Se pare ca toamna vine mai repede anul acesta. In orice caz, noptile acestui sfarsit de august sunt sensibil mai reci ca anii trecuti. Vecinul meu, moshul de peste drum, zicea mai zilele trecute ca anul acesta bruma va cadea pana in mujlocul lui septembrie. Nu mi-as dori acest lucru cand ma uit la rosiile din gradina care inca sunt pline de flori si rodesc in continuu. Cine stie, si moshii se mai pot insela uneori. Sau poate ca l-am prin eu intr-un moment cand era mai suparat.
Am ajuns din nou la gradina mea. Kapia Rose ma asteptau exact asa cum le lasasem. Insorite, coapte si numai bune de recoltat. De data aceasta am putut face o poza.
Vedeti ce aglomeratie este acolo? Maxima bagata la traista a avut 146 de grame, ceea ce nu este tocmai rau, adica 7-8 la kil. Si sa stiti ca si ca gust stau bine, iar semintele nu sunt din abundenta. Cred ca ma repet, dar cu ele trebuie avuta maxima atentie pentru ca nuanta rozalie pe care o are fructul lor poate crea iluzia ca nu sunt coapte. Asa cum le spune si numele, Kapia Rose sunt coapte fara a atinge uzuala culoare rosie a tomatelor. Si asta pentru simplul motiv ca sunt roz, nu rosii la culoare.
Pentru ca tot a venit vorba despre rosii care nu sunt tocmai rosii, adica sunt la maturitate de alta culoare decat cea obisnuita, dati-mi voie sa va prezint Malakhitovaya Shkatulka, o rosie verde. Originara din Siberia ruseasca, o mai intalnim sub numele englezesc de ‘Malachite Box‘, adica cutia cu malachite. Malachitul este o piatra semipretioasa de culoare verde inchisa folosita inca din antichitate la confectionarea de amulete si scarabei aducatori de noroc. Sub forma de pulbere, malachitul era folosit de femei in Egiptul antic pentru colorarea pleoapelor.
Este o tomata (evit cuvantul rosie, vedeti?) din categoria celor tardive, care au nevoie de mai mult timp ca sa se maturizeze, dar gustul merita asteptarea. O sa revin cu mai multe informatii, pe masura ce alte si exemplare se vor coace in gradina mea.
Maine e prima zi de toamna, cel putin calendaristic. O sa ajung iar la gradina. O iau si pe Coana Mare, pentru ca ne asteapta inca o tura de bulion.