Roșii din Grădină – Soiuri și cultivare

Am primit in iarna cateva seminte de rosii dwarf, adica din acele soiuri mici ca inaltime, bune de crescut in containere, chiar si in interior. Am primit doua soiuri: Minibel si Anmore Dewdrop. Cel care mi le-a dat regreta ca nu putuse face rost de Red Robin, care, asa cum spunea el, este o miniatura de tomata care produce niste fructe foarte gustoase.
 
M-am gandit sa-i fac o surpriza, si cam pe la inceputul lui Aprilie am primit doua pliculete cu seminte Red Robin. Expeditorul trimisese unul pentru mine si unul pentru amicul meu. Din pacate amicul meu nu mai era, probabil ca si Cel de Sus are nevoie din cand in cand de oameni pasionati
 
Cu semintele in mana mi-am dat seama ca Holograf are dreptate spunand ca si baietii plang cateodata, asa ca am ales sa le pun deoparte si sa revin asupra lor mai tarziu
 
Intr-o zi cu soare am pus cateva seminte intr-un pahar de plastic, le-am udat si dupa catva timp am mutat plantutele intr-un container de 5l. Cam de o saptamana au facut flori. Nu se vede prea bine in poza, dar promit sa fac alta cat de curand (am facut-o, cred ca asta e mai buna)
 
Se spune despre ele ca au o maturitate rapida, cam 55-60 de zile, sunt determinate, cresc maxim 50cm in inaltime si produc fructe de tip cherry foarte dulci. Pot fi cultivate in interior tot timpul anului. O sa le ingrijesc in continuare si o sa va spun daca este adevarat.

Nu stiu cum se face, dar mai toate popoarele au lasat ceva in urma lor atunci cand au descoperit gradinaritul. Noi suntem singurii care am reusit performanta de a trudi si asuda fara a ne putem lauda cu o realizare, cat ce cat acolo. Poate ca o fi linia de la Buzau, dar s-a ales praful de ea ca si de multe altele. Avea dreptate Brucan cand se referea la un subiect care nu ne face placere.

Prietenul meu Peter, avea rude in RDG. Daca nu  mai stiti ce inseamna asta, trebuie sa va aduc aminte despre Republica Democrata Germana, fosta zona de ocupatie sovietica din estul Germaniei, si care a fost declarata tara independenta la 7 octombrie 1949. De fapt Peter s-a nascut in RDG si dupa reunificarea de la 1 octombrie 1990 si-a continuat destinul in vestul Germaniei.

Desi nu ne-am vazut niciodata altfel decat in poze, ne mai scriem uneori, mai schimbam un email. Destul de rar pentru ca eu nu stiu germana si nici el romaneste. Mai gasim cate un cunoscator care accepta sa ne ajute. In ultima vreme mai foloseam traductoarele online, dar am renuntat pantru ca nu ne intelegeam mai de loc. Dar nu renuntam la o relatie care dureaza de mai bine de 20 de ani.

Nici nu stiu prea bine cu ce se ocupa Peter, dar destul de des imi spune ca a lipsit de acasa fiind plecat cu macaraua. Probabil ca lucreaza in constructii unde o macara este indispensabila.

Nu stiu cum se face dar prin iarna, Peter a ajuns tocmai prin locurile natale. S-a dus sa-si vada casa copilariei, desi de vreo 10 ani este locuita de altcineva. Dar neamtu-i neamt, noul locatar a inghesuit intr-o magazie niste cutii cu lucruri pe care le-a gasit acolo, lasate de parintii lui Peter. Nu le-a aruncat pentru ca nu-i apartineau. Cum adica sa arunce el lucrurile altuia? Ma rog, cred ca Brucam zambeste fericit cand spun ca ne mai trebuie multe zeci de ani ca sa intelegem de ce natia germana este este acolo unde este, in ciuda razboaielor care le-au ras tara din temelii.

Dar sa revenim. Cautand Peter prin cutii a dat peste niste seminte de rosii. Bunicul lui cultiva cu pasiune un soi numit Ceman, o realizare a legumicultorilor din RDG. Ce sa faca Peter cu semintele? Cand s-a intors acasa cu macaraua mi le-a trimis mie.

Am citit multe lucruri bune despre acest soi, si am impresia ca este o buna realizare a germanilor din est, chiar daca erau democrati. Niste rosii lunguiete, gen ardei capia, cu multa pulpa si semnte putine.

Ce te faci insa cu niste seminte vechi de zece ani? Le-am impartit in seturi de 12-14 seminte si am luat-o sistematic, cu rabdare. Le-am tinut in apa, la inceput o zi, apoi doua, apoi mai multe. Le-am udat din belsug. Degeaba, se incapatanau sa nu rasara. Ultimul lot l-am incercat inainte de 1 Mai si am renuntat dupa vreo 3 saptamani de ingrijire. Ca sa fiu sincer, de la inceput cele doua cutiute au fost lasate in paza si apararea sotiei, care era responsabila cu udatul zilnic. Ei am uitat sa-i spun ca am renuntat si ea, cuminte si ascultatoare, si-a continuat activitatea. Cu o saptamana in urma m-a anuntat ca intr-o cutiuta au aparut doua firisoare. In zilele urmatoare am constatat cu surprindere ca cele doua firisoare sunt chiar doua rosii tinere.

