Sanatate din seminte de la Fane

Știu că v-am promis mai multe amănunte despre Spitz, dar mai aveți puțintică răbdare, că am altceva urgent să vă spun.

Este vorba despre un moment de experiența personală de grădinărit, legat de contextul cultivării soiurilor tradiționale de roșii în grădină proprie. Amintirea lui a inspirat acest articol.

🍅 Primele roșii și observații din grădină

Vorbeam ieri despre semințe de roșii. Vorbeam pentru că a venit sezonul.

Astăzi de dimineață mi-am udat roșiile, după care le-am luat iar la mână. Aveam în față două liste, lista cu soiurile puse în grădină. și lista cu semințe de roșii deja recoltate. Mă străduiesc pe cât pot să nu fac omisiuni, dar … de la o vârstă încolo, două-trei îți mai scapă.

Tot bifând când pe o listă când pe alta, am ajuns la rândurile cu ‘inima de bou’. Eu sâmbătă și duminică am stat cuminte acasă, dar natura a lucrat. Și a lucrat cel mai frumos la roșiile pe care le am din semințe primite de la Fane Grădinaru.

Despre Fane Grădinaru cred că v-am mai povestit. Grădinaru este numele lui adevărat primit de la taică-su’, iar Fane tot nume adevărat, dar primit de la nașul de botez. Nu Ștefan cum ați fi tentați să credeți, ci Fane, că așa îl chema pe nașu’. Și orice oltean adevărat respectă voia nașului.

Cu Fane am fost mulți ani de zile coleg de serviciu. Am lucrat chiar în același birou, până într-o zi când cineva a considerat că la vârsta noastră nu mai suntem interesanți pentru scopurile mărețe ale întreprinderii.

🍅 Semințele de roșii de la Fane Grădinaru

Ba moșule, mi-a zis Fane, pe mine Grădinaru mă cheamă și grădinar mă fac. Mă duc la mama la țară, că e bătrână și singură și nu mai poate deloc. Și uite așa a lăsat orașul și a plecat undeva la Dunăre, de unde venise cu mulți ani în urmă și unde avea o casă rostuită de ai lui. Acu’ vine la Craiova cu lubeniță, pepeni și dovleci. Din iulie și până dă bruma e în piață. Ce face în rest nu prea spune și nici eu nu insist cu întrebările, dar e sprinten, cu mintea ageră și privirea luminoasă. De câte ori ne vedem, eu cumpăr cea mai mare lubeniță pe care o are, iar el îmi face cadou un pepene. Berea o dau eu în contul pepenelui și o bem în picioare la botul calului, că nu-și poate lăsa marfa de izbeliște. Mai vorbim de una, de alta, de colegi care unii mai sunt, alții nu.

Vorbim și despre grădinărie. Anul trecut prin vremea asta numai ce l-am auzit: ba moșule, mai lasă-mă în pace cu Brandywine, Marmande și alte chestii străinești. Să mănânci la vară o roșie din asta și să vezi că-ți dă sănătate. Și mi-a dat niște semințe de roșii într-o cutie de chibrituri, roșii pe care ai lui le aveau de ani de zile în grădină.

Mi-a mai spus că erau ‘inimă de bou din aia românească’ si ca sunt ‘prăpăd de bune’

🍅 Soiul „Inimă de bou” și rezultatele în grădină

Astăzi am cules primele roșii din semințe primite de la Fane. Inimă de bou roz. Românească, după spusele lui. Cea mai mare a avut 410 grame, ceea ce pentru seceta din grădina mea este o adevărată performanță. Îmi pare rău că am fost neatent și am cam storcit-o la transport. Nu mai arăta frumos, așa că poze am făcut la altele, măricele și ele. N-am rezistat tentației și pe asta mai mare am mâncat-o împreună cu Coana Mare cu niște brânză de capră. N-am uitat să opresc niște semințe.

Avea dreptate grădinaru’ de Fane, bună, bună de tot, așa cum sunt roșiile tradiționale românesti. Am mai ales câteva pentru a opri semințe și pe celelalte le-am lăsat în responsabilitatea soției să facă o salată țărănească pentru masa de seară. Și, dacă tot veni vorba, să vă spun un smerchez. După ce faceți salata cu toate ale ei, băgați-o la frigider pentru 16 minute. De ce tocmai 16 minute? Așa ca să se răcească un pic și să meargă cu o țuică bună.

Abia aștept să mă strige Coana Mare din bucătărie. O salată rece făcută din roșii de la Fane și o țuică făcută de mine cu toată responsabilitatea. Ce poate fi mai bun pentru sănătate? Să trăiești, Fane!