Nestămpărat cum sunt, am nesocotit toate sfaturile celor din jur și am dat o fugă pe la țară, pe la grădină. Așa cum mă așteptam, chiar și pe caniculă, primele roșii încep să se coacă.
Totuși, nu a fost o alegere prea nimerită, pentru că a fost căldură mare, o zi toridă de fapt, cu tot disconfortul adiacent. Un aer irespirabil și încins, de parcă jur-împrejur erau numai sobe pline ochi cu jar. Mai pe la umbră, mai pe înserate, mai prin răcoarea dimineții, am reușit să fac câte ceva, nu mare lucru. Asta este, atât și așa se mai poate. Deocamdată.
Primele soiuri de roșii se apropie de coacere
Am profitat de ocazie ca să fac un inventar cu toate soiurile de roșii aflate pe rod. Acuma, dacă cele văratice sunt pe sfârșite, mai trebuie să aștept ceva timp ca să trec la adunatul celor care se vor maturiza în plin sezon. Cred că pe la Sf. Marie voi avea primele oportunități. Deși mă aștept ca Ovi’s Romanian Giant să fie un pic mai grăbită. (Profit de ocazie să-i mulțumesc Domnului Gabriel A52 pentru amabilitatea de a-mi împrumuta semințele. Ale mele sunt pe undeva puse bine, de negăsit). Deocamdată roșiile arată așa, dar nu vor ezita, cât de curând, să fie adevărate vedete.
Lângă ele, Sângeorgiu de Mureș, roșiile minunate de la Doamna Cristina. Și ele la fel de harnice ca gigantele ‘inventate’ de Ovidiu. Vor aduce în grădină frumusețea și gustul lor.
De ce merg la grădină chiar și pe caniculă
În ciuda atmosferei înăbușitoare, vizita în grădină a fost o bucurie. Oboseala și căldura au trecut repede în plan secund când am văzut că roșiile mele sunt sănătoase. Am observat că, până acum, au trecut destul de bine peste zilele cele mai fierbinți. Cred că un rol important l-au avut stratul bun de mulci și udarea regulată. Iar asta înseamnă că se apropie cea mai frumoasă perioadă a sezonului.
Vedeți de ce mă duc la grădină, împotriva protestelor generale? Aș fi mult mai bolnav dacă nu m-aș duce.