E oficial: avem seminte de carne

E greu de crezut, dar in curand vor exista seminte de carne. Probabil ca asa cum punem in pamant seminte de rosii, acestea vor fi implantate intr-un mediu nutritiv corespunzator si dupa o perioada vom recolta … carne. Probabil carne fara os pentru ca nu se vorbeste si despre seminte de oase.

In cazul acesta, bag seama ca fripturistii vor fi cei ma avantajati, in timp ce noi ciorbagii inca ne vom inghesui nefericiti la macelaria clasica sa cumparam un os bun de supa.
seminte de carne si rosii
Ce mai la deal la vale, ieri 5 august a fost o zi istorica in Londra. In fata unei audiente selecte a fost gatit primul hamburger din carne de vita obtinuta in laborator. Asa cum pe vremuri, marii constructori se asezau curajosi sub pod cand trecea primul tren, unul dintre cercetatori s-a sacrificat si a mancat hamburgerul, declarand in final ca gustul a fost exact ca al unuia ‘conventional’. Auzi, hamburger conventional, sa te umfle rasul nu alta.

Respectivul preparat culinar a fost gatit de un celebru chef londonez folosind unt din belsug. Asta deoarece carnea obtinuta in laborator nu are grasime. In reteta s-au mai folosit sare, firimituri de paine si un colorant natural – suc de sfecla rosie – pentru ca in forma ei originala, carnea produsa in laborator era cam neagra. Iar de servit, hamburgerul a fost servit tot ‘conventional’, cu o chifla, frunze de salata verde si felii de rosii. Totusi, din randurile asistentei s-au auzit comentarii rautacioase, cum ca nu ar fi fost gatit cam uscat.

Proiectul a costat pana acum peste 350.000 de dolari, ceea ce face ca respectivul hamburger sa fie cel mai scump din istorie. Seful echipei de cercetare a opinat ca peste 10 ani carnea produsa in laborator va fi un lucru obisnuit in rafturile magazinelor

Posted in Stand pe ganduri | Leave a comment

E vremea salatelor

Sa nu credeti ca vreau sa va invat eu sa faceti salata. Departe de mine gandul acesta. Totusi, cu titlu informativ va spun ca mie imi plac doua feluri de salata, aia taraneasca si aia de rosii. Salata taraneasca o fac cu de toate si nu uit un ardei iute tocat marunt pentru nimic in lume. Aia de rosii, o fac numai din rosii si ceapa julien sau inele, rosiile de mai multe culori daca se poate. In salata de rosii nu pun ardei iute, in schimb pun piper din belsug.

In ambele pun branza rasa, mai nou de capra, dar am in frigider un castronel cu bucati de branza veche. Nu stiu cum se face, dar nimeni din casa nu vrea sa mai manance branza atunci cand bucata ajunge sa fie mai mica decat o cutie de chibrituri. Eu le colectez si le rad peste salate.

In ambele salate pun telina tocata marunt. Asa o ploaie fina, ca sa dea gust. Daca n-am telina pun un pic de patrunjel, dar se pierde jumatate din farmec. In a de rosii mai pun masline (daca am) si cateva frunze de busuioc, taiate fin. Am acum un soi care are un parfum subtil de lamaie.

Dar m-am luat cu vorba si nu v-am spus ceea ce era de spus. Pentru ambele salate folosesc un dresing care da o savoare deosebita. Am vazut reteta la televizor, eu numai am adaugat niste usturoi si am facut mici modificari in modul de preparare.

Ingrediente

3-4 catei de usturoi – dupa gust se pot pune mai multi sau mai putini
sare grunjoasa – tot dupa gust
4 linguri de ulei
zeama de la o lamaie
3 lingurite de miere
salata de rosii cu seminte
Preparare

Se lucreaza cu doua linguri de lemn

Intr-un castronel, se dizolva mierea in zeama de lamaie. Se amesteca cu o lingura de lemn, pana la completa omogenizare. Se lasa deoparte

Separat, in alt castronel, usturoiul se zdrobeste si se freaca cu sare grunjoasa, folosind cealalalta lingura. Cand sarea si usturoiul s-au omogenizat, se adauga uleiul, putin cate putin, cam ca ca la maioneza. Asta daca aveti rabdare, daca n-aveti puneti cate o lungura o data. Cand a ajuns la consistenta care va place, adaugati continutul celuilalt castronel, amestecand in continuu (acuma nu mai conteaza ce lingura folositi)

Cand considerati ca dresingul e gata, turnati-l peste salata si amestecati bine. La final, dupa dresing, eu pun, in ordine, branza, apoi verdeata si mai amestec inca o data. Piperul il pun ultimul si numai la salata de rosii, folosind un smerchez: pun jumatate si amestec, apoi pun restul si o las asa. Dar voi faceti cum va place.

