Dry farmed tomatoes

V-am spus candva ca nea Ion a’lu’ Cepoi punea primavara cateva rasaduri de rosii in capul locului si manca din ele la secerat fara sa le ude, fara sa le sape, fara sa le copileasca, fara sa le stropeasca impotriva manei. Din ce seminte erau obtinute rasadurile, nu stiu. El zice ca erau ‘din alea romanesti’, care te ungeau pe suflet cand mancai una, dar care s-au pierdut deoarece dupa colectivizarea pamantului n-a mai pus nimeni rosii in capul locului. Adica, zice tot el, unde si de ce sa mai pui daca pamantul nu mai era al tau?

Tot rasfoind internetul, am ajuns la concluzia ca ori stia el nea Ion ce stia, ori altii au aflat despre metoda lui si au luat-o in serios. Cert este ca am descoperit o tehnologie care se numeste ‘dry farmed tomatoes’, ceea ce pe scurt inseamna ca dupa ce ai plantat rasadurile de rosii in pamant, le uzi bine o data sau de 2 ori, dupa care nu le mai uzi niciodata sau o faci doar o data sau de doua ori daca e musai nevoie.
seminte de rosii

Tehnica asta are ca scop ca planta sa fie fortata sa creasca mai multe radacini si sa adune in rosii mai multe minerale, ceea ce face ca rosiile sa sa aiba gust mai bun. Ca in orice lucru, exista si aici un smerchez, pentru ca nu poti aplica cu succes tehnica asta oriunde, ci numai in acele zone in care ploile de iarna satureaza pamantul cu apa, iar verile desi sunt secetoase, exista o influenta marina, adica o briza care raceste atmosfera si incetineste evaporarea apei din sol. Cum ar fi de pilda, California. O alta smecherie este sa ingropi radacinile plantei ceva mai adanc in pamant, pentru a le oferi accesul la umiditatea din interior. Pe de alta parte, o rosie ingropata mai adanc, dezvolta mai multe radacini, ceea ce le ajuta sa reziste mai usor la seceta si, mai ales, sa ‘colecteze’ mai multe minerale pentru fructe.

In California metoda aceasta e veche de zeci de ani si se foloseste nu numai la rosii, ci si la alte culturi precum la cele de pepeni, dovleci sau cartofi. Se zice ca metoda ‘dry farmed tomatoes’, a fost importata din zona Meditaraneana, unde era aplicata la cultivarea vitei-de-vie si a maslinilor. Rezultatul este spectaculos nu in cantitate, ci in calitate. Rosiile rezultate astfel sunt mai mici, mai putine, dar compenseaza prin gust si aroma. Se zice ca multe dintre produsele care au cucerit piata americana, au la baza rosiile acestea. Ce seminte si ce soiuri de rosii se folosesc, nu prea se spune. Am gasit totusi o mentiune referitoare la ‘Early girls’ si la faptul ca orice rosie timpurie ar fi potrivita acestei culturi.

Dar daca stau bine si ma gandesc, Early girl este un hibrid, si nu cred ca are un gust prea grozav. Eu cred ca trebuie sa fie tot o rosie de origine italieneasca, asa ca voi incerca sa fac si eu rost de cateva seminte. In fond, Italia e la o aruncatura de bat. Iar la mine in gradina, vara e seceta la greu, desi nu stiu cum sa fac sa trag marea mai aproape. Daca nu cumva asta o fi fost si problema lui nea Ion.

This entry was posted in Chestiuni tehnice. Bookmark the permalink.

2 Raspunsuri la Dry farmed tomatoes

  1. nelucraciun says:

    Eu, in gradina de la tara, ud rosiile o data pe saptamana. Asta daca nu ploua. Daca ploua, doar cand nu mai ploua. Si intotdeauna plantele de acolo au facut mai multe rosii decat cele dinn gradina de la oras, udate mult mai des (la doua-trei zile).
    Anu’ asta am plantat mai ales rosii din seminte din soiuri traditionale, de la Ecoruralis, rasad produs tarziu, plantat si mai tarziu. Intre cele 5 soiuri cerute si primite unul este “foarte rezistent la seceta”, cu fructe de culoare galbena, usor spre portocaliu, marime medie, cca. 6-7 cm in diametru, gustoase, cu o zona roz in miez. Altul, descris ca “rezistent la seceta”, s-a dovedit un amestec de soiuri: chery, chery cu frunza ca de cartof, altele de marime medie, culoare rosie, sferice, netede – cred ca astea sunt soiul descris- si altele, mici spre mediu, tot de culoare rosie, cutate. In prima parte a sezonului a fost umezeala suficienta din precipitatii, in rest le-am udat saptamanal. La inceput cca 1 l, la radacina, cu cana, iar de vreo 3 saptamani, de cand mi-am inlocuit furtunul vechi cu unul nou, mult mai usor si mai usor de manuit, de instalat si de strans, la discretie, cu furtunul.
    Nu m-a rabdat sufletul sa las doua – trei fire neudate.

    • Valerian says:

      Se poate ca Ion al lui Cepoi sa fi avut dreptate cand spunea despre rosii ca in fond sunt niste buruieni. Si mama zicea ca e dupa cum le inveti: daca le inveti cu apa, cer apa, daca nu, nu.
      Zici ca ai pus 1 litru de apa la radacina? Si ce crezi, e mult, e putin? La o simpla socoteala ar veni 1 litru pe o suprafata de 15cmx15cm (adica in jurul firului de rosie), adica 1 litru pe 0,0225 metri/patrati, adica 40 litri pe metru/patrat. Cand da ploaie cu cantitatea asta de apa se zice ca ploua bine, chiar periculos de bine. Sigur, ploaia uda peste tot, tu ai pus apa din loc in loc, cea ce este altceva. Dar totusi, e mult, e putin? Intreb si eu, nu fac teoria chibritului, pentru ca ma intereseaza mai multe pareri, deoarece nicaieri nu am gasit scris clar ce inseamna si cat trebuie udata o rosie. Daca te lasa inima sa lasi doua-trei fire neudate, poate ca aveam un raspuns, dar asa … Nu fii trist, nici eu nu m-as fi culcat linistit stiind ca niste plante poate sufera, in timp ce altele huzuresc.
      Seminte de rosii foarte rezistente la seceta? O sa iau si eu legatura cu Ecoruralis. Par intr-adevar un pic dezordonati, dar cred ca vor sa faca treaba buna.
      Mai vorbim

Leave a Reply to Valerian Cancel reply