Roșii din Grădină – Soiuri și cultivare

Ieri am dat o fuga pana la tara, asa ca sa vad daca sunt ferestrele bine inchise si n-are gerul pe unde intra. N-am mai fost de anul trecut.

Zapada multa peste tot, alba, frumoasa, imaculata. Se afunda piciorul. Asa am observat cam multa circulatie in zona in care erau parcati cativa bondoci, adica niste stalpi pentru un gard pe care voiam sa-l fac atunci cand s-o mai incalzi vremea. Vecini binevoitori s-au gandit sa nu-mi fie prea greu la primavara, asa ca au luat din ei cam jumatate. Saracii oameni, trebuie sa-i intelegi. Abia daca le ajung banii de bautura, de unde sa mai aiba si pentru lemne de foc? Acuma, tot raul spre bine. Daca au ramas mai putini au incaput toti intr-o magazie, dar daca gerul se va inteti nu cred ca lacatul sa fie o problema pentru bietii nevoiasi si sa tremure de frig.

Daca tot am ajuns acolo am dat la o parte zapada din jurul casei, am mai facut partie spre porti si spre alte zone de acces in caz de nevoie. Un pic aici, un pic acolo, am cam transpirat si am tremurat un pic, mai ales atunci cand m-am schimbat. Facusem eu un pui de foc in soba, dar s-a dovedit a fi ineficient in raport cu frigaraia din casa. A inceput sa-mi curga din nou nasul, dar cred ca am rezolvat-o acasa cu doua aspirine, niste picaturi si o plapuma caldurica.

Pentru munca si bunatate am fost rasplatit in seminte de rosii. Amicul Neil de peste ocean a reusit sa procure de la o universitate americana niste seminte din soiul Tiomnocrasnii. Au fost donate acestei universitati de catre Ministerul Agriculturii din Uniunea Sovietica prin anii ‘958-960 si desi numele este pur rusesc (cred ca inseamna in traducere ‘rosu aprins’) donatorul precizeaza ca sunt rosii romanesti. Eu n-auzisem de ele si nici multi altii pe care i-am consultat. De la universitatea cu pricina, amicul meu a aflat ca varietatea in discutie produce fructe mici-medii, rosii, rotunde, care la maturitate au pielea usor zbarcita si cu un aspect oarecum molesit. Miezul este dens, de culoare roz inchis. Gustul este foarte ciudat, in sensul ca prima senzatie este de acru, in timp ce tot mestecand, gura se umple de o dulceata neasteptata. Aveti si o poza. Sa nu va lase gura apa ca se umple de acreala.

De cateva zile ma lupt cu o raceala care ma ameteste la propriu. Nu are alte simptome sau nu le percep eu. Doar un fel de ameteala si o ceata pe ochi, atat si nimic mai mult, nu temperatura, nu dureri. Nu stiu sa am probleme deosebite cu tensiunea. O sa fiu mai circumspect.

Starea asta ma duce cu gandul la Martin. Nu mai stiu nimic despre el de cateva zile, dar nu mi-l pot inchipui altfel decat procupat si in continua miscare.

M-am uita pe lista de soiuri pe care vrea sa le cultive anul acesta, 89 cu toate – deocamdata. Despre multe dintre ele nu stiu mai nimic.

Anul acesta am avut o surpriza placuta cu Dana’s German Johnson – Benton Strain. Cam lung numele, dar mai toata lumea este de acord cu Dana Gilmore ca aceatsta varietate are un gust deosebit. O sa ma intrebati cine este Dana Gilmore. Nici eu nu stiu prea multe, doar ca este un gradinar apreciat si a carui opine este foarte luata in seama. Despre aceasta varietate el sustine ca este cea mai gustoasa rosie pe care a gustat-o vreodata. Nu stiu daca este chiar asa, dar m-am convins ca este buna si ca merita atentie.

Pentru anul acesta aveam deja in plan Dana’s Dusky Rose, despre care stiu ca este nedeterminata, de gabarit mare, culoare inchisa si gust apreciabil. Greu de aflat alte amanunte, dar, avand in vedere experienta de anul trecut, merg pe mana lui Dana Gilmore. Chiar si in poza arata bine.

In plus, vine Martin si-mi propune Dana’s Donut pe care, in ciuda faptului ca nu pot afla nimic, o s-o accept fara ezitare. O sa mai las sa treaca vreo 2-3 zile si dupa ce ma voi fixa definitiv asupra soiurilor pe care i le voi cere, o sa-l intreb pe Martin ce stie despre aceasta gogoasa. Nu cred ca a ales-o el fara sa stie ceva despre ea.

Va tin la curent