De fapt, in ciuda introducerii foarte lungi, asta am vrut sa va spun. Ca dupa ce le-am tinut in apa 7 zile, semintele vechi de 10 ani au germinat dupa o luna si jumatate de udat zilnic. In fond, asa cum am mai zis, germanii nu puteau face un lucru prost

Vecinii nostri bulgari ne-au obisnuit cu ideea ca sunt buni gradinari. Situatia este reala si nu poate fi contestata. Mai mult, sunt in Romania cateva colectivitati de origine bulgara care sunt vestite prin legumele pe care le produc. Multe din ele sunt in jurul Dunarii, dar avem si cazuri de locuri mai indepartate, cum ar fi cel din zona Buzaului. Aici, calitatea deosebita a solului i-a determinat pe bulgari sa bata o cale mai lunga decat simpla traversare a Dunarii. Cu siguranta ca intre gradinaritul bulgarilor pe aceste locuri si Statiunea de cercetari care a functionat – si inca se mai zbate – a existat o legatura. Nu ca bulgarii ar fi infiintat-o, dar acolo s-au putut valorifica o experienta si o traditie in ale gradinaritului.

Bulgarii sunt buni gradinari si la ei acasa. In ceea ce priveste rosiile, au multe realizari si au creat cateva soiuri de success, dintre care mie soiul Drujba imi place in mod deosebit.

Astazi va voi povesti despre un soi hibrid: Prekos. Anul acesta m-am hotarat sa obtin rosii cat se poate de devreme. Din cauza zapezilor din iarna am esuat in incercarea mea de a-mi construi un solar, asa ca am incercat sa ma repliez in camp liber. Am facut rost de mai multe seminte de rosii timpurii, iar pe ultima suta de metri am ales sa cultiv si soiul bulgaresc Prekos.

Despre acest soi se spune ca este un bun producator, face rosii toata vara (soi nedeterminat) si ca fructele au un gust deosebit. Cu acest minim de informatii am purces la treaba. In momentul acesta rosiile din soiul Prekos au rod mai mare decat moneda de 50 de bani si inca doua etaje de flori.

Ma gandeam ca am facut o alegere excelenta. Cautand insa pe internet am aflat unele lucruri care m-au cam dezumflat. In primul rand Prekos este un soi destinat culturii in spatii inchise (sere, solarii). In aer liber cultura trebuie privita cu ceva circumspectie, pentru ca este recomandata in zone mai racoroase si mai ales pentru cultura a doua (cand e de presupus ca se mai racoreste). In ceea ce priveste zonele calduroase (ca cea din sudul tarii, unde locuiesc eu) lucrurile sunt mai complicate. In primul rand, din cauza caldurii, rosiile Prekos leaga mai greu fiind necesara o stimulare. Apoi, in zonele in care frecvent se depasesc 25 grade Celsius, Prekos necesita umbrire pentru ca soarele prea tare strica fructele.  Pentru ca in ultimele saptamani a plouat si a fost racoare, rosiile mele au mers excelent. Inevitabil insa, vine vara aia afurisita, olteneasca, si lucrurile se vor inrautati.

Pentru cei care se gandesc sa le comercializeze, as sublinia faptul ca fructele au pielea subtire, crapa usor si nu rezista la transport sau pastrare mai indelungata.

As ma adauga faptul ca, fiind un hibrid, nu se recomanda colectarea de seminte pentru a se obtine rasad in anul urmator, deoarece vor rezulta fructe cu calitati inferioare. Pentru Prekos, la fel ca in cazul tuturor tuturor soiurilor hibride, semintele trebuie procurate in fiecare an direct de la producator. O sa spuneti ca este mai simplu sa cumparati rasaduri. Daca aveti certitudinea ca rasadurile sunt obtinute din semnte bune, da, poate fi o solutie mai avantajoasa.

Dintr-un motiv sentimental, mi-am dorit foarte mult sa pot cultiva tomate portocalii. Mama avea cateva in gradina ei si cand pregatea o supa, asa cum numai ea stia, parca imi turna aur in farfurie.

Am incercat sa gasesc astfel de seminte pe la magazine si prieteni, dar fara rezultat. Surpriza mare a venit de la Iris, o colega de pe un forum. Citind postarile mele, mi-a pus la dispozitie un numar suficient de seminte din soiul Arancia, pe care le cumparase dintr-un magazin din Ungaria. Pe aceasta cale ii transmit inca o data multe multumiri pentru gestul ei de o deosebita delicatete.

Rosiile Arancia fac parte din categoria tomatelor timpurii. Cresterea lor este nedeterminata, putandu-se recolta din iunie pana in septembrie-octombrie. Au o frunza normala si tufa creste bogat pana pe la inaltimea de 1,2- 1,5m. Fructele sunt portocalii, rotunde, netede si au o greutate medie de 80-120g. Gustul lor este foarte bun, cu un discret parfum de fruct. Arancia este foarte productiva, dar necesita o atentie speciala privind copilitul, altfel fructele sunt mai mici. Iubeste soarele la nebunie si daca aveti in gradina un loc apasat de arsita verii, sa stiti ca acolo se va simti cel mai bine.

