Are 77 de ani si este de cativa ani prietenul meu
A servit ani de-a randul in marina. Are 1,80m, o constitutie atletica, un par complet negru si o barba bogata lunga de cel putin o palma. Daca-l vezi nu-ti poti inchipui altceva despre el decat ca a fost un adevarat lup de mare.
Pana la 72 de ani a avut o conditie fizica perfecta, nu a simtit nici macar o banala durere de cap. De la o vreme insa, a constatat ca ochiul drept nu-l mai ajuta la fel de bine ca inainte. Dar nu si-a facut probleme, mai avea unul bun. Apoi, n-a mai auzit bine cu urechea dreapta. Nici de data aceasta n-a avut motiv de ingrijorare, mai avea una buna. In ultimele ierni, o pneumonie rebela i-a necajit un plaman, dar nici atunci nu s-a simtit in pericol, pentru ca, ati ghicit, mai avea unul bun.
Ce credeti ca facea prietenul meu intre doua ierni, intre doua boli?
Ei bine, aflati ca, in fiecare an, prietenul meu cultiva in gradina lui 4-500 fire de rosii, adica in jur de 100-120 de soiuri diferite, de fiecare data altele decat in anii precedenti. E ceva nu? La 77 de ani e o chestie!
Astazi am primit un email de la prietenul meu in care imi povesteste ca niste doctori (chiar asa se exprima, niste doctori) au constatat ca inima lui, de fapt numai partea ei stanga, nu functioneaza prea bine. La sfatul doctorilor a decis ca anul acesta va fi ultima data cand va mai cultiva 400 de fire de rosii. Incepand de la anul, o va lasa ceva mai moale, dar inca nu s-a hotarat, cat de moale.
Vor fi 50 de fire? 100? 200? Voi afla si va voi spune. Pana una alta, este posibil ca incepand de la anul 400 de fire de rosii sa nu mai fericite sa-l aiba in preajma. Asta nu si daca prietenul meu se va gandi ca mai are o jumatate de inima care merge perfect.
Frumos și emoționant text.
Să sperăm că cele 400 de fire de roșii de la anul vor rodi la fel de bogat ca-n fiecare an, iar grdinarul de 78 de primăveri va respira fericit, cu toată inima. 🙂
M-as bucura sa fie asa cum ziceti. Si nici n-ar fi exclus, este de un optimism debordant si are cele mai nastrusnice idei. In toamna trecuta, i-am trimis un mesaj de ziua lui. Nici un fel de reactie vreo cateva zile, incepusem sa-mi fac tot felul de ganduri. Mi-a raspuns pana la urma si s-a scuzat pentru intarziere, deoarece lipsise de acasa cateva zile fiind dus in munti la o vanatoare.