Ploaia din week-end a fost doar o sperietoare ca sa ma tina in casa. Am vazut ca prognoza s-a adeverit prin alte parti si-mi pare rau de bietii oamenii necajiti
Ieri am dat o fuga pe la gradina, dar n-am putut face mare lucru pentru ca … s-a pus ploaia. De fapt internetul intotdeauna a aratat ploaie in zona mea pentru luni si marti (adica ieri si azi), dar am crezut INM-ul pe cuvant. Printre picaturi am mai strans cate ceva, desi abia acum se vede cat de mult rau a facut ploaia de saptamana trecuta. Cu toate ca sunt o fire optimista trebuie sa recunosc faptul ca pentru anul acesta, gradina este cam incheiata pentru rosii. Mai merg ardeii, prazul, varza, un pic castravetii (anul acesta mi-a dat o vecina unii buni, sa nu uit sa opresc seminte) si vinetele, dar rosiile mele si-au incheiat misiunea. Sa speram intr-un an viitor mai bun.
Ultima poza pe care am facut-o este cea alaturata. Nu ma prea dau in vant dupa rosiile cherry, dar am cultivat din cele galbene, rosii sau negre si eram curios sa vad cum arata si una roz. Este cea din imaginea alaturata, Poland Pink. Marime obisnuita, culoare frumoasa, stralucitoare chir, si un gust placut, un pic parfumat. Cica sunt bune pentru uscat. Acuma, nu mai este timpul potrivit pentru asta. Interesant este ca am inceput sezonul tot cu niste cherry, Galbenele de Cluj si inchei cu polonezele astea. Inca o data se confirma ca istoria e-n spirala.
Au mai ramas destule gogonele verzi prin tufe. Cu ele am de ales in a le pastra pentru muraturi sau a le grabi coacerea. Anul trecut am lasat pentru muraturi doar gogonelele care aveau o culoare verde inchisa. In vreo doua-trei saptamani s-au facut numai bune de bagat la borcan. Pe celelalte, care intrasera cat de cat in procesul de maturizare, adica aveau cel putin o culoare verde-albicioasa, daca nu un pic spre roz, le-am pus in ladite captusite cu ziare si le-am pus in camara de la tara. Am pus si o banana trecuta bine intr-una din lazi pentru a le grabi coacerea. Se zice ca o banana bine coapta elimina mult metanol care ajuta rosiile la maturizare. Mie mi-a iesit.
Daca vreti ca rosiile sa se coaca in vrej, atunci trebuie sa le aplicati un stres care sa grabeasca evenimentul. Cel mai obisnuit stres este acela de a le carni foarte radical, adica exact deasupra ultimului etaj de fructe pe care le vreti coapte. In plus, ajuta si o defoliere riguroasa. Operatiile astea induc un semnal catre planta, activitatea ei se amplifica si coacerea este mai rapida. Meoda este una obisnuita, cei mai multi gradinari isi carnesc rosiile in toamna. Mai putin obisnuita este o alta metoda pe care eu nu am aplicat-o niciodata. Cica se apuca voiniceste tufa de rosie de partea de jos, de langa sol, si se trage usor-usor in sus, pana cand se simte ca radacinile au fost ‘saltate’ 3-5mm (milimetri). Adica maxim o juma de centimetru, nu mai mult, ca radacina nu trebuie distrusa, numai ‘stresata’ un piculet ca sa transmita semnalul de coacere catre planta. Incercati. Eu n-o s-o fac pentru ca solul este excesiv de ud si radacinile vor iesi lesne afara mai mult de cativa milimetri. Poate la anul
Ei, dar, desi a aparut tura a doua de mana, cea fireasca, fructele, care nu sunt afectate, continua sa se coaca, chiar daca cele mari crapa f. usor. Daca nu da bruma putem avea rosii pana tarziu, in octombrie!
Mai e o metoda de coacere, pe care o aplica italienii la Principe Borghese: le taie cu tot cu crengi/tulpini si le spanzura prin camari. Se zice ca au rosii proaspete chiar si de Craciun (totusi, la ei e alta clima; Principe Borghese se cultiva, in special, pe coastele Vezuviului. Merita testat, daca avem loc prin camari!
Multumesc pentru incurajari. Sa vedem, vremea se arata a fi in continuare foarte capricioasa
Cat despre italieni, cred ca metoda este mai mult de pastrare, decat coacere. Am si o poza aici aici http://www.rosiidingradina.ro/rosii/principe-borghese
Si pe mine ma intereseaza asa ca am sapat mai adanc. In primul rand, se aleg rosii nu foarte bine coapte, cu ciorchine cu tot si e o tehnica speciala in a le aranja si impleti. Apoi rosiile se tin ‘agatate’ pe niste stative mai mult sau mai poutin improvizate in spatii deschise, sub un acoperis. Nu toti italieni practica metoda asta, ci numai cei din sud, unde iernile sunt blande, cu temperaturi peste zero grade. Si intr-adevar, prin metoda asta, ei pastreaza rosiile si pana prin februarie. Poate ca la noi ar merge intr-un beci uscat si bine aerisit, dar nu cred ca mai mult ce Craciun. Pe urma, ei nu folosesc chiar Principe Borghese, ci unele asemanatoare ‘Da Appendere’, – adica ‘Pentru Agatat’ – care sunt ceva mai seci. In zona Veziuviului exista alt soi “Piennolo del Vesuvio’ care este si mai sec, datorita pamantului vulcanic foarte arid si faptului ca nu sunt prea udate. Ambele varietati sunt ovoide, spre deosebire de Principe Borghese care este cam globular. Dar cine n-are, foloseste ce are si cred ca rosiile destinate acestei metode trebuie udate mai putin. Oricum variantele ovoide se gasesc foarte greu. Eu ma chinuiesc de multa vreme si n-am primit nimic altceva decat promisiuni. Cred ca am vazut candva un filmulet pe YouTube despre metoda asta
Galbenele mele maruntele, de Dobrogea, sunt ovoide. Si rezista in gradina pana la prima bruma…si dupa aia, daca sunt pe faza si le acopar, in noaptea cu pricina, cu o folie…anu trecut am avut doua zile cu bruma, la inceput de octombrie, apoi un octombrie de parca ar fi fost septembrie…am avut tomate, in gradina si in solar pana tarziu…