Viorica din Dobretu Oltului a fost la munca in Anglia. A lucrat cu barbatul ei mai mult pe la fermele din zona Nottingham si dupa 10 ani s-au intors acasa, si-au trantit o casa mare si o gospodarie frumoasa. Daca tot au muncit prin gradinile altora, n-au venit cu mana goala, au adus o gramada de seminte pe care le-au pus si in gospodaria lor. N-au adus orice, numai lucru pe spranceana. Cel mai mult le-au placut niste rosii pe care localnicii le numeau ‘burly’, adica voinice pe limba noastra.
Viorica le-a pastrat numele si de vreo 6 ani nu-i lipsesc din gradina, asa ca englezoaicele au devenit rosii romnesti.
Cand se coc, Milu, barbatul Vioricai, le duce la Slatina, Valcea si chiar la Craiova, ca e mai aproape. Eu le-am vazut in gradina lor anul trecut si m-au incantat. M-au incantat si anul acesta in gradina mea si daca veti avea inspiratia sa le cultivati, va vor incanta si in gradina voastra.
Voinicele sunt un soi de rosii cu crestere nedeterminata si maturitate medie, de sezon. Cand se coc fructele sunt de culoare rosie, rotunde ca un glob, tari la pipait, cu o usoara adancitura in zona coditei. Maricele ca gabarit, 400-500gr cel mai des. La mine a fost una si peste. Miezul este rosu, dens si greu, plin de substanta. In locul Vioricai eu le-as fi botezat ‘musculoase’ sau mai degraba ‘indesate’. Cam asa si arata, grele, indesate aidoma unui voinic. Iar gustul, jos palaria. Productive, peste medie. Au o cantitate normala de seminte. Pentru bulion le-ar fi stat bine cu ceva mai putine, dar si asa, miezul dens si ‘musculos’ le face numai bune.
Ca inaltime tufa atinge 1,5 – 1,7m. E viguroasa, puternica si are nevoie de un sprijin bun. Nu sunt foarte pretentioase la conditiile de cultivare. Rezistenta normala la boli si mediu agresiv.