Udarea este unul dintre cei mai importanți factori care influențează sănătatea plantelor de roșii, dar și unul dintre cei mai frecvent greșit gestionați în practică. În multe situații, nu lipsa tratamentelor duce la probleme, ci modul în care este administrată apa în cultură.
În acest context, apariția bolilor la roșii este strâns legată de modul în care udarea influențează dezvoltarea plantelor și rezistența acestora față de agenții patogeni.
Umiditatea generată prin udare influențează atât starea fiziologică a plantei, cât și microclimatul din jurul acesteia. Aceste două aspecte determină în mare măsură condițiile în care se pot instala și dezvolta bolile la roșii.
De ce udarea favorizează bolile la roșii
Umiditatea prelungită pe frunze, după ploaie sau udare, favorizează apariția bolilor fungice la roșii
Modul în care este aplicată apa determină durata de menținere a umidității pe frunze și în zona solului.
În unele cazuri, riscul de infecție crește în special în următoarele situații:
- frunzele rămân umede pentru perioade lungi;
- solul este menținut constant saturat;
- există alternanțe bruște între uscat și exces de apă.
Aceste condiții favorizează dezvoltarea bolilor fungice, mai ales în perioadele cu temperaturi ridicate și aerisire slabă.
Udarea roșiilor la sol vs udarea pe frunză
Un aspect esențial în managementul culturii este modul de aplicare a apei.
Udarea pe sol (ex. picurare) menține frunzișul uscat și reduce semnificativ riscul de infecții.
Udarea prin aspersiune sau metode care udă partea aeriană a plantei poate crea condiții favorabile pentru:
- mana roșiilor
- alternarioză
- alte boli fungice cu transmitere prin apă
Excesul de apă la roșii și efectul asupra rădăcinilor
Când solul rămâne constant umed, sistemul radicular își reduce eficiența.
În aceste condiții se observă două efecte importante:
- scade oxigenarea zonei radiculare;
- crește sensibilitatea plantei la stres și infecții secundare.
Planta nu mai are capacitatea de a susține un ritm normal de creștere și devine mai vulnerabilă în fața agenților patogeni.
Din experiența mea de grădinar, pe terenurile cu sol greu și argilos, excesul de apă creează probleme mult mai repede decât pe solurile ușoare. După o ploaie abundentă sau după câteva udări apropiate, am observat că pământul rămâne compact și umed mai multe zile. În astfel de condiții rădăcinile primesc mai puțin oxigen, iar plantele încep să stagneze chiar dacă aparent au suficientă apă la dispoziție.
Alternanța udare–secetă în cultura de roșii și stresul plantelor
Un alt factor important este variația bruscă a umidității.
Necesarul de apă al tomatelor nu rămâne constant pe tot parcursul sezonului. O plantă aflată în plină fructificare consumă semnificativ mai multă apă decât una aflată la începutul dezvoltării. Dacă udarea nu este adaptată acestei schimbări, pot apărea diferite forme de stres care favorizează indirect problemele fitosanitare, aspect menționat și în recomandările Ontario Ministry of Agriculture, Food and Rural Affairs (OMAFRA).
În grădină, alternanțele repetate între secetă și exces de apă pun plantele sub un stres continuu. Atunci când după o perioadă uscată urmează o udare abundentă sau o ploaie puternică, planta își modifică rapid ritmul de absorbție a apei. Am observat că în astfel de situații apar mai frecvent diverse dezechilibre fiziologice, iar fructele aflate în dezvoltare devin mai predispuse la crăpare. Aceste fisuri reprezintă adesea puncte vulnerabile prin care pot pătrunde diferiți agenți patogeni.
În dese rânduri apare situația în care plantele sunt lăsate câteva zile fără apă, iar apoi primesc o udare foarte abundentă. Am remarcat că aceste oscilații afectează mai ales plantele aflate în plină producție. Fructele cresc brusc după ce primesc aportul de apă, iar presiunea internă poate favoriza apariția crăpăturilor.
Astfel, în verile secetoase, am observat că în urma unei udări abundente, roșiile din soiurile cu fruct mai mare au tendința să crape mai ușor în primele 24–48 de ore.
Cum influențează microclimatul apariția bolilor la roșii
Udarea influențează direct microclimatul din jurul plantei. În condiții de umiditate ridicată, aerul circulă mai greu la nivelul solului, iar evaporarea este redusă. Frunzele din partea inferioară se usucă mai lent după udare sau ploaie, iar întreaga zonă de vegetație rămâne umedă pentru mai multe ore. Exact aceste condiții sunt favorabile dezvoltării bolilor fungice, mai ales în culturi dese sau în perioade cu udări frecvente.
În perioadele cu umiditate mai ridicată am notat că, în culturile mai aglomerate, frunzele din interiorul tufei rămân ude mult timp după udare sau ploaie. Chiar și după ce suprafața solului pare uscată, în interiorul vegetației persistă un mediu umed, greu de aerisit, unde apar mai frecvent primele semne de mană sau alternarioză.
Udarea roșiilor în relație cu fertilizarea și mulcirea
Udarea nu trebuie privită izolat, ci împreună cu mulcirea solului, aerarea și fertilizarea culturii. În ansamblu, aceste elemente sunt factori de risc, prevenție și dezechilibre în cultură care favorizează îmbolnăvirea roșiilor.
Evoluția necesarului de apă pe parcursul sezonului este descrisă și în literatura agronomică generală, inclusiv în materialele FAO. În aceste materiale se arată că cerințele culturii cresc treptat de la faza inițială de vegetație către perioada de dezvoltare intensă și fructificare, când consumul apei atinge un nivel maxim.
De exemplu, în sisteme cu mulcire, apa se distribuie diferit în profilul solului, ceea ce schimbă complet frecvența și modul de udare.
Cum prevenim bolile la roșii printr-un regim corect de udare
În practică, multe probleme asociate bolilor roșiilor încep de la gestionarea apei. O udare aplicată la momentul potrivit și în cantitatea potrivită poate reduce considerabil presiunea bolilor, chiar înainte de a discuta despre tratamente. De multe ori, roșiile sănătoase nu sunt cele care primesc cea mai multă apă, ci cele care beneficiază de un regim de udare echilibrat și constant.
Dacă privim cultura în ansamblu, udarea trebuie corelată cu mulcirea, aerisirea, fertilizarea si alte lucrări de management si întreținere a culturii, deoarece toate aceste elemente influențează microclimatul și sănătatea plantelor.