Seminte de rosii incrucisate

Daca inca nu stiati, aflati de la mine ca toti cultivatorii pasionati de rosii sunt niste neastamparati. Dar acest neastampar nu este pentru toti la fel.

Eu, de exemplu, sunt un fel de arhivar, un colectionar. Imi place sa caut si sa observ diverse soiuri de rosii. Cu cat sunt mai vechi, cu atat neastamparul meu este mai mare. Spre exemplu, am descoperit recent un gradinar in varsta de 90 de ani care spune ca de peste 70 de ani are in gradina sa un soi de rosii pe care il cultiva cu mare dragoste. Mie nu-mi trebuie mai mult ca sa nu am liniste pana cand voi avea in palma cateva seminte. Deocamdata, nu l-am localizat precis, dar din aproape in aproape, am toate sansele sa-l dibuiesc.

Altii, din contra, sunt interesati de varietati care inca nu exista sau exista numai in inchipuirea lor. Acestia fac tot felul de combinatii de soiuri (incrucisari sunt denumite oeratiunile acestea) dupa care studiaza si observa ce a iesit. In primul an dupa incrucisare, apar mai multe varietati, dupa cum s-au combinat si ‘ametit’ cromozomii. Ori le identifici pe toate si le cultivi pe fiecare in parte, ori alegi 1-2 mai dominante sau care iti plac. Al doilea an, diversitatea este mai mica, dar vezi ce a iesit, compari cu varietatile aparute in anul precedent, faci selectii, faci identificari, alegi ce vrei sau ce-ti place. Si tot asa vreo 6-7 ani, pana cand productia se stabilizeaza, adica dintr-un anume soi selectat in fiecare an dupa aceleasi caracteristici si insusiri, peste 95% din “copii” sunt aidoma “parintilor”. Munca si pasiune, nu gluma. E nevoie de un om ordonat, cu memorie buna, cu multa rabdare, dispus sa stea permanent in preajma experimentului sau.
seminte de rosii
Am cunoscut un astfel de gradinar (eu as zice ca este mai mult decat atat) in Germania. Rosiile din poza sunt din seminte primite de la el. Povestea sa a inceput in ziua in care a decis sa vada ce se intampla daca incruciseaza soiurile “Bianca” și “OSU P20”. In urma acestui experiment, au aparut pe piata multe linii, printre care cele mai importante sunt “Antho Gelb”, “Antho Rosa”, “Antho Rotbraun” si “Antho Violettrot”. Cel mai mult mi-au placut ulimele. Despre ele, amicul meu spune ca sunt cherry de +/- 20 grame, de culoare inspre violet, cu zona umerilor mai inchisa de prezenta mai densa a anthocianinei. Plante e cu dezvoltare foarte mare, tulpini mari, frunze regulate, creștere nedeterminată. Producție foarte bună, mult mai abundentă in a doua parte a sezonului. Deocamdata, arata ca in poza. Vom trai si vom vedea.

This entry was posted in Chestiuni tehnice, Privind in gradina altora, Soiuri de rosii and tagged , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Lasa un comentariu

Daca ai cultivat acest soi, m-as bucura foarte mult sa stiu parerea ta, mai ales privind felul in care el s-a comportat in gradina ta. Nu uita sa precizezi zona unde se afla gradina ta, pentru a sublinia modul in care acest soi se adapteaza in diverse locuri din tara. In felul acesta vei ajuta multi gradinari sa aleaga rosiile cele mai potrivite pentru gradina lor. In numele lor, si al meu, iti multumesc.