A fost odata un cantaret de opera elegant, renumit si carismatic. A fost si un bun actor de treatru si film. A jucat si fotbal de performanta in NFL in timp ce era student in drept la Rutger University. Pe langa toate acestea, a fost un campion al apararii drepturilor civile recunoscut in toata lumea. S-a numit Paul Leroy Robeson (1998-1976). Ce altceva poti sa mai adaugi la personalitatea unui astfel de om, decat ca i s-a dedicat … o rosie. Si nu una oarecare, pentru ca Paul Robeson este o rosie deosebita, o personalitate de top, ca si cel al carui nume il poarta.
Paul Robeson este o rosie cu crestere nedeterminata si maturitate medie, chiar semi-timpurie, apreciata intre 65 – 74 de zile de la plantarea rasadului. Deoarece a fost creata in … Siberia, se descurca foarte bine in regiunile cu clima ceva mai rece, dar nu se da inapoi sa infrunte si o vara mai torida.
La maturitate prezinta un fruct inchis la culoare, de un negru cu reflexe purpurii, sau de un purpuriu cu reflexe negre, avand in jurul coditei o zona de un verde foarte inchis. Are o forma gen beefsteak, adica e rotunda si turtita, cu 8-10cm in diametru. Miezul este deasemenea inchis la culoare, catifelat, cu reflexe verzi in zona lojelor pentru seminte. Pulpa este foarte carnoasa si suculenta. Gustul este deosebit, un emestec exotic de acid delicat echilibrat de o dulceata fina. Unii sustin ca are gust de pamant dulce intens, dar eu, care n-am mancat pamant niciodata, nu pot confirma. Are o piele fina si rezistenta la crapare. Datorita gustului unic, aceasta rosie este foarte buna pentru consum in stare proaspata, salate si/sau sandwich, desi te hotarasti cu greu sa le tai.
Tufa este robusta, inalta cam de 1,5m. Frunza este normala de un verde inchis plin de vigoare. Productivitatea este peste medie. Rezistenta la bacterii si microbi pare a fi buna, la mine in gradina performand bine numai stropita de rutina cu zeama bordeleza.
Ca si Paul Leroy Robeson, aceasta rosie este o campioana, fiind laureata cu titlul de “Best of Show” la Carmel TomatoFest. O simfonie de gusturi, arome si culori care nu trebuie sa lipseasca din gradina.
Originara din Rusia.
Anul asta, debutant in gradina mea, Paulikă asta m-a coupdefoudre-at definitiv! El si cu Balck Russian-u’ cu care l-am pus vecin . Sunt absolut incantata de gustul, aroma, savoarea, rezistenta si lipsa de pretentii. Parol. Si nu spun doar asa, ca sa ma aflu in treaba. Ci o spun ca sa se stie de ce sunt in stare aceste doua soiuri minunatate: din pacate, in acest an, am fost si mai rar decat in anii trecuti pe la mosie, uneori chiar si la 3-4 vichenduri o data!!! Cu toate acestea, nu am avut probleme cu ele. Cu exceptia uneia dintre perioadele de jariste (prima din sezon, avand grija, in randurile urmatoare, sa mulcesc si mai abitir dupa plecare…..) cand le-am gasit cu frunzele arse (nu, nu era fitoftora si nici alta ciupercina nemernica) si cu ceva flori plecate dintre cele vii, pana la bruma urgisitoare din septembrie nu am avut ce sa le reprosez. E drept ca am avut, repet, grija sa le mulcesc, sa le cenusez, stopesc/hranesc cu licori de mine fabricate din diverse buruieni si bunatati, sa defrunzesc, mai dihai decat pana atunci. Si a mers de minune: m-au blagoslovit cu fructe multe, dulci, zemoase si savuroase! Am pomenit ca locul lor era intr-o zona cu soare doar pana pe la 2 in namiezi?
Vorba ta: asa ceva nu ar trebui sa lipseasca din gradina omului, oricat de nazuros ar fi…
Pingback: De unde stia nea’ Lixandru? | Rosii din Gradina
Dintre cele plantate si gustate de mine, asta , impreuna cu Black Krim, sunt preferatele mele.
Si mie imi plac, dar preferatele raman totusi Stupice si Bloody Butcher