Copilitul roșiilor – când ajută și când poate reduce producția

Copilitul este una dintre cele mai răspândite lucrări efectuate la roșii. Pentru mulți grădinari, îndepărtarea lăstarilor laterali a devenit o procedură aplicată aproape automat, indiferent de soi sau de condițiile de cultură.

Copilire vs necopilire la roșii – când poate influența producția

Diferențe între plantele de roșii copilite și necopilite, în funcție de modul de formare și condițiile de cultură.

Cu toate acestea, după mulți ani petrecuți printre roșii, am ajuns la concluzia că lucrurile sunt mai nuanțate. În unele situații, copilitul ajută vizibil planta și poate îmbunătăți calitatea recoltei. În altele însă, aplicat excesiv sau fără a ține cont de particularitățile culturii, poate limita potențialul de producție.

De aceea, întrebarea nu este dacă trebuie sau nu trebuie copilite roșiile. Întrebarea corectă este când această lucrare aduce beneficii și când poate deveni un dezavantaj.

De ce se copilesc roșiile și ce rol are această lucrare

Lăstarii laterali apar la intersecția dintre tulpină și frunze. Dacă sunt lăsați să crească, ei dezvoltă la rândul lor frunze, inflorescențe și fructe.

Motivul principal pentru care lăstarii laterali sunt îndepărtați este controlul creșterii vegetative. Prin reducerea numărului de tulpini, planta își redistribuie resursele către fructele rămase și își echilibrează mai bine dezvoltarea.

În general, copilitul urmărește să mențină planta mai aerisită și mai bine luminată. O tufă mai puțin aglomerată se usucă mai repede după ploaie, permite efectuarea mai ușoară a tratamentelor și este mai simplu de întreținut. Despre ce se întâmplă atunci când roșiile nu sunt copilite am scris pe larg într-un articol dedicat.

În culturile dense sau în anii cu umiditate ridicată, aceste avantaje pot deveni importante pentru limitarea presiunii bolilor.

Când copilitul roșiilor ajută cu adevărat producția plantelor

Din observațiile mele, beneficiile cele mai evidente apar la soiurile cu creștere nedeterminată.

Aceste plante continuă să crească și să formeze noi etaje florale pe tot parcursul sezonului. Dacă sunt lăsate complet necontrolate, pot dezvolta foarte multă masă vegetativă, iar interiorul tufei devine aglomerat.

În situații ca acestea, copilitul ajută la menținerea unui echilibru între creștere și fructificare.

Din punctul meu de vedere, lucrarea este deosebit de utilă atunci când:

  • plantele sunt cultivate la distanțe mai mici
  • sezonul este ploios
  • umiditatea atmosferică este ridicată
  • apar frecvent probleme cu bolile foliare

În asemenea condiții, o plantă mai aerisită se usucă mai repede după ploaie sau după udare, ceea ce poate reduce riscul unor infecții.

Când copilitul poate reduce producția la roșii

Există însă și situații în care eliminarea excesivă a lăstarilor nu aduce beneficii evidente.

Fiecare lăstar eliminat reprezintă lipsirea roșiei de o potențială sursă de frunze, flori și fructe. Cu alte cuvinte, prin copilit reducem nu doar masa vegetativă, ci și capacitatea plantei de a produce.

Acest aspect este adesea ignorat, deși are legătură directă cu modul general de cultivare a roșiilor și cu echilibrul dintre creștere și fructificare.

În condiții favorabile de lumină, apă și nutriție, o plantă viguroasă poate susține mai multe tulpini decât se crede în mod obișnuit.

Am remarcat de multe ori că plantele conduse pe două tulpini au oferit producții totale mai mari decât cele conduse doar pe una singură, chiar dacă fructele individuale au fost uneori puțin mai mici.

În astfel de situații, reducerea excesivă a vegetației poate limita suprafața foliară disponibilă pentru fotosinteză și poate reduce producția totală.

