Ploaia pe ulita

A-nceput de ieri sa cada cate-un strop.

Incet-incet, iarna se instaleaza cu arme si bagaje. Degeaba ne mai mangaie meteorologii cu temperaturi mai mari decat media lunara, adevarul este ca am renuntat de bunavoie la manecile scurte si ne simtim mult mai comfortabili la adapostul unui pulover, mai ales daca este si un pic mai grosut. In zona mea, de doua zile cade mocaneste o ploaie rece, de fapt de o zi si o noapte. E si frig, in dimineata asta minima a coborat la 9 ┬░C, dar un vantulet harnic imbie la si mai multa racoare.

Musai trebuie sa ajung astazi la gradina. Am fost si ieri, dar intr-o jumatate de ora am fost ud pana la piele si am renuntat, desi a mai ramas cate ceva de cules. Ma rog sa reusesc sa termin astazi, daca s-o putea intra in ogor din cauza pamantului prea imbibat. Daca ma uit pe fereastra, vad ca ploaia a mai stat, asa ca sper ca pe la pranz apa sa se mai traga in solul care a secat sub arsita verii. Om trai si-om vedea, zicea orbul.
seminte de rosii
N-am sa va las fara a va prezenta cea mai dulce rosie pe care am mancat-o anul acesta. Am gasit-o peste deal, intr-un sat vecin. Acolo, doi tineri la vreo 30 de ani ingrijeau o gradina. Cand venise in casa baiatului, fata adusese ca ‘zestre’ si niste seminte de legume din gradina parintilor, printre care si rosia asta pe care o numeau ‘Ardei dulce’ din cauza formei si gustului. Eu mi-sm permis sa-i zic ‘Ardei Roz Dulce’ din cauza culorii. De cand o aveau parintii, fata nu-si mai aducea aminte, dar spunea ca eleva fiind la liceul dn oras, cand venea vara in vacanta o cauta cu mare placere. Deci sa tot fie acolo, 12-14 ani cel putin. In primavara am pus si eu cateva seminte si acum regeret ca n-am pus mai multe. Anul trecut, cand am ajuns eu la tinerii din poveste, era deja toamna si am luat acele seminte, ca sa zic asa, pe negustate. Acum, ca am confirmarea, voi fi pregatit cum se cuvine pentru noul sezon.

In final, va voi spune un secret. De ceva vreme, am certitudinea ca rosiile, indiferent ca sunt deteminate sau nedeterminate, sunt plante perene. Adica ar produce in continuu daca vremea nu s-ar raci si le-ar impiedica sa o mai faca. Anul acesta am facut o experienta cu Yellow Taxi, o timpurie determinata care produce niste rosii galbene si gustoase. Pe la inceputul lui august, planta a dat semne de ‘oboseala’. Am decis totusi sa mai opresc in viata o tufa din cele trei pe care le aveam. Am ales-o pe una care la baza avea un lastar proaspat si viguros si am taiat-o cu foarfeca de vie la 2cm deasupra lui. Am continuat sa-i acord ingrijirea obisnuita si am constatat ca tufa s-a dezvoltat normal, a facut alti lastari, alte flori si alte fructe, care insa nu au ajuns sa se mai coaca. Daca vremea asta rea mai intarzia doua saptamani, va puteam prezenta tura a doua de Yellow Taxi. Probabil ca intr-un solar operatia mi-ar fi reusit. Concluzia mea este ca o rosie, daca este regenerata si i se asigura conditiile de mediu necesare, poate produce mai multi ani. Cati ani n-am cum sa stiu, iar prin regenerare inteleg sa o tai de jos si sa-i lasi doar 1-2 lastari care sa se dezvolte in continuare.

Uff…, a inceput din nou sa ploua …

This entry was posted in Chestiuni tehnice, Ganduri de sezon, Soiuri de rosii and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Lasa un comentariu

Daca ai cultivat acest soi, m-as bucura foarte mult sa stiu parerea ta, mai ales privind felul in care el s-a comportat in gradina ta. Nu uita sa precizezi zona unde se afla gradina ta, pentru a sublinia modul in care acest soi se adapteaza in diverse locuri din tara. In felul acesta vei ajuta multi gradinari sa aleaga rosiile cele mai potrivite pentru gradina lor. In numele lor, si al meu, iti multumesc.