Soiul acesta, Mari de Izvor, l-am gasit acuma vreo doi ani intr-o gradina din Izvor impreuna cu Cretele de Izvor.
Cum am ajuns acolo, nu mai stiu. Nu mai stiu nici de ce nu le-am pus anul trecut la mine in gradina si am asteptat inca un an. Trebuie sa fie o legatura, dar mi-am piedut memoria tinerii de minte. Greu a fost si anul acesta pentru ca din 3 fire mi-a supravietuit doar unul, de decesul celorlalte fiind ‘responsabila’ o cartita
Marile de izvor, sunt un soi de rosii cu crestere nedeterminata si coacere (maturizare) in plin sezon (adica medie). Cand ajunge la maturitate fructul este de culoare rosie, de forma rotunda regulata, cu o piele subtire si placuta la pipait. Ca gabarit este maricica. La mine in gradina maximul a fost de 4oogr si ceva. Cu mai multa atentie si mai putine cartite, poate ca ar fi fost altfel.
Miezul este rosu, foarte dens, suculent, cu alveole bine structurate si seminte intr-o cantitate normala. Gustul este foarte bun, balansat si racoros. Productivitate peste medie. Cred ca doar cu 1-2 exceptii, toate rosiile obtinute din acest soi au crapat usor in timpul coacerii. Poate ca a fost vina mea, poate ca a fost vina lor, cine sa mai stie.
Tufa este viguroasa, inalta peste 1,5m si cere sprijin. Frunza este normala. Rezistenta la boli si mediu normala
Una peste alta o rosie buna la toate, dar mai mult orientata spre consumul zilnic