Din experiența mea de grădinar, nu există o singură metodă care să funcționeze în toate situațiile. Abordarea care dă rezultate bune într-un an sau într-o anumită grădină poate să nu se comporte la fel în alte condiții. De aceea, am testat mai multe variante pe plante din același soi: unele tufe le-am lăsat complet neatinse, altele le-am format parțial, iar pe altele le-am lucrat mai strict. La final de sezon, comparația rezultatelor m-a ajutat să aleg metoda care se potrivește cel mai bine condițiilor din grădina mea.

Soiul de roșii influențează modul de copilit

Una dintre cele mai frecvente greșeli este aplicarea aceleiași strategii tuturor soiurilor.

La soiurile cu creștere nedeterminată, copilitul este de multe ori necesar pentru a menține plantele sub control.

Această diferențiere este menționată și în ghidurile UC IPM (University of California), care arată că tehnicile de formare trebuie adaptate în funcție de tipul de creștere al plantei.

La soiurile de roșii determinate, situația poate fi diferită. Aceste plante au o creștere limitată și formează natural un număr mai redus de etaje florale.

În cazul determinatelor, îndepărtarea agresivă a lăstarilor poate elimina o parte importantă din potențialul de producție.

De aceea, înainte de a decide cât de mult copilim, este important să știm ce tip de soi cultivăm.

Cum influențează densitatea plantelor copilitul roșiilor

Un alt aspect pe care l-am observat de-a lungul anilor este influența spațiului disponibil.

Două plante identice pot reacționa complet diferit la copilit dacă sunt cultivate în condiții diferite.

Într-o cultură densă, unde plantele concurează pentru lumină și aer, lăstarul are de regulă un efect pozitiv. Studiile publicate în Frontiers in Plant Science de cercetători de la Wageningen University & Research arată că densitatea de plantare influențează direct interceptarea luminii și arhitectura foliară a roșiilor.

În schimb, atunci când plantele beneficiază de spațiu generos, lumină abundentă și o bună circulație a aerului, ele pot valorifica mai bine copilii suplimentari fără să apară probleme majore.

Acesta este unul dintre motivele pentru care recomandările universale funcționează uneori și alteori nu.

Ce am observat în grădină după 25 de ani de copilit

După mai bine de 25 de ani de cultivare a roșiilor, am constatat că rezultatele diferă semnificativ de la un sezon la altul.

În anii ploioși, plantele copilite mai sever au fost adesea mai ușor de gestionat și au prezentat mai puține probleme legate de aerisire.

În schimb, în anii favorabili, cu lumină suficientă și plante viguroase, am putut observa frecvent că păstrarea unuia sau chiar a doi lăstari suplimentari a contribuit la creșterea producției totale.

Într-o cultură de roșii mai aglomerată, unde lumina și circulația aerului sunt mai limitate, copilitul are în general un impact pozitiv asupra structurii canopiei și a interceptării luminii, aspect descris și în literatura de specialitate privind influența densității de plantare asupra arhitecturii și eficienței fotosintetice la roșii.

Aceste observații nu înseamnă că există o regulă universal valabilă. Ele arată doar că reacția plantei depinde întotdeauna de context.

Copilitul roșiilor trebuie adaptat fiecărei culturi

Copilitul nu este nici obligatoriu în orice situație, nici inutil. Ca multe alte lucrări de întreținere din grădină, eficiența operațiunii depinde de soi, densitatea culturii, condițiile climatice și vigoarea plantelor.

Din cele întâlnite în teren, cele mai bune rezultate apar atunci când lucrarea este adaptată fiecărei culturi și nu aplicată automat după aceeași rețetă.

În grădină, succesul vine rareori din respectarea rigidă a unei reguli. De cele mai multe ori, el apare atunci când observăm plantele și adaptăm intervențiile la condițiile reale din fiecare sezon.

This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *