat ai, ce conditii de mediu, etc. Dar sunt frumoase la aspect si au gust bun. Sa vedem ce mai apare ca abia au inceput sa se faca. Poate ca avem o toamna lunga, ceea ce n-ar fi rau

Va spuneam cu cateva zile in urma ca sunt cu ochii pe Manastiresti. Intamplarea a facut astfel incat prezenta mea sa fie foarte necesara acasa, situatie in care de vreo doua zile merg dimineata la gradina si ma intorc imediat dupa pranz. Asta este, n-am ce face, trebuie sa ma conformez.

Zilele astea vremea a fost mai racoroasa si am putut sa robotesc aproape in continuu fara sa simt dogoarea soarelui. A fost si bine si rau. Bine ca nu m-am sufocat de caldura, rau ca am stat tot timpul cu gandul la treaba.

Am avut totusi bucuria sa trag o concluzie despre Manastiresti. O vedeti alaturi. Nu pot spune ca acei calugari aveau gusturi proaste. Rosia asta merita toata consideratiunea. Arata bine si are gust bun. Seminte mai putine ca altele, probabil sfintii parinti o foloseau atat la consum zilnic, cat si la bulioane. La mine a crescut cam inalta, peste 1,70m. Poate si pentru ca am fost cu ochii pe ea tot timpul, mai mult decat pe altele.

Am reusit sa vin acasa si cu recordul de anul acesta in materie de castraveti. Record ca lungime, adica 50,2 cm masurati pe curbura. Ca greutate cred ca este depasit de altii care au fost mai grosi, dar pe care nu m-am invrednicit sa-i cantaresc. Pe acesta insa l-am pus pe cantar si atarna 682 gr. Sunt sigur ca am avut si mai grei. Poate ca si acesta mai lua in greutate, dar am zis sa-l iau cat timp este fraged si placut la gust. Si chiar asa, nu este un lucru de neglijat.

Cam atat pentru astazi. As fi vrut sa vorbim mai mult, dar sa stiti ca atunci cand v-am spus ca undeva prezenta mea fizica este foarte necesara, am vorbit serios. Uneori, viata este ceea ce se intampla cu noi in timp ce ne facem alte planuri.