Roșiile sunt importante în gospodăria românească. Ele sunt mai mult decât un aliment, sunt o tradiție culinară, atât în stare proaspătă, cât și conservate. Importanța lor este dovedită și de faptul că, în grădina familiei, pentru roșii alegem întotdeauna un loc bun. Facem asta pentru că ne dorim plante sănătoase și o recoltă bogată, care să ne ajungă atât pentru consumul zilnic, cât și pentru cămara de iarnă.
Roșiile se dezvoltă diferit în funcție de condițiile de cultivare
Dacă e să-i dăm crezare lui nea’ Ion a’lui Cepoi, roșiile trebuie puse în locul cel mai rău din grădină. În fond, susține el, sunt niște buruieni. Povestește mereu că atunci când venea timpul să are de primăvară, Cepoi al bătrân trecea și pe la grâul pus de cu toamna și planta câteva răsaduri în capul locului. Le uda, și gata, pe la secerat mânca roșii din ele. Acuma, ce roșii or fi mâncat ai lui Cepoi și câte, nu știu.
Mai umblă însă vorba că în însorita Sicilie a Italiei, grădinarii procedează la fel cu un soi numit „Da appendere”, cunoscut ca foarte rezistent la secetă. Le udă o singură dată la plantare, după care uită unde le-au pus și își aduc aminte de ele abia în vară, când e vremea de cules.
Într-o traducere liberă, „Da appendere” înseamnă „pentru spânzurat”, „pentru agățat”, vorbe care mă duc cu gândul la metoda lor de a păstra roșiile pentru mult timp, pur și simplu atârnându-le în aer liber sub un acoperiș. Cel mai des sicilienii aplică această metodă la soiul cherry Principe Borghese. Să fie Principe Borghese același lucru cu Da appendere? Tot ce se poate.
Să fi avut Cepoi ’al bătrân semințe de roșii tocmai din soiul acesta? Și asta se poate, că se știe de ele cam de prin 1910. E posibil să fi existat cândva și un soi românesc rezistent la secetă. Poate că nici secetele de atunci nu erau ca astea de acum.
Roșiile au nevoie de condiții bune pentru a crește și a produce
Nu cred prea mult în teoria buruienii emisă de nea’ Ion. Orice roșie are nevoie de condiții bune pentru a se dezvolta și a produce corespunzător. Să arunci niște semințe de roșii într-un sol fără potențial poate să merite doar dacă te duci la ele o dată pe an, ca Cepoi ’al bătrân la vremea secerișului, și e bun ce găsești.
Pentru că se apropie vremea când trebuie puse în grădină, să amintim câteva lucruri care ne pot ajuta să le alegem locul perfect în grădina noastră.
Alegeți un loc însorit pentru cultivarea roșiilor
Roșiile sunt plante iubitoare de soare. Singura umbră care le priește este cea a grădinarului.
Potrivit recomandărilor Cornell University, pentru a crește frumos, roșiile au nevoie de cel puțin 8 ore de soare pe zi.
Roșiile preferă un sol fertil și bine drenat
Solul trebuie să fie fertil. Nu se dezvoltă bine pe solurile acide, valoarea recomandată a pH-ului fiind cuprinsă între 5,8 și 6,8. Eu am obținut rezultate bune aplicând o fertilizare cu compost și nu cu gunoi de la vaci, despre care se spune că ar crește aciditatea pământului. Utilizarea îngrășămintelor în grădină are anumite reguli și secrete. Nu sunt sigur că Cepoi știa chestia asta, dar, la urma urmei, fiecare pune ce are.
Mai putem corecta cu var. De câte ori îl foloseam, mi se părea că se îmbunătățea și permeabilitatea. Solul trebuie să fie unul aerisit și să scurgă bine apa, altfel rădăcinile pot putrezi.
Apă multă nu cer, ba chiar se spune că roșiile udate prea mult își pierd din gust și fac multe semințe. Udările e bine să fie făcute noaptea. Eu mă străduiam să ud chiar spre dimineață, când pământul mai pierdea din arșița primită de la soare.
Nu se plantează roșiile imediat după cartofi
Dacă aplicăm rotația culturilor, trebuie avut în vedere ca roșiile să nu fie plantate imediat după cartofi. Ambele aparțin familiei Solanaceae și pot transmite boli comune.
Printre legumele premergătoare care se recomandă sunt mazărea și fasolea. Premergătoare bune mai sunt rădăcinoasele, bulboasele și cucurbitaceele.
Care este cel mai bun loc din grădină pentru roșii?
N-aș vrea să intru în discuții contradictorii cu Ion a’lui Cepoi. Dar anii de grădinărit m-au făcut să cred că cel mai bun loc pentru roșii este acela care le oferă suficient soare, un sol fertil, bine drenat și condiții bune pentru dezvoltarea rădăcinilor.
Dincolo de aceste recomandări, experiența fiecărui grădinar și particularitățile soiurilor cultivate pot face diferența.

Si eu intr-un an am neglijat rosiile, am cam uitat de ele si nu am smuls buruienile din jurul lor, care au crescut mari, atat de mari incat mai tarziu mi-a fost frica sa mai intru printre ele. In miezul verii sau spre toamna insa, nu mica mi-a fost surpriza sa vad ca rodisera si aveau niste rosii frumoase cum mie pana atunci nu-mi reusisera in anii anteriori. Insa poate a fost doar o intamplare, o vara cu ploi moderate care au cazut nici prea des sa le maneze, nici prea rar sa le lasa sa moara. N-am mai aplicat metoda nepasarii :), dar se poate intampla si asa.
Si eu cred ca in vara despre care vorbesti au fost mai multe conjuncturi favorabile care au creat un microclimat binefacator dezvoltarii acelor rosii. Cel mai des insa, se intmpla altfel.
Pingback: Dry farmed tomatoes | Rosii din Gradina