Tigerella isi incepe viata in Anglia in anii 1950. Atunci, un pasionat in ale tomatelor, Dr Lewis Darby, a avut inspiratia sa incruciseze Ailsa Craig, o rosie scotiana renumita pentru gustul si productivitatea sa cu o alta a carei identitate nu a fost niciodata dezvaluita. Rezultatul a fost Tigerella, o rosie care a incantat mii de gradinari
Despre Tigerella se spune ca se dezvolta cel mai bine in spatii protejate. Este o rosie care se coace in plin sezon, la 70-75 de zile de la plantarea rasadului si este nedeterminata, adica produce in etaje succesive pana la finele sezonului.
Ajunsa la maturitate, are o forma rotnda, globulara, de marimea unei bile de biliard, avand o greutate medie de 50 – 90 grame. Este o rosie bicolora, culoarea rosie alternand in dungi cu cea galbena (portocalie), din care caiza se mai spune ca este dungata (striata). Semintele acestei rosii sunt in cantitate normala, fructul are un miez dens, zemos, cu un gust foarte usor acid. Se spune ca este o rosie foarte gustoasa si ca este excelente pentru consum in stare cruda sub forma de salalte, etc. O alta veste imbucuratoare este productivitatea ei foarte buna.
Tigerella formeaza o tufa puternica, cu o inaltime medie de 1,20m. Necesita sustinere, fiind foarte productiva. Frunza este normala. Rezistenta la boli este peste media obisnuita
Am plantat anul acesta(2017), in camp liber, vreo 10-15 rasaduri de Tigerella produse de Amia si luate de la Carfur.
Gradina este la Mitreni, la km. 50 pe soseaua Bucuresti – Oltenita. Rosiile au evoluat foarte bine, au crescut inalte
(am rupt toti copilii), au legat mult si acum astept sa se coaca; pana una alta, seamana cu Cherry(ciorchine).
Am sa va scriu dupa ce se coc(daca n-am sa uit)
Multumesc pentru comentariu
Sper sa nu uitati sa reveniti cu alte informatii. Si eu, si alti cititori suntem foarte interesati sa aflam cat mai multe.
Pana atunci, spor pe ogor!