Tot cu titlu informativ va mai spun ca eu mananc salata cu lingura. Cica asta e obicei turcesc. Turcii mai si inting cu paine in salata, mai ales atunci cand painea este calda

Posted in Retete | 3 Comments

Seminte de rosii de la Ioana lu’ Stelu

Stelu era un var de-al mamei, baiatul lui unchiu’ Ghita, care era cumnat cu Ioana Popescu, bunica mamei. Pe nea’ Stelu mi-l aduc aminte ca fiind un barbat inalt, bine facut, cu ochi ageri si vorba mestesugita. Despre unchiu’ Ghita, intr-o vreme carciumarul satului, nu stiu decat ca avea cel mai frumos cal din sat, motiv pentru care baietii astia mai maricei se incaierau care mai de care sa faca curatenie in grajd numai ca sa fie lasati sa stea calare pe el o juma’ de ceas. Acum sa nu credeti ca era scofala mare. Fratele mamei imi povestea ca grajdul era scund, calul era inalt, asa ca stateau mai mult pe burta, dar se merita sa stai calare pe bidiviul din poveste, iar ceilalti sa te priveasca plesnind de oftica…

Una peste alta, se vede treaba ca unchiu’ Ghita si ai lui erau o familie de gospodari. Tot asa si Ioana, nevasta lui Stelu, care n-avea stare de dimineata pana seara tarziu. Iar in gradina ei, aveai ce vedea.

Sa tot fie cam 19-20 de ani de cand a luat mama niste seminte de rosii de la tanti Ioana lu’ Stelu. O inima de bou rozalie, cu gust de poveste. De atunci, rosia asta are mereu locul ei in gradina noastra alaturi de rosiile de la Paulica.
seminte de rosii Pink delice
Anul trecut am botezat rosia asta rozalie Pink Delice si am trimis cateva seminte de rosii peste ocean, amicului mei Dono. I-am spus ca este o rosie pe care am cultivat-o 20 de ani, dar ca istoria ei in satul in care am gradina e mult mai lunga

Mai ieri-alaltaieri am primit un mesaj din Statele Uimite ale Americii prin care Dono imi multumea pentru rosiile frumoase, gustoase si carnoase pe care tocmai le culesese.

Sa-ti fie de bine, amice Dono, dar meritul nu e al meu, multumirile se cuvin in egala masura mamei mele si Ioanei lu’ Stelu care au stiut sa aleaga si sa pastreze ceva bun si frumos cu care poti sa faci fata chiar si in Americania.

Update 12 august 2013
Prietenul Dono imi transmite ca ultima rosie pe care a recoltat-o a avut 13.3 oz, adica pe limba noastra 377 grame.

Posted in Adiacente | 7 Comments

Lungul drum al florii catre fruct

De trei zile ma invart prin casa ca un leu in cusca. Am interdictie de la doctor sa merg trei zile la tzara. Cu Coana Mare pe post de cerber, nicio sansa sa o pot sterge englezeste. A gasit de cuvinta ca e timpul sa-mi pun ordine printre plicurile cu seminte, asa ca e musai sa astept pana maine.

De ce se poarta si doctorul si Coana Mare asa de rau cu mine? O data din cauza ca a fost canicula, alta data pentru ca a trebuit sa fac niste teste si inca o data pentru ca ar tebui sa ma feresc de efort pentru a mai tempera niste reactii interne. Am ajuns la vorba amicului Nenciu, care-mi spunea mereu: Jupane, sa te feresti de munca si raceala. De parca as putea!

Ca sa alung monotonia mai pun deoparte din cand in cand cutiile cu seminte si-mi fac de lucru cotrobaind pe internet. Se zice ca de la floare la fruct, drumul rosiei este lung. Daca ar fi sa-l socotim de la seminte, atunci ar fi si mai lung.

