Roșii din Grădină – Soiuri și cultivare

La inceput s-au numit clopote si erau din sticla. Erau fabricate special, dar s-a ajuns repede la concluzia ca si banalele borcane puteau fi folosite cu success. Au fost concepute pentru a fi asezate deasupra plantelor in intentia de a le proteja. Actionand ca o minisera, clopotele (borcanele) mentineau o anumita caldura inauntru, ferind plantele de zapada, inghet sau temperaturi scazute.

Clopotele de sticla au permis gradinarilor din zonele cu temperaturi mai joase sa inceapa semanarea si plantarea mai devreme decat permitea vremea de afara.

Marele lor defect era ca se aprgeau relativ repede, dar civilizatia a impus peturile din plastic, clopote care au practic un timp nelimitat de folosinta.

Pentru ca in primavara asta vremea se dovedeste a fi foarte rece, pregatiti-va de peturi. Ar putea fi o solutie pentru cei care nu au spatii protejate precum sere sau solarii. Cu cat peturile sunt mai mari, cu atat mai bine. Si musai sa fie transparente, de culoare deschisa

Ca un pamant sa fie fertil trebuie sa aiba humus. Humusul nu este altceva decat un amestec de substante organice aflate in sol ca rezultat al transformarii materialului vegetal sub actiunea microorganismelor. Un pamant bogat in humus este sfaramicios, usor de lucrat. Ziceam cu cateva zile in urma ca un astfel de pamant fertil se afla in zona Calafat-Bailesti.

Acesta este insa idealul. In practica avem de a face cu tot felul de soluri, lutoase, nisipoase, pietroase si alte combinatii, fiecare cu avantajele, dar mai ales cu dezavantajele lor.

Un laborator ne poate spune ce fel de sol avem. Dar costa. Pentru noi, cei care facem din gradinarit un hobby si nu o meserie, este suficienta o metoda empirica prin care sa aflam cateva elemente fundamentale.

Luati un pumn de pamant si puneti-l intr-un pahar sau un vas cu pereti transparenti. Acoperiti cu apa, amstecati foarte bine si lasati-l undeva sa se linisteasca.
Aproximativ cam in 12 ore se formeaza depunerile.

Primul strat de jos este nisipul, ceva normal daca ne gandim ca nisipul este de fapt piatra foarte fina, deci un material greu. Urmeaza apoi in ordine argila, lutul si, in final, humusul care formeaza un strat superior sau pluteste pe suprafata apei. Combinatia ideala ar fi ca argila si nisipul sa fie cam in aceealeasi proportii, iar stratul de humus sa fie pregnant. Daca humusul pluteste la suprafata apei, e semn de saracie.

Si daca studiati atent plantele care cresc in mod natural (spontan) pe locul care va intereseaza, puteti afla unele informatii utile.

– solul pe care cresc racovita, spanacul salbatic sau mustarul de camp este unul afanat, bogat in substante nutritive si humus
– pe sol umed cresc pipirigul, menta, podbalul, plante care nu retin apa si ale caror radacini nu putrezesc usor
– pe sol uscat cresc ochiul lupului, flamanzica, cimbrul salbatic, musetelul galben, plante cu radacini adanci care pot si trebuie sa inmagazineze bine apa
– solul argilos este indicat de urmatoarele plante: palamida, papadie, coada-racului, patlagina
– solul nisipos este indicat de prezenta naturala a cimbrului de camp sau troscotului
– solul bogat in azot este indicat de matraguna, urzica, rocoina, loboda, traista ciobanului
– solul sarac in azot este semnalat de paiul oilor, romanita de camp, cimbrul salbatic, vulturica
– solul bogat in calcar este indicat de volbura sau lucerna
– daca pamantul este sarac in calcar vor creste pe el romanita, ridichea salbatica sau soparlita

Facand o scurta recapitulare, solul greu este slab aerat si prin urmare predispus la compactare. Temperatura lui este mai scazuta. Are o capacitate mai mare de retinere a apei si substantelor nutritive. Prezenta lutului si/sau argilei face solul mai putin permeabil, impiedicand apa si alte elemente sa ajunga mai adanc. Dupa ploaie, pe un sol greu se observa balti dupa care pamantul crapa. Daca in urma irigarii apa balteste, aparitia crapaturilor este inevitabila

Repercusiunile asupra culturii deriva din aceste caracteristici. Temperatura scazuta conduce la o slaba germinare, solul compact impiedica formarea si fixarea radacinilor, umiditatea de suprafata este sursa multori boli, iar crapaturile impiedica dezvoltarea normala a radacinilor si le usuca.

