Aceasta tomata a trecut oceanul ca sa ajunga pana la noi. Vine tocmai din indepartata Argentina, de la Ana-Maria, o asistenta medicala care iubeste gradinaria. Nu stiu prea multe despre istoria ei. Nu stiu care o fi situatia, dar Ana-Maria raspunde foarte greu la emailuri. Poate ca e ocupata, poate ca nu le primeste, poate ca le ignora, poate ca …
Asa ca o sa va spun ce s-a intamplat la mine in gradina si daca voi afla si alte amanunte, atunci o sa vi le aduc la cunostiinta. Domingo in spaniola inseamna ‘duminica’, dar este posibil ca numele tomatei sa fie legat mai degraba de o localitate cu acest nume sau chiar de San Domingo in sfant important in religia din tara respectiva.
Tomatele Domingo sunt un soi cu crestere nedeterminata si maturitate de sezon, adica medie. Fructul este de culoare roz-purpurie, cu umeri incretiti si verzi. Unele fructe au chiar si dungi verticate de culoare verzulie. Impresia mea este ca aceste dungi apar pe masura ce fructul se maturizeaza. Forma este turtita cu umeri incretiti, uneori cu lobi bine formati. Este de marime medie spre mare, maximul la mine a fost de 365g. Miezul este dens, seminte putine si are un gust foarte bun, foarte usor acid ca mai toate roaiile spaniole sau din America de Sud. Eu cred ca in primul rand este buna pentru consum zilnic. Nu stiu daca in Argentina or face bulioane si alte chestii si, daca or face, ce soiuri folosesc. Mie insa, tomata asta mi s-a parut buna la toate.
Tufa creste inalta si viguroasa. Ambele fire avute au fost peste 1,60m. Necesita sprijin. Frunza normala. Productivitate peste medie. Buna rezistenta la boli.
Mie mi-a placut. Amici care ‘jongleaza’ cu diabetul au zis ca le prefera celor dulci. De gustibus … sau poate ca stiu ei ce stiu.