Roșii din Grădină – Soiuri și cultivare

Astazi sunt tot in relache, de maine dimineata reintru in paine.

Un comentariu primit recent de la amicul Alex, mi-a indreptat atentia spre o lista, de fapt o ‘to do lista’ – ca sa ma exprim in conformitate cu tendintele actuale – cu soiurile pe care vreau sa le pun la anul.

Asa mi-am adus aminte de doua rosii, Neves Azorean Red si Negrillo de Almoguera din care ma chinui de vreo 3 ani sa obtin rasaduri si apoi, vorba olteanului, niste platagele. Cel mai des, rasadurile se ‘sting’ unul cate unul, iar ce apuca sa fie plantat nu se dezvolta. In privinta primului, ceva nu este in regula ori cu semintele, ori cu substratul, ori cu conditiile, ori cu priceperea mea. Alex a avut amabilitatea sa-mi ofere cateva seminte de rosii, dar eu nu le-am putut acorda timpul necesar. Imi pare rau, dar asta este, ma voi stradui ca in primavara viitoare sa le ‘pun in brazda’.

Totusi ceva bun am facut si eu pentru ca anul acesta am reusit cu Negrillo de Almoguera. Din vreo 3-4 seminte au iesit doua fire, unul s-a prapadit inainte de vreme, dar pe celalalt l-am ingrijit cum m-am priceput eu mai bine si puteti vedea ca a iesit ceva bun. Secretul este, asa cum ziceam in titlu, sa perseverezi.

Ma gandeam ieri la papusile lui nea’ Lixandru. Dulcea lui de Albesti are un mic ‘rotocol’ verde in jurul coditei, tocmai, zicea el, ca sa o poti deosebi de cea pietroasa. Mi-am adus astfel aminte de un articol pe care l-am citit mai in iarna, si care explica de ce dulcea lui nea’ Lixandru este mai dulce decat pietroasa.

In conformitate cu oarece studii derulate peste ocean la Cornell University, rosiile care au umeri verzi sunt mai dulci. Este vorba despre umeri verzi de culoare verde inchis, cei de culoare verde deschis putand semnala ca fructul nu este copt suficient. Explicatia este destul de simpla. O anumita gena a tomatelor poate provoca, atunci cand este prezenta in soiul respectiv, acea pata verzulie in jurul coditei, sau ‘umeri verzi’ cum se mai spune. Culoarea verde inchis este in stransa legatura cu clorofila, acea substanta care converteste lumina solara in zahar pentru planta.

Pe scurt, existenta acestor umeri verzi face ca fructul respectiv sa inmagazineze mai multa ‘dulceata’ decat celelalte. De ce s-or fi chinuit savantii de peste ocean sa descalceasca problema asta si nu l-au intrebat de la inceput pe nea’ Lixandru cum sta treaba, nu pot sa pricep. Cand l-oi mai intalni, o sa-i spun ca e mai doctor decat doctorii aia de peste garla.

Astazi am observat in gradina mai multe lucruri.

In primul rand, multe din rosiile parguite au semne de arsura solara. Cele in faze mai precoce par a nu fi atinse, dar cele mai mature, mai ales cele in plina expunere solara par a suferi.

Un amic gradinar din zona Galatiului imi spunea mai ieri ca unii din consatenii lui care au culturi de roaii in aer liber, au inceput sa smulga tufele din pamant pentru ca fructele arata de parca ar fi fierte. Pacat de munca bietilor oameni, lai ei au fost calduri mai mari ca la noi.

Sa vedem ce si cum scapam, incepand de astazi se mai racoreste un pic, mai sunt si semne de ploaie.

Pe urma am mai remarcat ca unele rosii din soiul Paul Robeson s-au maturizat in tacere si mi-au scapat vigilentei. Am cules astazi cateva kilograme, cu multa blandete, pentru ca unele exemplare erau numai bune de recoltat seminte. O sa ziceti ‘ha, se lauda si asta cu cateva kilograme’, dar sa stiti ca au fost exemplare numai de peste 300 de grame. Daca nu credeti, dovada o aveti in poza alaturata.

Si mai aflati ca teoria lui nea’ Lixandru se verifica inca o data. Rosiile (de fapt negrele) astea sunt dulci, ca nu degeaba au umeri de culoare verde inchis. Are moshul din Albesti suficiente motive sa le dea peste nas amaratilor alora de americani care-si pierd timpul prin universitati sa descopere apa fiarta si mersul pe jos.

Caldura mare … Mai ceva ca in Caragiale. Deja unele rosii au capatat arsuri de la soare. Bine a zis, cine a zis, cand a zis ca solarul si plasa de umbrire fac toti banii.

Deocamdata, sunt bucuros ca pompa ma ajuta sa-mi racoresc fetele. Unele dimineata, unele seara. Mai bine ar fi numai dimineata, dar nu am suficienta apa in fantana ca sa acopere toata suprafata, asa ca executam operatia prin rotatie. Pe langa solar si plasa de umbrire, am notat si un put la o adancime de 35-40m, asa ca sa nu mai am probleme.

Zilnic defoliez, copilesc. Incerc sa mai racoresc plantele si sa le fac viata mai usoara.

Am comandat online o masina de stors rosii si fructe. Manuala, dar cu corpul din fonta. Merge ca lumea, astazi am prelucrat doua galeti de rosii (Stupice si Bloody Butcher) in o ora si ceva. Coana Mare s-a aratat a fi foarte multumita si de proces si de rezultat, si daca ea spune ca este in regula, pot fi increzator ca am facut o achizitie buna.

Ca noutati, pot semnala ca ‘negresele’ Paul Robeson fac o figura frumoasa. Bogate si maricele, sper ca maine sa culeg cateva si sa le pun pe cantar.

Pana atunci, toate cele bune