Rosia asta am gasit-o, impreuna cu surata ei de culoare roz, peste deal, in gradina unor tineri harnici si frumosi. De fapt, rosia era o mica parte din ‘zestrea de seminte’ cu care fata a venise in casa baiatului. Stand de vorba si facand niste legaturi in timp, am ajuns cu fata la concluzia ca in gradina parintilor ei, aceasta rosie trebuie sa aiba o vechime de minim 13-15 ani. Cum a ajuns la parinti, fata nu stia, dar ne-am gandit ca satul lor fiind aproape de Dunare, posibil sa fi fost luata de la bulgari.
Tinerii o numeau ‘Ardei Rosu’ dupa forma si culoare. Eu i-am zis ‘Ardei Rosu Dulce’ pentru ca are o anumita dulceata, desi nu asa puternica precum cele roz.
Deci, Ardei Rosu Dulce este un soi de rosii cu crestere nedeterminata si maturitate medie, adica se coace la mijlocul sezonului de vara. La inceput fructul este verde ca toate rosiile, pentru ca la maturitate sa atinga o culoare rosie. Are o forma alungita ca un ardei mai gros, ascutita la varf. Pulpa este ferma, consistenta si contine putine seminte. In ceea ce priveste gustul, mie mi s-au parut niste rosii dulci, printre cele mai dulci rosii pe care le-am mancat vreodata. Nu le-am folosit la conserve, dar cred ca pentru bulion si pasta sunt excelente. Fiind un an secetos, n-am putut sa-mi dau seama daca sunt suficient de zemoase pentru a face un suc de calitate.
Tufa este puternica, are frunze normale si creste pana la o inaltime de 1,2m. La mine in gradina s-au comportat bine fiind doar stropite cu piatra vanata.