Dar exista solutii. Nu va ganditi la acele substante care puse in zona pedunculului pot grabi coacerea unei rosii crude. Exista si metode ecologice. Cat de eficiente, cate zile se castiga, asta nu scrie. Dar putem afla incercand.

1. Carnirea, adica indepartarea varfului plantei. Inevitabil operatia asta presupune indepartarea unor ramuri, frunze si flori. Logic, planta va trimite aceleasi cantitati de substante nutritive catre mai putine fructe si ele se vor coace mai repede. Personal, cred ca metoda e justificata doar daca participi la un concurs de cea mai timpurie rosie. Altfel de ce ai sacrifica alte flori?

2. Luati o cazma cu varful plat si infigeti-o in jurul plantei pe o adancime de 10-12 cm, desenand un cerc cu raza de 15-20cm. Operatia asta ar mai taia din radacinile care alimenteaza planta si ar grabi maturarea fructelor. Probabil ca produce mai degraba un fel de palire.

3. Daca n-aveti lopata la indemana, atunci apucati bine planta in partea inferioara si trageti-o usor in sus, rasucind-o in acelasi timp. Atentie, nu trebuie sa o scoateti din pamant, ci doar sa rupeti din radacinile plantei. Explicatia este tot cea de sus.
seminte de rosii
Se mentioneaza ca metodele descrise au efect doar asupra acelor fructe care se apropie de maturizare, dezvoltarea celorlalte nefiind prea mult influentata. Rosia are proprietatea de a-si regenera foarte repede radacinile distruse, si astfel se intra in ritmul normal.

Acuma, ma gandesc serios ca cei care au inventat cele de mai sus, au trait intr-o pestera sau sub o piatra si n-au folosit niciodata un ziar. Altfel, cine n-ar stii ca o rosie cruda rupta din vrej si invelita in ziar se coace mai repede.

Posted in Chestiuni tehnice | Leave a comment

Cod portocaliu de canicula, luni si marti

Maine avem cod portocaliu de canicula in judetele Arad, Timis, Caras-Severin, Mehedinti, Dolj si Olt.

Potrivit meteorologilor, in aceste zone, temperaturile maxime vor atinge 39…40 de grade. Pentru cine nu stie, temperatura aceasta oficiala se
cod portocaliumasoara la umbra, la 2 metri de suprafata pamantului. Va dati seama ce va fi in plin soare.

Nici nu ma duc maine la gradina. Nu cred ca as suporta sa-mi vad rosiile suferind in arsita verii. De fapt cred ca cea mai inteleapta decizie e sa le las in pace. Le-am udat astazi, se vor descurca ele cumva, ca le stiu fete destepte.

Se pare ca marti se va mai racori cu un grad doua. Poate ca am sa le ud dimineata devreme. Pe un site vad ca marti seara, dar mai ales miercuri, ar fi rost de un pic de ploaie, dar nu pun baza pe asta, desi ar fi o adevarata mana cereasca

Posted in Ganduri de sezon | Leave a comment

Ce naste din seminte …

Bag sama in lumea gradinarilor e un adevarat concurs cine creste cea mai mare rosie din seminte. De data asta am dat peste o rosie verde de fix 4lb, adica, pe limba noastra, de exact 1.81437. Ceva mai mica decat olandeza aia care l-a ametit pe Correggio acum vreo zece zile. seminte de rosii Mega Marv
Cu 7 grame, dar gradinarul cu pricina e mandru foc de faptul ca a intrat in 4LB TOMATO CLUB, adica in clubul celor care au reusit sa puna pe cantar o rosie (ma rog, una verde) de minim 4lb. Din urmatoarea poza se vede ca rosia cu pricina are o circumferinta de 23 si 1/4 inch, adica de 59 cm cu un pic de bataie.
seminte de rosii Mega Marv
Daca ar fi taiat-o pe ecuator ne-am fi lamurit daca are prea multe seminte, daca are un miez carnos, plus alte chestii. Asa ateptam si cred ca avem mult de asteptat pentru ca precis tipul umbla cu ea in buzunr si o arata la toata lumea.

Mai aflam ca soiul este Mega Marv, cunoscut si sub numele de The Mother ship si provine din seminte cumparate de la DT din Utah.

