Printre seminte de rosii si intrebari

Orice am face, primavara se apropie. Anotimpurile vin si pleaca dupa legea lor si nu ne putem opune. Putem cel mult sa descoperim oportunitatile care ni se deschid cu acazia acestor schimbari.

Deja simt niste furnicaturi prin palme, fac socoteli si calcule, dezvolt strategii si planuri de cultura. Ce-i drept, o oarece viziune nativa am eu, mai rau stau la capitolul punere in practica. Si nu fiindca n-as vrea. Dar asta este o alta poveste despre care nu-mi place sa vorbesc.

Un lucru e clar, gradinaritul are avantajul ca lucrurile se repeta. Ciclic. Pana la urma, oricat ai fi de greu de cap, tot iti intra ceva in zeama de sub caciula. Mai ales daca esti pasionat de rosii.

Vine deci vremea sa punem seminte pentru viitoarea cultura. In perioada asta de pauza am rasfoit internetul pe toate fetele, am citit o gramada de lucruri si am constatat ca lumea evolueaza. Toti vorbesc despre substrat nutritiv, turba, alveole si alte chestiuni. Nu spun ca n-ar fi bune si ca n-ar aduce avantaje, dar cred ca pe mine, un amator interesat in primul rand de gustul rosiei si aproape dezinteresat de rentabilitate, metodele traditionale nu ma vor duce in stare de faliment, cel putin la cat cultiv eu.
seminte de rosii
Imi trebuie in primul rand mranita buna si am la dispozitie niste balegar de vaca bine fermentat. Apoi am mai cumparat niste pamant de flori si am dibuit printre blocuri o gramada de nisip de unde am luat si eu ca sa nu pierd ocazia. Unii sunt de parere ca e mai bun pamantul pur, din aratura degerata. O fi, dar, nu vedeti, de unde degeratura pe vremurile astea? Voi folosi un amestec de doua parti mranita si cate o parte de pamant de flori si nisip.

Pana acum foloseam pahare de unica folosinta si recipientele ce ramaneau in urma consumului casnic de iaurt si smantana. Acuma ma gandesc sa ma modernizez un pic si sa apelez la niste tavi alveolare, care nu-s altceva decat tot niste pahare, dar care au avantajul ca sunt lipite intre ele si le poti manipula mai usor. Dar, aici intri in alte probleme, pentru ca alveolele sunt mai mari, mai mici, mai putine sau mai multe la un loc. Ma gandesc si la niste ghivece mai solide, cam de 7-8cm in diametru pe care sa le pot pastra mai multi ani si sa le manipulez mai usor. Chiar daca nu-s compacte precum tavile alveolare, se poate realiza treaba asta daca le pun intr-o ladita de plastic.

Inca nu m-am decis, dar timp mai este. La capitolul seminte de rosii cred ca nu stau rau, desi intotdeauna exista loc de ma bine. Pentru ca n-am solar, experienta imi spune ca mai pot astepta pana pe la jumatatea lui februarie. Pana atunci am timp sa ma hotarasc si ce seminte voi pune.

This entry was posted in Ganduri de sezon and tagged , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

5 Raspunsuri la Printre seminte de rosii si intrebari

  1. s'anda says:

    Jardiniere?? Si le repici direct in gradi’…

  2. nelucraciun says:

    Eu am experimentat anul trecut si tavile alveolare si paharele de cafea de unica folosinta, pe care le-am gaurit. Am semanat din vreme in tavite alveolare de 12 cuiburi, numai bune de pus pe pervazul ferestrelor. Sfarsitul de iarna si inceputul de primavara mohorate lau alungit peste masura plantutele. Le-am repicat eu, la un moment dat, in pahare de cafea, dar procesul de alungire a continuat.
    Cum am avut mari probleme, anul trecut, cu mini-solarul de 6,25 mp din policarbonat, pe care mi l-a dezmembrat vantul, nu le-am putut scoate la lumina decat prin 7 aprilie, dupa ce am reusit sa recladesc si, mai ales, sa consolidez solarul. Oricum, nu am fost multumit de aceste rasaduri.
    La inceput de aprilie am mai semanat o tura de rosii in paharele de cafea gaurite. Ca substrat am utilizat un amestec de mranita – 2 parti, pamant scos de cartite din telina – 2 parti si nisip – o parte. Am pus, in 5 ladite de aprozar din material plastic, pe fund si am ridicat cativa centimetri pe cei 4 pereti laterali, cate un saculet din folie de polietilena groasa. Peste acesta, in fiecare ladita, mi-au incaput exact cate 20 de pahare insamantate. Am avut 100 de pahare, deci 5 ladite. Le-am udat abundent, prin pulverizare, si le-am stivuit, intr-un colt destul de intunecos, in casa. Dupa 4-5 zile au inceput sa rasara, moment in care le-am scos la lumina, in solar. La o luna dupa rasarire am avut niste rasaduri de toata frumusetea, procent de rasarire 95%. In acest moment le-am transplantat in gradina, cu tot cu substrat. Nu am constatat stres de transplantare. Singurele pierderi, cateva plante, le-am avut in gradina de la tara si s-au datorat activitatii cartitelor. In majoritatea paharelor pusesem cate o samanta, rareori doua.
    Ma gandesc sa repet metoda, incepand cu ziua din care cei de la AccuWheater (acestia dau prognoza pe 45 zile) anunta doar temperaturi pozitive.
    Pentru ardei sau alte plante care rasar mai greu semanatul trebuie facut mai timpuriu, tinand seama de perioada de germinare mai lunga.
    Succes!

    • Valerian says:

      Dupa parerea mea, prima data ai gresit pentru ca rasadurile n-au avut lumina suficienta. Chiar daca au stat la fereastra ar mai fi trebuit ajutate cu un tub de neon. Mare cheltuiala nu era. Daca puneai un tub de 30w, in 14 ore consuma 420w, mai putin de 0,3 lei/zi. Fa socoteala pentru 50-60 de zile. Asa aveai rasaduri bune de transplantat destul de timpuriu. Zici ca solarul era stricat si tot n-aveai unde sa le pui. Tot raul cu binele lui. Anul asta ar trebui sa vezi ce si cum. Tocmai ar fi bine sa insamantaezi ca sa ai ce pune in solar. Ori poate ca au avut si prea multa caldura noaptea. La mine, centrala merge noaptea si se odihneste ziua. Asa vor cei din casa si am renuntat sa le schimb parerea. Ca urmare, noaptea am mai mult decat cele 14-16 grade necesare plantelor. E si asta un motiv pentru care se lungesc.

  3. Elisa says:

    Buna, Valerian ­čÖé
    Anul trecut am facut asa cum vrei tu sa faci acum, am semanat rosiile in jardiniere si le-am repicat tot in jardiniere, in aceleasi, caci pamantul era bun dupa cum mi-au dovedit verdele si vigurozitatea plantelor sadite in jardiniere fata de cele repicate in pahare. Deci, voi renunta si eu, in sfarsit, dupa atatia ani, la repicat in pahare. Cel putin la rosii, care-si formeaza radacini mari daca au loc, in jardiniere le-a priit cel mai bine.
    Sa fie un an bun !

Lasa un comentariu

Daca ai cultivat acest soi, m-as bucura foarte mult sa stiu parerea ta, mai ales privind felul in care el s-a comportat in gradina ta. Nu uita sa precizezi zona unde se afla gradina ta, pentru a sublinia modul in care acest soi se adapteaza in diverse locuri din tara. In felul acesta vei ajuta multi gradinari sa aleaga rosiile cele mai potrivite pentru gradina lor. In numele lor, si al meu, iti multumesc.