Pe langa corectiile pe care le poti face arand pamantul si folosind adaosuri (amendamente) specifice, deficientele mai pot fi corectate si prin tehnologia de cultura.

Razoarele suprainaltate pot avea multe avantaje atunci cand ai de a face cu un tip de sol greu. Construirea razoarelor produce afanarea pamantului si introducerea biomasei ajuta la aerarea lui. Cum aerul nu conduce caldura, un sol bine aerat are o temperatura mai ridicata decat unul compact, care balteste.

O tehnologie mai costisitoare este prezentata in poza alaturata.

Presupune ceva cheltuiala, dar intre cele patru scanduri se poate obtine amestecul de sol care se doreste. Punand in balanta rezultatele mai bune, munca mai putina si efectul estetic se poate ajunge la concluzia ca investitia merita facuta.

Pierderea de temperatura din sol se poate combate si prin crearea unor structuri de protectie impotriva vantului, cum ar fi garduri vii, randuri de vie sau pomi. Acestea impiedica circulatia masiva a maselor de aer care racesc pamantul. Chiar si microorganismele care traiesc in sol sunt mai active la temperaturi mai inalte. Descompunerea are loc mai repede si producerea unui humus de buna calitate pentru plante se produce intr-un timp mai scurt.

Spuneam in postarea de ieri ca solul greu este dificil de lucrat. Acest lucru se intampla pentru ca in primul rand se recomanda anumite lucrari sau metode care sa atenueze influenta negativa a solului. In cazul solurilor usoare, lucrurile nu sunt asa de complicate.

In primul rand, inainte de a trece la a semana sau a rasadi, orice sol trebuie afanat, mai clar zis trebuie sa arati/sapati pamantul o data pe an, la suprafata, cam pana la 20 cm adancime. Pentru solurile usoare este bine sa sapati intre sfarsitul iernii si inceputul primaverii, iar in timpul sezonului rece se recomanda ca pamantul sa fie protejat de un covor gros de frunze, paie, ingrasamant sau compost, acestea fiind incorporate cu harletul in sol cand faceti operatia de afanare a solului. Solurile grele trebuie arate toamna si ulterior peste brazdele de pamant trebuie imprastiat compost sau balegar.

Atentie la balegar (gunoi de grajd). Nu se va folosi decat balegar fermentat, numit si mranita, care a stat afara macar o jumatate de an. Balegarul proaspat, in special cel abia scos din grajd, risca sa arda radacinile plantelor.

Turba

Dupa cum observati, operatia de aerare aste acompaniata si de adaugarea unor elemente pe care le incorporati in sol si care permit modificarea proprietatilor acestuia. Aceste elemente se numesc ‘adaosuri’ sau ‘amendamente’ si au rolul de a-i oferi pamantului elementele care ii lipsesc pentru a-l echilibra. Am vorbit mai la deal despre balegar. El este un adaos, dar si un ingrasemant. Accentuez acest lucru, pentru ca de regula adaosurile nu sunt totuna cu ingrasamintele si nu trebuie confundate cu acestea. Balegarul este singura exceptie.

Un alt amendament este varul. El este un adaos potrivit pentru solurile argiloase pe care le face mai permeabile si mai usor de lucrat. Diminueaza aciditatea solului. In schimb, daca solul este calcaros este inutil sa mai folositi acest amendament. Exceptand aceasta restrictie, varul este benefic pentru toate tipurile de soluri acide, cu mentiunea ca aceasta corectie trebuie aplicata progresiv

Un alt adaos ar fi turba. Turba o gasim in zonele mlastinoase (numite si turbarii) si nu este altceva decat un amestec de muschi acvatici aflati in descompunere. Ea nu poseda proprietati nutritive, dar actioneaza ca un burete imbunatatind capacitatea de retinere a apei, ceea ce o face foarte nimerita de aplicat in cazul solurilor usoare. Inainte de a fi folosita, turba trebuie udata