Tot de la tipul asta am invatat si o smecherie. Ca sa ai mai mult de castigat, rosia trebuie culeasa nu prea coapta. El s-a dat a fi fost foarte nerabdator sa o puna pe cantar, dar probabil ca pe masura ce se coc, rosiile, chiar si cele mari – sau mai ales cele mari, scad in greutate. Ca sa vezi cu ce se ocupa altii in timp ce noi ne luptam cu seceta.

Posted in Adiacente, Privind in gradina altora | Leave a comment

Ingraseminte pentru si seminte de… rosii

Orice gradinar afla foarte repede ca unul dintre secretele care stau la baza unor rosii frumoase sunt ingrasemintele. Mai putem vorbi despre seminte, tratamente si altele chestii, dar ingrasemintele pot fi trecute pe primul loc.

De regula, toamna, atunci cand imi pregatesc gradina de anul viityor, adaug si ingrasemintele, in special cele pe baza de azot, in cazul meu, gunoiul de grajd. Cat ? Cand am, pun o roaba cam la 8m2, adica la o suprafata de 4mx2m. La solutia asta am ajuns pentru ca spatiul alocat rosiilor are o latime de 8m. Astfel, pun doua roabe pe rand, las doi metri, mai pun doua roabe pe rand si asa mai departe. In total imi trebuiesc 16 roabe, cam o caruta si ceva

Ingrasemintele aste sunt bune, dar ajuta cel mai mult dezvoltarea tufei si mai putin a fructelor. Pentru asta sunt necesare ingraseminte fosfatice, cel mai folosite fiind cele provenind de la pasari. Cu astea e belea mare, deoarece, nelocuind permanent acolo, eu nu am pasari. Daca mai gasesc o caruta-doua de balegar de vaci, gainatul de pasari este aur curat. Cand gasesc o jumatate de galeata ma pot considera norocos. Anul acesta am gasit la un magazin (adus tocmai din Serbia, ca gainile lor sunt mai cu mot). Gainatul de pasari il administrez sub forma lichida. Am un butoi de 200l in care pun o galeata de gainat, peste care pun 9 galeti de apa. Amestec in fiecare zi. Dupa o saptamana mai adaug 9-10 galeti de apa, amestec bine si las sa se sedimenteze. Apoi partea limpede o pun la radacina plantei, cam un litru, ca sa ajunga la fiecare. Sedimentul il consider ca nou si il mai folosesc inca o data. A treia oara nu ma mai bag, sedimentul ajunge pe la vinete, ardei si altele din gradina.
Seminte de rosii Bloody Butcher

Operatia asta o fac dupa ce rosiile au inflorit binisor ca sa ajut fructele care vor veni, altfel tot efortul s-ar duce tot in tulpini si frunze.

Gata cu teoria. Cam de o saptamana am intrat pe rod serios. Intram poate mai devreme, dar din cauza grindinei care a cazut, a trebuit sa mai astept. Am inceput sa colectez si seminte. Deocamdata la rand stau cele timpurii. Am adunat Mano, o rosie ungureasca pitica si roditoare, Al-Kuffa adusa tocmai din Irak, Stupice, considerata in topul primelor zece rosii gustoase, si Bloody Butcher. Ultima pe care am mentionat-o este o olandeza de marime medie, cu un gust bunicel, fara prea multe seminte. Pare sa fie si harnicuta. O sa scriu mai multe despre ea intr-o pagina speciala. Deocamdata, numai o poza

Posted in Chestiuni tehnice, Ganduri de sezon | Leave a comment

Seminte de ploaie pentru rosii

Daca va spun ca prin Mexic ploaia se vinge la kilogram, o sa-mi ziceti ca sufar de prea multa bataie de soare in cap. Si totusi Sergio Jésus Rico Velasco a avut o iluminare in momentul in care a schimbat scutecele bebelusului sau.

Ce-a zis mintea lui in gandul ei: ia te uita ce treaba buna, scutecele astea retin o mare cantitate de lichid intr-un spatiu foarte mic.

