Astăzi nu vă mai vorbesc despre semințe de la roșii. Nu pentru că am încheiat treaba, ci pentru că astăzi, fiind răcoare, am profitat de ambianță și am stat aproape toată ziua printre roșiile mele.
Perioada aceasta de sfârșit de sezon vine cu o înflorire târzie și o gestionare diferită a legării rodului.
În primul rând am constatat că foarte multe plante încă au flori.
Înflorirea târzie și influența tratamentelor cu bor
Se pare că ideea Elisei de a stropi cu acid boric a fost una bună, roșiile mele au înflorit mai bine anul acesta. Mulțumesc Elisa.
Gogonele aflate în faza de pârg la sfârșit de sezon, când temperaturile scad și procesul de maturare devine limitat.
Acum însă, trebuie să fiu realist și să recunosc faptul că la început de toamnă “ce e mult, e excesiv’. O floare are nevoie de minim două luni pentru a se transforma în roșie bună de mâncat. Și nu are nevoie numai de timp, ci și de temperaturi diurne de măcar 24°C, iar noaptea de peste 13-14. Cam greu acum la mijloc de septembrie, mai ales cu cele nocturne. Ba mai mult, am văzut că în noaptea dintre 24 spre 25 se prognozează a fi 5°C, ceea ce nu-i bine deloc, pentru că eu știu că pe la 4°C miroase a brumă. Dacă o fi așa, înseamnă că grădinăria în aer liber se va încheia mai repede anul acesta. Dar poate că se mai înșală și meteorologii câteodată.
Apoi, am constatat că sunt cam multe ramuri și frunze, care, așa cum spuneam acum câteva zile, consumă inutil din resursele plantei. Unele plante aveau numai frunze și atât.
Și nu în ultimul rând, am văzut că mai sunt prin vrejuri o mulțime de roșii verzi de dimensiune mică. Și pentru ele ar mai fi necesară o lună …
Tăieri, curățare și pregătirea plantelor pentru final de sezon
Deci, din nou la treabă. Am lucrat și de sus în jos, și de jos în sus. În primul rând am dat jos florile, cu toată părerea de rău. Apoi am mai rupt și din vârfurile plantelor. De jos în sus am golit până aproape de primul etaj cu toate fructele verzi. Plantele fără fructe le-am scos din pământ, erau fără speranță. Cât privește roșiile cele mici și verzi … aici mi s-a mai înmuiat inima. Le-am lăsat, cu gândul la borcanul cu murături. Deocamdată, până nu mă răzgândesc.
În final, știu că m-am cocoșat bine de tot. Am mai zăbovit eu din când în când cu niște prune brumării în mână, dar e început de toamnă și pe strada mea. Tot ce am rupt și dat jos am adunat la capătul rândului, dar de acolo le duc mâine la șanțul din fundul grădinii. Sau în altă parte, dacă voi reuși să încropesc un loc pentru compost, că erau numai frunze verzi și fragede.
În acest context, lucrările de întreținere din grădină fac parte dintr-un program coerent de gestionare a culturii de roșii, care devine esențial spre final de sezon.
E grea munca în grădină, oameni buni. Așa că m-am hotărât, nu mai pun roșii pân’ la primăvară.