La inceput am crezut ca este originara de prin partile Bihorului, dar m-am inselat, este o Maramuresanca. Istoria pare a fi simpla cand o cunosti, dar complicata cand nu o stii. Pe scurt, un maramuresan a trebuit sa-si paraseasca locurile natale si sa se stabileasca la Timisoara. Pe langa multe alte lucruri, a luat cu el si niste seminte de rosii pe care le cultiva de mai multa vreme in gradina. Din Timisoara semintele au ajuns si la un prieten stabilit intr-un sat de pa langa Deva, Chiscadag sau cam asa ceva. Nu stiu cum se numeste nici maramuresanul si nici prietenul lui. Stiu doar ca un amic de-al meu din Deva a cumparat cu ani in urma rasaduri de la Chiscadag. I-au placut rosiile si le-a pastrat in gradina, oprind seminte de la an la an. Asa am aflat si eu de ele.
Grasa taraneasca este un soi de roaii cu crestere nedeterminata si coacere de sezon (medie). Fructele ajunse la maturitate sunt de culoare rosie, rotunde, usor turtite si incretite in partea de langa cotor. Gabaritul este mare. La mine in gradina maximul a fost de 755g, dar recunosc ca am cam ramas dator la capitolul ingrijire. Amicul din Deva zice ca are si mai grele, dar ar fi bine si asa. Miezul este dens, bine structurat, fara prea multe seminte. Este o rosie carnoasa, cu pulpa multa, pe care o poti folosi la orice, de la salata pana la bulioane si alte conserve. Bine ingrijita, Grasa Taraneasca iti asigura masa si vara si iarna. Productivitatea este buna, neobisnuit de buna daca ne gandim ca produce rosii de gabarit mare.
Tufa creste inalta, peste 1,75m, puternica si viguroasa. Este nevoie de sprijin solid care sa sustina greutatea de rosii. Are o buna rezistenta la boli si mediu. La mine s-a comportat bine numai cu tratamentele de preventie pe care le aplic in mod obisnuit. De mentionat ca am pus-o in aer liber. N-am solar si n-am de unde sa stiu cum s-ar fi comportat altfel. Amicul din Deva are, o sa stau de vorba cu el.
Oricum, Grasa Taraneasca merita atentie si respect.