Intr-un comentariu la postarea de ieri ii spuneam prietenului Nelu Craciun ca mai am creo 10 zile de alergat pentru doua nunti, dupa care ma linistesc si redevin gradinarul care am fost.
Deocamdata am placerea sa va prezint recordul pe anul acesta. Este vorba despre soiul Maria Amazilitei care ma rasfata cu un exemplar de 645g. Nu este cine stie ce, dar este totusi o rosie respectabila.
Trebuie sa-i spun lui Attila ca Maria Amazilitei are un gust foarte bun si ca nu ar trebui se lipreasca din portofoliul unui gradinar care vrea rosii cu gust deosebit. Straini de peste mari si tari pastreaza acest soi tocmai pentru savoarea fructului si le vine greu sa inteleaga cum de noi nu stim de ele. Parca n-ar fi ale noastre.
Ar mai fi o rosie despre care uitasem. Noroc cu Attila care intr-un comentariu recent imi aduce aminte de Matina. Poza cu pricina va fi in special pe placul amicului Andre-Petru, care asteapta niste seminte de la mine.
O sa-i dau cu siguranta, mai ales ca i-am incredintat in primavara ultimele seminte de Outdoor Girl pe care le-a ingrijit cu destoinicie si are acum niste plante de toata frumusetea.