Soiuri de Rosii din Gradina

Astazi sunt prgatit de mare sarbatoare: este 1 octombrie si este ziua mea si a tuturor oamenilor in varsta. E suficient sa ai peste 60 de ani ca sa poti fi sarbatoritul/sarbatorita zilei. La Multi Ani seniorilor si tuturor celor care le fac viata usoara.

In gradina mea a toamna inca nu se arata

Desi am intrat in a doua luna de toamna, vremea nu se lasa si inca ne tine conectati la cuptorul verii. Pe undeva e bine pentru ca rosiile mele puse cam tarziu anul acesta mai au sansa sa se coaca. Pe de alta parte, privind la general, pamantul e plin de crapaturi, seceta e mare si lucrarile agricole vor fi in suferinta.

Scurta reprospectiva

Una peste alta, privind in urma, am constatat ca anul acesta s-au adaunat si adaugat o multime de soiuri de rosii. Probabil ca la asta m-am gandit asta-iarna cand am pus seminte din peste 50 de soiuri. Apoi au intervenit niste probleme care mi-au dat lucrurile peste cap si imi cam pierdusem speranta. Dar vara asta lunga m-a ajutat sa recuperez. Din cauza asta e bine sa nu renunti niciodata, pentru ca nu se stie ce e maine.

Recordul anului la capitolul rosii

Ieri am fost la gradina si am pus mana pe cea mai mare rosie de anul acesta. Este una de 776g, grasa si frumoasa. De fapt, chiar asa se numeste Grasa de Tismana. Este o sora mai mare a Inimilor Gigant luate de la Tanti Gena din Tismana. Acuma stau si ma gandesc daca nu cumva am fost cam grabit anul acesta, in sensul ca poate am cules rosiile prea devreme si nu le-am lasat mai mult timp la dispozitie sa se dezvolte. Pe de alta parte, trebuie sa recunosc faptul ca maturizarea lor, in special culoarea, a fost influentata de caldura prea mare si intensa si pe cale de consecinta, de multe ori am fost fortat(tentat) sa nu le las prea mult in vrej.

Recordul meu de anul acesta

Grasa asta, insa, a avut noroc. De cate ori m-am apropiat de ea cu intentia de a o culege, am pipait-o mai intai si am constatat ca era cam taricica pentru a fi considerata coapta bine. Asa ca am amanat operatiunea si bine am facut. Ieri am oscilat in a recolta sau nu o alta grasa, Grasa de Isalnita, dar am hotarat sa mai risc doua-trei zile pentru a se coace mai bine. Oricum, sa nu vorbesc intr-un cea rau, si aceasta arata bine si mi-ar parea rau sa o gasesc ciugulita sau doborata de un vant mai puternic.

Se anunta schimbari ale vremii, ar trebui sa ma pregatesc

Meteorologii anunta o racire a vremii incepand cu a doua parte a acestei saptamani si chiar si ceva ploi. Vom trai si vom vedea. Sper sa nu vie si bruma, ca mai sut in vrej o multime de gogonele care daca mai stau putin vor fi numai bune de pus la borcan.

Mai vorbim, tineti aproape. Vor mai fi multe de spus. Daca si voi aveti ceva de spus, lasati un comentariu

Nu stiu cum stau treburile pe la voi, dar la mine se incurca tare rau cateodata. Asa ca abia ieri am fost la gradina dupa mai multe zile de pauza cauzata de obligatia de a indeplini si alte sarcini si activitati.

In gradina este un pic de toamna

Cam trista ziua, toamna ruginie, vant un pic cam aspru si nori deasupra. Mai multe incercari nefinalizate de a ploua s-au dovedit a imprastia doar cativa stropi pe metrul patrat. S-a cam terminat sezonul de munca in tricou si pantaloni scurti.

Rosiile mele cuminti ca totdeauna. Unele, chiar prea cuminti, dau semne de oboseala. Cele care au fost puse mai tarziu sunt verzi si frumoase, dar sa vedem daca vremea le ajuta. Flori cu gramada, pe care sunt obligat sa le indepartez pentru ca planta sa se concentreze in special asupra fructelor existente.

Am colectat doua soiuri straine noi

Chiar si asa, am mai reusit sa pun mana pe doua soiuri noi, pe care le voi prezenta in continuare. Ambele au in comun cateva lucruri: sunt inalte (cam 2m), nu au multe seminte, sunt foarte productive, au un gust bun, intensitatea culorii depinde de maturitatea fructului).

Pascal de Picardie, este o tomata din categoria ‘antho’. Nu se mentioneaza precis care sunt parintii, doar ca ar fi un membru ‘antho’ si o tomata din categoria celor pretabile pentru paste si bulioane. A iesit o prunisoara cu gust bun si aromat. Productivitate deosebita. Este considerata de origine americana, dar sunt voci care sustin ca semintele ar fi produse exclusiv in Franta (chiar si numele ar sugera acest fapt), si ca doar comercializarea s-ar derula in tara de peste ocean. Fructul incepe prin a fi indigo inchis si se coloreaza in rosu de jos in sus pe masura coacerii sau expunerii la soare

Delano, este o tomata cu origini peste ocean. Este un beefsteak de peste 200g. Culoare predominat verde, dar pe masura ce se coace apare, tot de jos in sus si culoarea rosie. Unii chiar le incadreaza in grupa tomatelor purpurii cu umeri verzi si incretiti. Insa toti sunt de acord ca gustul este specific unei tomate verzi si ca se imbunatateste pe masura ce fructul se coace. Dar, problema principala a rosiilor verzi, este ca nu prea stii cand sunt bine coapte. Cica trebuie pipaite zilnic si cand se constata ca devin matasoase, este semn ca pot fi luate din vrej.

Scurta istorie a unei rosii romanesti

In final o rosie romaneasca, Roze de Secuieni, despre care putem spune ca ascunde o pasiune de-o viata..

Inchipuiti-va un om care a lucrat ani multi intr-o statiune agricola. Erau multe lucruri minunate acolo, dar lui i-a ramas inima la o rosie mare si frumoasa cu un gust adevarat. Mare lucru nu a fost sa duca acasa cateva seminte. Ar fi fost si pacat sa fi procedat altfel, doar erau toate la indemana si nu se comitea nicio crima. Chiar daca gestul in sinea lui poate fi considerat in afara eticii, in final, eu unul cel putin, ii sunt clar recunoscator pentru ca altfel soiul s-ar fi pierdut ca si multe altele. Ori el a avut grija de seminte pana cand a fost obligat sa le lase mostenire. S-a intamplat in Secuieni, judetul Neamt. Iertat sa fie pentru pacatul acesta.