Va spuneam mai ieri-alaltaieri ca am lasat sa se coaca mai bine in gradina de la tara o rosie pe care o doresc mult de tot. Grasa de Isalnita se numeste si am avut mai multe incercari sa o cultiv din nou, dar ca un facut, ceva nu mergea de fiecare data. Incercarile de anul acesta au fost inconjurate de mai multa tensiune pentru ca, tot dand, tot semanand, am terminat semintele. Sigur ca mai gaseam eu ceva, pe undeva, pe la cei carora le-am dat, dar una-i una si alta-i alta.
Am reusit dupa mai multe incercari
Data trecuta am lasat rosia in vrej cu inima stransa, gandindu-ma ca poate fi data jos de un vant mai tare sau vreo pasare mai artagoasa, asa ca astazi, odata ajuns la fata locului m-am dus fix si in mare graba la locul cu pricina. Era acolo in toata splendoarea si ma astepta.
Ca sa fiu sincer, o atenta examinare a relevat faptul ca ar fi bine sa mai stea inca 2-3 zile, dar mi-a fost teama. Meteorologii se intrec in a anunta ca de astazi vin ploi si vijelii in zona, asa ca am decis ca daca e nevoie, o voi mai tine cateva zile acasa la loc sigur. E prea valoroasa pentru mine si mi-ar parea rau sa o pierd. I-am facut si o poza ca sa va arat ca am dreptate cand spuneam data trecuta ca este grasa si frumoasa.
Imediat ce voi termina postarea aceasta, ma voi ocupa sa recoltez semintele din rosia respectiva. Vor mai trece 2-3 saptamani pana cand se va completa procedura, dar e bine de stiut ca acum soiul a fost recuperat si am scapat de o mare-mare grija.