Si uite asa a aparut ploaia solida, care nu este altceva decat poliacrilat de potasiu, un polimer extrem de absorbant care este capabil de a fi in stare sa absoarba de 500 de ori mai multa apa seminte de ploaie pentru rosiidecat volumul sau. Adica, in 2cm cubi de polimer, cam cat incape intr-un degetar, se poate inmagazina 1Litru de apa, polimerul transformandu-se intr-un gel solid si translucid in care plantele isi pot infige si dezvolta radacinile exact ca in solul obisnuit. E ca si cum ai avea niste seminte de ploaie pe care le-ai pune la radacina unor rosii. Apa este stocata acolo pentru aproape un an, fara a se evapora sau scurge in sol, fiind mentinuta pana cand este consumata de radacinile plantei.

Buna treaba, ce mai la deal, la vale. Testele efectuate pe terenuri agricole din Mexic au aratat ca folosirea produsului determina o crestere de productie la hectar cu 300%.

Vreti sa stiti cam cat costa un kil de ploaie solida? Cam 50 de dolari. Scump? Scump, dar face. Treaba merge ca pe roate, pui cateva seminte, pui cateva granule si mai dai pe acolo toamna la cules.

Posted in Adiacente | 2 Comments

Anch’io sono pittore!

Exclamatia de mai sus ii este atribuita lui Correggio, unul dintre pictorii renascentisti italieni, considerat ca un precursor al stilului rococo. “Si eu sunt pictor”, ar fi zis acesta cand a vazut capodopera lui Rafael “Sfanta Cecilia” expusa intr-o bazilica din Bologna.seminte de rosii mari

Acestei exclamatii i se acorda o dubla interpretare. Cel mai des se crede ca Antonio Correggio ar fi spus admirativ “ma inchin plin de uimire in fata maiestriei neasemuite, pentru ca si eu sunt pictor si stiu ce inseamna asta”.

Altii sustin ca a fost o rabufnire de orgoliu. “Si eu sunt pictor si va voi demonstra ca pot picta un tablou la fel de frumos”.

Nu stiu care a fost adevaratul sens al vorbelor lui Correggio, dar din ale mele cred ca vor razbate in egala masura atat admiratia cat si orgoliul. Depre ce este vorba? Din lipsa de somn, noaptea trecuta m-am plimbat pe net si am vazut ca in Olanda un gradinar a facut publica o realizare remarcabila: o rosie atarnand la cantar nici mai mult, nici mai putin decat 1,878 Kg. Adica aproape doua kilograme. Fara sa dea prea multe amanunte, in comentariu se specifica faptul ca este vorba de prima rosie culeasa anul acesata, si ca gradinarul e sigur ca vor aparea unele mai mari in perioada urmatoare

Credeti-ma ca m-am simtit precum Correggio in fata capodoperei lui Rafael. Si eu sunt gradinar, as fi dorit sa exclam, voi incerca, ma voi stradui sa fac la fel. Numai ca, nu prea stiu pe unde sa o iau. Pe langa pricepere, mai trebuie si scule (cel putin asa cred cand ma uit la cantarul pricopsit din imagine). Eu, vorba olteanului, nu prea am nici de una, nici de alta.

Macar de-as fi pictor, as putea sa o desenez.

Posted in Privind in gradina altora | 4 Comments

Primele seminte de rosii: Latah

Le puteam lua si ieri fara vreo problema, dar una dintre ele nu mi s-a parut suficient de rosie, asa ca le-am lasat pe toate pentru astazi. Astazi insa, gata, am umplut sacosa (glumesc, toate cred ca insumeaza cam 120g). Probabil ca in urmatoarea saptamana se vor coace mai multe, pentru ca este un soi determinat. Daca vrei sa stii mai multe despre soiul Latah, apasa aiciseminte de rosii

Le-am gustat, sunt bune, au o usoara aroma de lamaie. La inceput am fost derutat pentru ca luasem si cateva crengute de busuioc alimentar (cultivat pentru prima data) care are si el un miros specific de lamaie. Ma si gandeam ce puternica aroma are busuiocul, dar mi-am dat seama ca si rosia asta are gustul ei.

Cum din doua-trei rosii nu poti face mare lucru, am decis sa le folosesc in principal pentru seminte. Prin urmare, primele seminte de rosii pe anul acesta sunt din soiul Latah. In vecinatatea lor au inceput sa se parguiasca cateva rosii originare din Iraq, Al-Kuffa, niste pitice cu frunza foarte groasa si bine incarcate. Mai vedem, tineti aproape. De fapt, in gradinarie cel mai mult te omoara asteptarea

Posted in Adiacente, Soiuri de rosii | 8 Comments