Cautand pe internet am gasit cateva lucruri surprinzatoare. Unii sustin ca originea lor ar fi in Olanda, altii le prezinta ca venind din Italia, in timp ce multi considera ca de fapt Arancia este un nume fals sub care se ascunde o varietate cunoscuta ca Zloty Ozarowsky. Varietatea respectiva este de origine poloneza si este legata de numele lui Ozarow Mazowiecki, iar numele ei inseamna ‘Auria lui Ozarow’. In Statele Unite, Arancia este interzisa la comercializare sub acest nume, probabil considerandu-se ca este o personificare ilegala a tomatei poloneze.

Trecand insa peste aceste aspecte contradictorii, rosia Zloty Ozarowsky merita efortul de a o creste in gradina si va va rasplati pe masura.

Minibel este o rosie pitica (dwarf) foarte nimerita pentru a fi cultivata in balcon sau chiar intr-un interior cu suficienta lumina. Este considerata ca fiind de o maturitate medie, 68-72 de zile, atingand o talie de sub 35cm. Se simte bine intr-un container de 2,5 litri si nu necesita o atentie deosebita.

Spre rusinea mea, eu chiar am crezut acest lucru, din care cauza nu pot oferi o poza proprie. Am trei exemplare intr-un balcon cu expunere spre nord, dintre care doar unul m-a bucurat cu o floare. Le-am mutat in balconul cu mai multa lumina si caldura si sper ca in curand sa le treaca supararea. Poza expusa este luata de pe net.

Despre aceasta rosie se spune ca este destul de productiva, oferind suficiente fructe rosii, de tip cireasa, 12 g, in comparatie cu dimensiunile sale reduse. Dar sa nu credem tot ce se scrie, mai ales faptul ca nu trebuie sa le dam o atentie speciala. Eu sunt Stan Patitul. Inca un lucru, dar care ar trebui sa ramana secretul nostru pentru ca altfel s-ar supara rau de tot pe mine. Cel care mi-a daruit semintele mi-a spus ca gustul rosiilor nu merita efortul, dar ca tomatele Minibel sunt deosebite ca plante decorative asezate intr-un mod inspirat in cosulete de nuiele adecvate.

Yellow Brandywine este varianta galbena a faimoaselor tomate brandywine, aparuta prin 1996 in Ohio. Unii o recomanda ca fiind alegerea perfecta, considerand ca este cea mai gustoasa tomata (ma feresc sa scriu rosie) a familiei.

Are o maturitate intre 82 si 90 de zile si produce o tufa bogata cu frunze ca de cartof, cu o inaltime de 1,20-1,50m. Nedeterminate. Productivitate bunicica. Fructele sunt galbene, aplatizate, cu umeri incretiti, dar cu forme mai regulate decat clasica Brandywine, si pot ajunge spre 4-500 de grame (mai ales daca nu sunt pastrate prea multe la o tulpina). Sunt moi, zemoase, dulci (dar nu prea mult), chiar usor cremoase. Meritau poate un nume care sa reflecteze aceasta calitate, cum ar fi ‘Cremoasa’ sau ‘Untoasa’, dar probabil ca cel care le-a botezat, pe numele lui Gary Platfoot, s-a gandit ca este mai bine sa le asigure celebritatea legandu-le de o famile renumita.

Mie mi-a placut gustul lor in salata, iar in supa au dat o culoare galbena incantatoare. Americanii le feliaza si le folosesc la sandwich-uri, dar eu, ignorant in cele mai multe obiceiuri americane, prefer sa le tai in bucati pe-o farfurie si sa le asortez romaneste cu o branza taraneasca si un ardei iute. Face toti banii.

De vreo 4 zile rosiile din balconul meu au facut flori. Va mai duceti aminte despre amicul meu si timpuriile Anmore Dewdrop? 

Ei bine, am pus semintele pe 22 Ianuarie si plantele au acum 52 de centimetri. Au crescut mari, poate prea inalte, desi au soare si lumina din belsug. La carte scrie ca la maturitate pot ajunge pana la 2 picioare (cam 60cm). Oricum sunt bine dezvoltate si ca sa nu am surprize le-am pus cate un betisor drept sprijin.

Au aparut si cateva flori. Poate ca daca eram mai atent cu plantutele, aveam rosii coapte de Paste. Desi daca fac o socoteala minimul de 89 de zile ar cadea undeva in jurul datei de 20 Aprilie. Probabil ca va trebui sa astept pana la inceput de Mai.

Daca va ganditi sa le cultivati in container, atunci sa stiti ca intr-unul de 10l s-ar simti cel mai bine. La mine si la amicul meu au crescut in unele mai mici, de 5l, din lipsa de spatiu.

Apropo de amicul meu. Florile aparute mi-au adus aminte de el si mi-ar fi placut sa stam putin de vorba la o cafea, de data aceasta in balconul meu. Din pacate, amicul meu nu mai este. O boala fara leac a ignorat dragostea lui pentru flori.