Un amic, adica nici prieten, dar nici o simpla cunostinta, m-a surprins cu pasiunea lui pentru rosii. Stiam ca sta la bloc si ca nu are resurse ‘teritoriale’ pe la prieteni sau neamuri.
Prin Ianuarie ne-am intalnit intr-un supermagazin care tocmai isi actualizase colectia de seminte. Avea in mana niste seminte de flori, iar in cos vreo 3 ghivece, unul cu primule, unul cu kalanchoe si unul nu mai stiu cu ce. M-am bucurat sa-l salut, desi pentru numic in lume nu m-as fi asteptat sa-l gasesc acolo. Dupa un schimb de amabilitati, m-am repezit la raftul cu seminte de legume, in special de rosii. Mi s-a alaturat, la inceput urmarind din priviri alegerile mele, mai apoi luand si el pachetelele la mana.
Din vorba in vorba am aflat ca are o gradina intr-unul din balcoanele apartamentului de la bloc. Avea si rosii in cateva containere (bidoane, cum le zicea el). In majoritate pitice, adica dwarf, conform terminologiei englezesti. Mi-a povestit cu mandrie ca in urma cu vreo saptamana se copsesera niste rosii pe care le pusese prin octombrie. Am facut repede un calcul si mi-au rezultat 90-100 de zile de la insamantare pana la maturitate. M-am uitat surprins la el si cred ca mi-a ghicit gandul. “Da, sunt unele foarte timpurii, cand ai timp sa vii sa-ti dau cateva seminte”.
Binenteles ca la vreo doua zile i-am sunat la usa. M-a dus in gradina lui si intr-adevar, in plina iarna, avea cateva rosii coapte. Mi-a dat una sa gust. Maruntica, dar buna, buna de tot.
Am mai tainuit la o cafea despre rosiile noastre, iar la plecare mi-a dat cateva seminte de Anmore Dewdrop. Determinate, maturitate timpurie 89-110 zile de la insamantare, inaltime in jur de 60cm, fruct rosu, rotund, 12-15g, gustos (pot confirma). Zicea amicul meu ca rosiile se coc mai toate odata, dupa care planta infloreste din nou.
Din trei seminte am scos trei plantute. Doua din ele, se pot vedea, au crescut bine, cealalalta e mai firava. Trebuie sa le gasesc doua ‘bidoane” si sa le mut. Cand or inflori va dau de stire.