Seminte chinezesti cu surprize

Ieri seara m-am intors de la gradina pentru ca aveam o chermeza in familie si, precum martie din post, nu puteam sa lipsesc. Bine ca a fost racoare si treaba a mers cu spor sub bolta de vita de vie.

Acu’ dis-de-morning, m-am sculat sa beau apa rece, ca era arsita mare

La plecarea din gradina am observat mai cu atentie zona Lehrer tomato despre care va spuneam mai zilele trecute ca dau semne ca ar fi niste fete bine crescute. A ‘observa mai cu atentie’ inseamna a sta intre randuri cu catastiful in mana si a verifica in teren fir cu fir despre ce este vorba. Deci am 5 fire de Lehrer tomato si imediat (asta uitasem) unul de China Paste. Rosiile invatatorului arata bine intr-adevar, dar si din China Paste da ceva ce merita semnalat. Initial eu am crezut ca este vorba tot despre Lehrer tomato, dar ultima verificare a scos la iveala ca stau cam prost cu memoria tinerii de minte si ca de fapt o chinezoaica trebuie pusa la panoul de onoare. Ceea ce am si facut. In fond, la 384 de grame are tot dreptul

Astazi am in plan sa trec prin piata pe la amicul Fane. O sa plec in curand ca sa apuc racoarea diminetii. Buna oportunitate de a sta de vorba cu un vechi prieten si pentru a clati instalatia cu o bere rece sau doua, chiar daca e dimineata (sau tocmai din cauza asta). Cand ma intorc, mai stam de vorba

Update 1

Am fost in piata si l-am gasit pe prietenul meu Fane Gradinaru. Ma astepta. Stia de la alti colegi ca am ceva probleme de deplasare si nu intrase in panica. Nici sezonul de lubenite nu trecuse, dar oricum mai aveam sansa sa-l prind cand venea cu dovlecii

Fane, tot Fane, ca totdeauna. Mare, frumos si vesel. Ne-am bucurat nespus sa fim impreuna. Tocmai cazuse o bura de ploaie care racorise si mai bine atmosfera, asa ca o bere a nimerit la fix. Si mai la fix a nimerit a doua, luata acolo la botu’ calului printre lubenite si pepeni. ‘Moshule, venisi cu noroc’, mi-a zis Fane. Cat am stat noi si am ‘pascut’ berile s-au vandut 16 lubenite si cativa pepeni. Cu lubenita pe care am cumparat-o eu, au fost 17. Ca deobicei, cea mai mare, cea mai dodoloata, 14 kile si 600. Pepenele inecacios primit moca (drept cadou pentru Coana Mare) nu se pune. Nu s-a mai pus nici berea a treia, din motiv si cauza ca daca vine caldura, il apuca durerea de cap si trebuie sa traga obloanele la pravalie. Mie mi-ar fi prins bine, ca ma dregeam mai ca lumea dupa spriturile de sub bolta de vie, dar saracu’ Fane era in timpul programului. D’aia e rau uneori sa ai servici. Dupa vreo doua ceasuri de stat la palavre, am plecat tragand dupa mine doua sacose din greu. Bine ca am gasit un taxi. De fapt, era sa ma calce, ca altfel nu-l vedeam

Dupa amiaza mai vorbim, mai am vesti din gradina

Update 2

Acum, dupa ce m-am mai linistit un pic, sa va povestesc mai departe despre rosiile din gradina mea. Reginele sezonului, Maria Amazilitei merg snur. Trebuie sa le pun funda rosie sa nu le deochi. Ieri am mai adunat niste exemplare variind intre 281 si 302 grame. Au intr-adevar forma de inima. Or fi si mai mici, dar eu am ochi numai pentru cele mari. In orice caz, soiul asta nu va lipsi de acum inainte din gradina mea. Si cei din casa le apreciaza. Asta este un semn bun.

Am mai pus in cosulet si o rosie de 434g. Soiul Puszta Kolosz. O sa-mi spuneti ca e imprumutat de la unguri. Nimic mai fals. Au si ei o contributie importanta in pastrarea si transmiterea soiului din generatie in generatie, dar este vorba despre o rosie romaneasca. In ciuda marimii fructului, numele Kolosz nu are legatura cu ceva mare gen Colos, Koloss, etc. Kolosz este denumirea ungureasca a orasului Cluj, deci avem de a face cu o rosie romaneasca orignara din zona Feleacului

E foarte ciudat cum rosiile noastre romanesti le gasesti peste mari si tari, numai in Romania nu. La noi avem din abundenta hibrizi adusi din Turcia si nu mai stiu de pe unde. Statiunea de la Vidra a murit de mult (mai cultiva cineva superbele rosii Romec?), iar Buzaul abia se mai zbate. Tot sapand in stanga si in dreapta am gasit seminte din soiuri romanesti demult apuse, cum ar fi Fructu Romanesc, Recordul Romaniei, Zarca si altele. E posibil ca acestea sa fie depasite ca productivitate si/sau rezistenta la boli. Dar un englez sustine ca Cernetu sunt cele mai dulci rosii pe care le-a mancat vreodata (si are 72 de ani), iar despre Zarca, o americanca sustine ca este o adevarata masina de produs tomate. Si la urma urmei, cred ca sunt multi oameni mai interesati de gustul unei rosii, decat de productivitatea ei sau rezistenta la transport. Parca v-am mai spus lucrurile astea.

Sa nu ne enervam insa, mai sunt si exceptii. La Suceava se incerca formarea unei baze de seminte. Nu numai de legume, au de toate. De acolo am primit niste seminte oltenesti, iar doamna care mi le-a expediat a mentionat in scrisoare ca cel care a donat semintele a dovedit multa imaginatie botezand soiul Trandafirie de Calafat. Acuma, uitati-va in poza! Trandafirie este, ar avea si ceva alura de trandafir, desi am recoltat si vreo doua cu forme obisnuite. Cea mai mare a fost de 340 grame si cea mai mica de 206. Am o vaga impresie ca donatorul a postat candva pe blogul asta, in orice caz, parca a fost cineva din Calafat mai anul trecut. O fi, n-o fi, oricum trebuie felicitat pentru ca a pastrat si ingrijit o rosie buna, care merita sa o stea in gradina.

Daca trecem la legiunea straina, am adunat doua rosii din soiul Kenosha Paste despre care v-am mai vorbit intr-o postare anterioara si mai multe Norderås busk. La Kenosha am o problema, dintr-un fruct de 230 grame abia am adunat vreo 10-15 seminte. Cred ca am nevoie de ochelari noi sau macar de o lupa.

Norderås busk sunt niste rosii din Norvegia, cel putin asa imi amintesc, timpurii, de marime mica spre medie, cu un gust de rosie obisnuita. Nimic spectaculos, exceptand doar faptul ca poate este obisnuita sa se dezvolte la temperaturi mai scazute. Eu am plantat-o, din diverse motive, dupa 15 mai si vad ca s-a descurcat si in conditii de caldura. Este cea din poza.

Ar mai fi multe de spus, dar este destul dupa o seara sub bolta de vie. Cele bune