Gradina nu a intrat in recesiune

Am fost la gradina pentru cateva zile. Asa cum observa si Toparceanu, nu e confort occidental, dar, orice s-ar zice, e liniste si pace. Daca as putea gasi o metoda prin care sa scap de tantari, as duce-o boiereste. N-am televizor si ma simt din ce in ce mai bine pe chestia asta. Am descoperit radioul local care are din ora in ora exact doua minute de stiri, nimic mai mult. Alt lucru bun e ca la radio nu se dezbraca nimeni. Plus ca are si niste emisiuni nocturne exact pe gustul meu, cu melodii din anii cand toata lumea era a mea. Vai Doamne, pusca si cureaua lata. Dorm si mai bine, e mai multa liniste si racoare, iar muzica e de vis, cu greieri cu tot.

Din cauza noptilor racoroase, dimineata e o roua deasa. Nici nu trebuie sa mai ud asa de mult. Ieri am dat o sapa, ca sa mai aerisesc pamantul batatorit de ultima ploaie. A fost si ceva vant in timpul ploii, dar nu s-a dovedit a exista mari stricaciuni.

Prunele se coc intr-o veselie. N-am avut niciodata asa recolta. Daca voi reusi sa le cazanesc, atunci voi avea marfa pentru multi ani de acum inainte. Mai prost, adica foarte prost stau cu merele, care nu vor sa mai stea in pomi. Cred ca din cele galbene voi reusi sa adun ceva, insa ionatanele nu vor apuca sa se coaca.

Dar, asa cum va spuneam cu mult inainte, eu ma duc la tara pentru rosii. Desi exista multe controverse pe plan national, gradina mea nu a intrat in recesiune. Cu toate ca nu am fost in cea mai buna forma fizica, anul acesta am reusit cateva lucruri care m-au bucurat. Asteptam cu nerabdare de ceva vreme sa izbucneasca spectacolul de la LehrerTomate si iata ca in sfarsit s-a produs. Este vorba doar de inceput, doar o prima rosie care cantareste 426g, si mai urmeaza si altele. Cel putin eu am lasat mai multe in stadiul de trecere inspre culoarea galben-portocalie. Sper sa le gasesc la locul lor peste doua zile cand voi reveni. Sunt un pic obosit si nu ma mai apuc sa recoltez semintele. Voi face asta maine dimineata si asa voi vedea cum arata miezul, si mai ales ce gust au.

De la chinezi numai vesti bune. De data asta ma pot lauda cu Chinese Purple, niste rosii de tip beefsteak, dar de o culoare mai rozalie, cam ca Girocul nostru.

Imi pare rau ca nu am avut la mine telefonul ca sa fac o poza tufei inainte de recoltare. Am numarat 12 rosii mari, una si una. Erau coapte numai sase, cea mai mare 295 de grame , iar cea mai mica 233. Si celelalte au marimi asemanatoare, asa ca daca socotim, din aceste prime 12 fructe se aduna undeva la 3 kg, ceea ce nu e rau de loc, daca ne gandim ca mai sunt si alte elaje la rand. Pacat ca n-am decat un fir.

Am fost placut surprins de Milka’s Red Bulgarian. Desi bulgareasca, vecinii nostri de peste Dunare nu o au. Sau poate ca o au dar are alt nume. In orice caz, America vorbeste frumos despre ea. Si eu, daca ma gandesc la faptul ca am bagat la traista un exempla de 314 grame, nu pot avea decat cuvine de lauda. Am avut-o si anul trecut, dar nu mi-a iesit. Ma bucur ca am mai incercat-o inca o data anul acesta.

Are si o istorie interesanta. Un medic stomatolog din Statele Uimite avea o pacienta de prigine bulgara. Pe langa problemele de dinti, cei doi mai aveau o problema comuna, rosiile. Asa ca pacienta a fost incantata sa-i ofere niste seminte de rosii, pe care le-a recomandat cu caldura. Pe doamna in cauza o chema Milka. Acum, tot asa se numeste si rosia.

Si pentru ca tot veni vorba despre bulgari, am intalnit multi gradinari nostalgici dupa un soi vechi bulgaresc, pe nume Maritza. Era destul de des intalnit in sudul tarii, dar de la o vreme a disparut. Nici bulgarii nu mai au rosia asta, au pierdut-o si ei. Dar am dibuit-o pe undeva, pe la altii mai strangatori. Sa vedem acum cum voi face rost de seminte. Sper sa merite efortul