Nimic nu se produce în natură fără fertilizare, adică fără ca organele feminine să se întâlnească cu cele masculine. La plante, și nu numai, operația asta se numește polenizare, pentru că polenul produs de partea masculină joacă rolul de fertilizator.
Pentru a înțelege de ce unele semințe păstrează fidel caracteristicile soiului iar altele pot produce plante diferite, trebuie mai întâi să vedem cum se polenizează roșiile și în ce situații poate apărea polenizarea încrucișată.
Cum funcționează polenizarea la roșii
În privința polenizării roșiilor, lucrurile par mult simplificate. Dacă în multe împrejurări masculul caută insistent femela (sunt și situații inverse), la roșii fiecare floare are atât părți masculine (în partea superioară) cât și feminine (în interiorul florii, la bază). Aici nimeni nu aleargă după nimeni. Polenul își face treaba liber și nestingherit, căzând pur și simplu de sus în jos în conformitate cu legile gravitației descoperite de Newton.
Din cauza aceasta roșiile fac parte din categoria plantelor autopolenizante sau autofertilizante, care se reproduc fără probleme.
De ce roșiile se autopolenizează în mod natural
La majoritatea soiurilor, stigmatul se află în interiorul conului format de antere, ceea ce favorizează autopolenizarea și reduce șansele unei polenizări încrucișate.
Să nu credeți că doar Newton este implicat în polenizarea roșiilor. Eliberarea și deplasarea polenului la roșii mai sunt influențate și de alți factori precum vibrațiile florii, mișcarea aerului, activitatea insectelor sau chiar manipularea plantei de către grădinar.
Din acest motiv, unii cultivatori în sere pe care îi cunosc, scutură adesea plantele sau folosesc bondari pentru a îmbunătăți legarea fructelor. Ei fac acest lucru deoarece, în spațiile închise, curenții de aer se formează mai greu, iar polenul are nevoie de o ușoară mișcare pentru a se elibera eficient.
În grădină, lucrurile se întâmplă mai natural. Eu, de exemplu, atunci când lucrez printre plante, le ating ușor sau le „verific” pe parcurs, iar aceste mici intervenții creează suficiente vibrații pentru a ajuta procesul de polenizare.
Se mai întâmplă ca polenul să fie luat de vânt sau de fluturii și albinele care zboară din floare în floare și astfel polenul unui soi de roșii să fertilizeze ovarele altui soi. În natură, fenomenul acesta nu se numește adulter, ci polenizare încrucișată, și nu se poate produce fără implicarea unei terțe părți (vânt, insecte), parte care nu e acuzată de proxenetism sau comportament imoral.
Rezultatul polenizării încrucișate este amestecarea soiurilor sau, altfel zis, combinarea caracterelor genetice.
Pentru a elimina orice confuzie, trebuie precizat ca efectul unei astfel de polenizări nu se vede imediat. Roșiile recoltate anul acesta de pe planta mamă vor avea aceleași caracteristici ca înainte, pentru ca provin din semințele originale. Dar, începand din sezonul urmator, fructele vor avea și unele caracteristici ale plantei care a oferit polenul. De ce? Pentru că apar din semințe afectate de încrucisarea polenurilor.
Pentru ca polenizarea încrucișată să se poată produce, trebuie în primul rând ca două sau mai multe soiuri de roșii să existe într-o relativă apropiere. Apoi trebuie să se pornească vântul sau să vină albinele care să împrăștie polenul de la un soi de roșie la altul.
Cât de frecventă este polenizarea încrucișată la roșii
Mă rog, fără să complicăm mai mult lucrurile, putem spune că la roșii probabilitatea de polenizare încrucișată este destul de mică.
Măsura exactă a polenizării încrucișate la roșii (Solanum lycopersicum) este dificil de generalizat, însă studiile arată în mod constant că acest proces este redus, dar variabil în funcție de condițiile de cultură.
Într-un studiu realizat pe baza cercetărilor din University of Göttingen și publicat în revista Plant Breeding (Wiley), rata de polenizare încrucișată la roșii a fost raportată între 0% și aproximativ 5,2%.
Rezultatele confirmă că fenomenul este în general rar, dar influențat puternic de soi, de condițiile de mediu, de prezența polenizatorilor și de structura florilor.
Cum se poate determina gradul de încrucișare? Metode sunt mai multe. De exemplu, putem pune la germinat 50 de semințe dintr-un soi care are frunză ca cea a cartofului. Dacă printre plantele rezultate vor exista și unele cu fenotip diferit de frunză, înseamnă că încrucișarea s-a produs. Le numărăm pe acestea și tragem concluzia dacă suntem sub sau peste valoarea de 5%.
Polenizarea încrucișată este un lucru bun sau rău?
Din perspectiva grădinarului care dorește să păstreze un soi cât mai fidel de la un an la altul, polenizarea încrucișată este de obicei nedorită. Atunci când apare accidental, semințele rezultate pot produce plante care nu mai păstrează toate caracteristicile soiului inițial.
Totuși, procesul nu este întotdeauna negativ. Natura este plină de variații și surprize, iar rezultatul nu poate fi întotdeauna anticipat. Uneori, în urma unei încrucișări accidentale pot apărea combinații interesante de caractere. Un exemplu este soiul Black Brandywine.
Pe de altă parte, exact același mecanism stă la baza creării de noi soiuri. Atunci când polenizarea încrucișată este realizată în mod controlat, între plante atent alese, ea poate reprezenta primul pas în obținerea unei varietăți noi de roșii.
