Înainte de a exprima o poziție personală despre ce semințe de roșii ar trebui să alegem, aș dori să stăm puțin de vorbă. Nu știu dacă eu am găsit soluția problemei, dar pot spune cum fac eu pentru a împăca mai toate cerințele.
Când aleg semințele pentru grădina noastră, știu că nu există un singur tip de semințe care să fie „cel mai bun”. Alegerea depinde de ceea ce vreau să obținem, de spațiul pe care îl am, de timpul pe care îl pot acorda plantelor și, mai ales, de felul în care intenționez să folosesc roșiile.
Semințele obținute prin polenizare liberă
Unul dintre primele lucruri la care mă uit atunci când aleg semințele este dacă soiul se înmulțește prin polenizare liberă. În cazul acestor soiuri, semințele pot fi păstrate de la un an la altul și folosite pentru obținerea unei noi generații de plante, cu condiția ca polenizarea să se fi realizat corespunzător și să fie respectate caracteristicile soiului.
Polenizarea liberă are, de regulă, ca rezultat o nouă generație de plante cu caracteristici foarte apropiate de cele ale generației din care provin semințele. Este modul natural prin care polenul ajunge la partea feminină a florii și are loc fertilizarea. Diferită de aceasta este polenizarea încrucișată, care poate fi accidentală sau dirijată și presupune transferul polenului între plante cu origini genetice diferite. În acest caz, noua generație poate moșteni caracteristici de la ambele plante participante.
Semințele tradiționale (heirloom)
În engleză, acestea sunt denumite „heirloom seeds”.
Există încă discuții despre cât de vechi trebuie să fie un soi pentru a putea fi considerat tradițional. Părerile sunt împărțite. Pentru unii, este important ca aceste soiuri să fi fost cultivate înainte de Al Doilea Război Mondial, deoarece perioada de după război a marcat începutul unei intensificări a agriculturii și a unor schimbări importante în ameliorarea plantelor și în dezvoltarea soiurilor comerciale. Alte opinii, precum cea a University of California Agriculture and Natural Resources (UC ANR), consideră că un soi heirloom trebuie să fi fost cultivat și transmis din generație în generație timp de cel puțin 50 de ani.
Una peste alta, indiferent de această dezbatere, semințele soiurilor tradiționale sunt, într-un fel, „semințele bunicii”, din care încă se obțin fructe care au făcut deliciul multor generații. Ca o condiție importantă, aceste soiuri sunt în general cu polenizare liberă, iar semințele pot fi colectate de la un an la altul pentru a fi semănate ulterior. În timp, unele dintre aceste soiuri s-au adaptat foarte bine la condițiile în care au fost cultivate și pot avea o bună toleranță la anumite boli și la condițiile de mediu din zona în care au fost păstrate și cultivate.
Și atunci, ce semințe de roșii alegem pentru grădina noastră?
După părerea mea, pentru un grădinar amator, soiurile tradiționale și cele cu polenizare liberă au câteva avantaje importante. Semințele pot fi păstrate de la un an la altul, iar varietatea de forme, culori și gusturi pe care o întâlnim la aceste soiuri este, în sine, un motiv pentru care merită să le cultivăm.
Spun acest lucru și din experiența mea de peste două decenii. De-a lungul anilor, am cultivat și am urmărit un număr foarte mare de soiuri de roșii, iar pasiunea pentru diversitatea lor m-a făcut să acord o atenție deosebită soiurilor tradiționale românești și celor pe care le putem păstra și transmite mai departe. Pentru mine, plăcerea de a cultiva roșii nu a fost niciodată legată doar de cantitatea de fructe obținută, ci și de gustul lor, de aspectul și particularitățile fiecărui soi și de satisfacția de a vedea cum o sămânță păstrată de la un an la altul continuă povestea unei plante.
De aceea, atunci când aleg semințele, pornesc mai întâi de la ceea ce vreau să obțin: gust, culoare, conservare și alte caracteristici importante pentru mine. După ce stabilesc ce îmi doresc de la recolta acelui an, mă gândesc care dintre soiurile care răspund acestor cerințe se potrivesc cel mai bine grădinii mele și condițiilor în care urmează să fie cultivate.
Hibrizii pot fi, la rândul lor, o alegere foarte bună, inclusiv pentru grădinarii amatori. Ei oferă adesea o mai mare uniformitate și predictibilitate, iar unele soiuri hibride au fost dezvoltate pentru rezistență la anumite boli, pentru producții bune sau pentru o anumită perioadă de maturare. Aceste caracteristici sunt deosebit de importante pentru cultivatorii profesioniști, care trebuie să poată estima producția, perioada de recoltare și comportamentul fructelor în timpul transportului și depozitării.